vineri, 7 iunie 2024

UN SEMN DE ÎNTREBARE ESTE O JUMĂTATE DE INIMĂ

De ce astă carte

Ultima parte a seriei Trei torturi bibilite, aproape trei cărți ascultate.

La întâlnirea de la jumatea lui mai, Crisa mi-o dăruit două volume noi-nouțe. Asta-nseamnă, de nou-nouț zic,  că n-auzisem de ele. Ea a ajuns la ultimul nivel al organizării: nu păstrează nicio carte. A renunțat în februarie și la întreaga colecție Eric-Emmanuel Schmitt. Eu mi-am mai adăugat între timp pe listă încă un motiv să le achiziționez și să le îngrijesc în număr mare. 

Urmăresc pe YouTube un om care  cumpără volume speciale (vechi, coperte aurite) pentru a-și decora casa. Nu musai că nu le citește, dar nu asta e menirea lor principală. Mi-o plăcut atât de mult ideea încât deja am adunat cinci titluri dintr-o colecție de romane nemuritoare. Pe unele le-am citit în trecut, altora nu le va veni rândul prea curând. Sigur este că se potrivesc cu movul argintat al dormitorului nostru și sunt frumoase. Tare frumoase! Mă și văz d-acuș întrebând din ușă librarul: Ce cărți mov îmi recomandați? 

În atât de multe cuvinte voiam doar a spune că deși multe dintre darurile anterioare ale prietenei mele șed neatinse, sper că măcar pe alea de prin 2017,  de la Sighișoara le-am gătat, cele două ale lunii mai sunt deja mutate în teancul volumelor ce-și așteaptă defilarea pe blog. Ura! 

 

**** De finalul era altul iară...

...într-o seară – era prima mea carte, o primisem de la tipar, o țineam în mână, o răsfoiam – m-am uitat la această întrebare finală și am început să desenez pe pagină. Am făcut o inimă, fiindcă mă gândeam la propria mea viață, dacă am iubit îndeajuns. Și am pus un semn de întrebare. Iubisem destul? Și atunci am văzut deodată că semnul de întrebare e o jumătate de inimă. Și am început să mă gândesc cum e când avem secrete față de cineva și față de noi înșine, când încercăm să fim altcineva decât suntem. Și cât de greu este să fii iubit și să iubești. Așa s-a născut povestea lui Elin. Elin a avut o copilărie foarte dificilă și a trebuit să se maturizeze la o vârstă foarte fragedă. Dar ea încă se consideră responsabilă de soarta ei și nu poate… E foarte greu să-ți dai seama că, poate, copilăria ta n-a depins de tine... (Sofia Lundberg în interviul acordat editurii Litera)

Aproape 50 de ani are Elin Boals. Sam este soțul său, iară Alice fiica de 17 ani. Trăiesc împreună în New York. Din marile reviste în care-i sunt publicate cu succes fotografiile ai crede că Elin are viața și familia perfecte. Mda, ce surpriză, nu prea!

Când primește un semn de la cel mai bun prieten din copilărie, Elin nu mai poate ignora trecutul continuând să se îngroape în muncă zeloasă. 

Desfășurată pe două planuri, prezent și trecut, narațiunea curge lin. Spre surprinderea mea, cea care mai mereu m-am pierdut printre etaje temporale diferite. Prezentul este întotdeauna 2017, se mai schimbă spre final punctul geografic. Se pornesc multe capitole din New York, iară ultimele trei ajung în Visby și Heivide Gotland, Suedia adică.

Trecutul cuprinde o perioadă mai lungă. 1979,  Heivide Gotland. 1982 aceeași insulă plus Stockholm, capitala suedeză și în 1984. Tot din marele trecut  1984, 1986, 1999 bifează Parisul. 

Îl avem dară pe acum: 2017, America,  celebritatea, familia din care Elin mai mult lipsește din cauza orelor făr de număr pentru ședințele foto. Și mai există un ce a fost, care din schema deja desenată știm că pornește dintr-o insuliță suedeză, trece prin două capitale europene și se intersectează cu New York-ul, pentru a închide cercul unei vieți nu prea line conform primelor date. 

Semnele de întrebare ale prezentului generează firesc căutarea răspunsurilor în trecut. Cine este copila Elin, care este viața ei pe insulă, cine-i este familie. Pân să mă prind că am cartea audio, am citit prima parte pe hârtie. Fu un drum de două ore cu trenul, urma să mă-ntâlnesc cu B. căpiat după o zi grea de muncă cu studenții. Despre ce am povestit la regăsire, la masă, la cazare? Despre Elinuț! Dacă pe Elin ajunsă la maturitate n-am prea suferit-o, cu micuța am empatizat puternic. Sărăcia lucie, liniștea din familia de împrumut, dragostea frățească, toxicitatea mamei, sticlele de laptele, mai ales ele, le-am văzut și simțit crud, curat, după cum or fost inventate de Lundberg.

Pe măsură ce povestea s-o-ncâlcit, m-am salvat din mrejele ei. A devenit tot mai neverosimilă pentru mine. Unele dintre probleme și rezolvări, asemeni. M-am tot gândit de nu cumva devine o carte de trei steluțe. Am decis să n-o judec pe fire logice și să notez  emoțiile dintâi. 

N-aș vrea să destăinui dintre piesele narațiunii pentru cei care vor ajunge să citească romanul. Este o scriitură frumoasă, cu ceva minusuri pentru omul care mănâncă programul de crime la micul dejun, prânz și cină. 

Sunt bucăți urâte, sfâșietoare, care nu fac decât să lumineze și mai puternic fragmentele blânde, calde, emoționante. Deși la o primă vedere există și personaje negative, nu crez să se confirme  vreunul la o analiză profundă. Nici măcar ticălosul-ticăloșilor. 

Construcția favorizează a te alătura  uneia dintre tabere în fiecare dintre bătălii ș-atunci devine foarte intensă dorința de a afla repede continuarea, sfârșitul. Eu am terminat-o într-o zi și la un moment dat am renunțat la versiunea audio, doar pentru că îmi citesc mai repede capitolele decât naratorul actor al aplicației. 

M-o dezamăgit marele final, parcă scris de un alt autor. O opinie extrem de subiectivă desigur. Mă amuz imaginându-mi ce diagnostic ar da psihoterapia pentru alergiile mele cronice la finalurile fericite. 

Cred că la Yalom am citit prima dată că trecutul nu poate fi schimbat. Un semn de întrebare este o jumătate de inimă mărturisește căile prin care imposibilul devine posibil, chiar se înlocuiește, repară. Din unghiuri diametral opuse, concluzia este una singură, aceeași: te vindecă pe tine și se vor salva și cele ce fură și nu doar cele ce îs. 

Se întâmplă atâtea lucruri în timpul unei vieți. Trăim atâtea experiențe care devin amintiri și aceste amintiri fac parte din noi. Ne formează, ne marchează pentru totdeauna, indiferent cine suntem și care ne-ar fi existența… Nu ești decât un mare semn de întrebare. Pentru noi și pentru tine. Un semn de întrebare nu este decât o jumătate de inimă, nu te-ai gândit niciodată la asta? Nu poți iubi pe cineva a cărui inimă este într-un asemenea hal plină de secrete. Nu e cu putință.

De căutați o povestire cu puține personaje și ceva acțiune. Cu imagini ale lumii în care trăim, dar și cu rămășițe ale uneia ce nu va pieri niciodată oricât ne-am strădui.  Cu prietenii splendide și abandonuri dramatice. Cu Familii și familii. Aș paria că Un semn de întrebare vi se va cam lipi și de timpul liber și de suflet. 


Despre steluțe

M-a prins povestea, zic iară.  Deși am cam anticipat corect câteva dintre mistere, n-o prea dăunat entuziasmului dintâi. Am observat că pentru mine varianta combinată de versiune audio în paralel cu lectura volumului tipărit funcționează întotdeauna optim. Tre să mai verific și alte titluri de prin bibliotecă de au deja voci în abonament. 

De romanul nu s-ar fi sfârșit ca toate cărțile cu povești de dragoste, aș fi aruncat cu cinci steluțe în el, cu toate și încă puțin. 


  • Un semn de întrebare este o jumătate de inimă de Sofia Lundberg, narator Alina Anea, durata 10h37m;
  • Un semn de întrebare este o jumătate de inimă de Sofia Lundberg, traducere din limba franceză și note Aurelia Ulici, editura Litera, 2020, 319 pagini. 


Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:
*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**      volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


➤ Peste 380 de cărți  despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA

➤ Indexarea titlurilor (vreo 90) din  2022 - 2024 este AICI. 

➤ În 2024 am mai scris despre:
  1. Dirijoarea - Maria Peters ****
  2. Ophanim - Ana Barton *****
  3. Spune da vieții - Viktor Frankl ****
  4. Fă-ți patul - William McRaven****
  5. Eu sunt 70072 - Lidia Maksymowicz *****
  6. Celălalt pasager - Louise Candlish ****
  7. Moașa de la Auschwitz - Anna Stuart *****
  8. Furia - Alex Michaelides ***
  9. Vânătorii de zmeie - Khaled Hosseini *****
  10. Bântuind prin Veneția - Agatha Christie ****
  11. Libertinul - Eric-Emmanuel Schmitt *****
  12. Florile soarelui - Martha Hall Kelly *****
  13. Când înflorește liliacul - Martha Hall Kelly ****
  14. O librărie în Berlin - Francoise Frenkel ****
  15. Păpușa de porțelan - Kristen Loesch ****
  16. Ce nu am scris în cărțile mele. Memorii - Viktor Frankl *****
  17. De vorbă cu criminalii în serie - Christopher Berry-Dee *****
  18. Trei - Valerie Perrin *****
  19. Privighetoarea și trandafirul - Oscar Wild *****
  20. Toată dragostea dintr-o fotografie arsă - Maria Orban *****
  21. Sfârșitul nopții - Petronela Rotar ****
  22. Fata cu părul roșu - Buzzy Jackson ****
  23. Neortodox - Deborah Feldman ***
  24. Bariera - G.M. Zamfirescu ****
  25. Acasă - Ioana Chicet-Macoveiciuc *****
  26. Secta egoiștilor - Eric-Emmanuel Schmitt ****
  27. Vânduți într-o zi de luni - Kristina McMorris ***
  28. Voluntarul - Jack Fairweather *****
  29. Cel care mă așteaptă - Parinoush Saniee *****
  30. Imposibil de urmărit - Serghei Lebedev ***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu