TORT CU TRANDAFIRI ROZ

Dacă tot s-o stricat obiectivul aparatului foto la tortul ăsta, nu mai focalizează, inaugurez pe blog, după  paișpe ani,  primele poze făcute cu telefonul.

Astăzi nu-i doar despre tort, pentru că...

Pe 29 mai fu ziua de naștere a lui L.. După ce o murit soțul ei, în decembrie 2022, fu complicată relația noastră de prietenie. Îi  iubeam ca pe un unu, cuplul meu de suflet.  Multă vreme  nu am găsit făgașul noii relații ciuntite dramatic. Durerea ei ș-a lui 40 de ani de împreună cu șocul meu care nu se mai dădea dus  păreau făr de sfârșit.

În aste condițiuni: să-i fac un tort, să nu?!  De ce să forțez femeia să aniverseze, când poate că asta-i ultima ei grijă. Pân la urmă gândul fu că eu îl duc  și ea-i decide soarta. 

- Maria, ai vreme d-un tortuleț pentru ziua mea?

Drept să zic, nu prea aveam. Deja lucram la două în săptămâna aia și abandonasem ideea darului dulce. Dar am fost atât de fericită pentru înviere încât m-am trezit vorbind: Doar de-i unul mare, ce să faci c-un tortuleț?!

Posibil să greșesc, dar pare că ultimii trandafiri, în urmă cu 4 ani, tot pentru lady L. fură. Deși mi-i om drag și-n viața asta nouă nu prea am pentru cine tortuli, e singurul pe care i l-am meșterit în anii ăștia, 5 adunați acuș.  

AICI  povestea primilor ei trandafiri roșii. 

Cu mare bucurie am bibilit patru ceasuri treișpe trandafiri roz. Aș fi crezut c-am uitat tehnica. 

Cărțile zic că viețile se pot schimba într-o clipită ș-ai crede că prea exagerează. L. e lecția pentru mine că poți pierde totul, adică Totul, chiar de mai multe ori. De câte ori se poate ridica însă un om dintre prăpăstii  nu știu. Că există Unii care se-nverșunează să biruiască ticăloșiile vieții, asta văz în fiecare zi la ea. Eu am obosit de pe margine.  La ea ringul e destin. 

La mulți ani, L! De-aș avea o putere, n-o am, aș opri tot acum-ul ăsta continuu întunecat, deznădăjduit  și doldora-n boli și tristeți și moarte. Aș comuta p-un buton nou-nouț al speranței, luminii și iubirii. E o putere pe care eu nu o am, dar tu DA. Să-mi trăiești întru mulți ani! 

Ședeam în jurul mesei, aproape numai femei. Ne hlizeam prostește, ca la școală când e musai să fii serios, dar nu se poate înghiți tot hohotul. Mă uitam cum râde din inimă la glumele lui, așa cum făcea, pentru mine nu cu multă vreme în urmă, și la bancurile dintâiului. M-o bușit plânsul. În dreapta era altarul închinat lui, fotografia mare, ștrengărească, ce-o șezut în toate zilele pe capacul frigorific al sicriului. Am privit  încă o dată veselia generală ș-am înțeles dureros, pentru a câta oară, că viața chiar merge mai departe și că el este primul care și-ar fi dorit asta pentru noi. 

Ai văzut cât de mult seamănă cu el? La unele gesturi și cuvinte am crezut că-l văd aievea. Îmi mărturisește uimit B. acasă, târziu. Asta nu văzusem. Observasem însă că străinul s-a atașat exact de oamenii pe care el i-a iubit cel mai mult pe pământul ăsta. Am adormit mulțumindu-i pentru darul cel prețios. 

____________

Inginerești:

• Forma în care am montat tortul a avut diametrul de 26 centimetri;
• 2.8 kilograme a cântărit, din care decorațiunile or fost 300 de grame; 

• Am păstrat tortul naked la congelator o săptămână. L-am îmbrăcat ușor în unt fiind înghețat. A stat la temperatura frigiderului o zi înainte de a fi tăiat;

• A avut două blaturi însiropate de pandișpan cu cacao și unul de pandișpan cu vanilie. Două straturi de cremă între blaturi: mousse de ciocolată albă cu cafea și de ciocolată cu lapte și cafea;

• Dacă tot am găsit soluția oferită de Inteligența Artificială la problema tort cu trandafiri roz și fluturi, iat-o! 

• De la ea am pornit, dar tare m-am mai îndepărtat;