Spumă de ciocolată cu biscuiţi

Ca să nu mai rămâi şi astă lună restantă cu Virtual Hugu lu Crisa, iată-mă-s  gata cu mult înainte de 15, data limită.

De două luni am în cap două femei cu bloguri  minunate,  cărora-mi doresc să le nasc un zâmbet.  Căreia dintre cele două  îi scriu amu?! Desigur că celei de a treia, făr de blog!

Irina o apărut în viaţa mea cum îmi imaginez c-am aterizat eu în viaţa Lissei „am văzut că meştereşti nişte grozăvii din pastă de zahăr, vreau şi eu să-ncerc, cu ce-ncep, ce-mi trebuie, cum se face”.  Diferenţa uriaşă între cele două situaţii este că Irina după ce mi-o scris “Maria, m-am închis o săptămână în bucătărie, nu m-am putut opri, iaca ce am reuşit!” ceea ce am trăit şi eu în primă fază, când  toate cele treizeci de elemente încercate le-am pus pe un singur tort că tare mai eram mândră de începuturile mele, revin la diferenţă, aceasta constă în faptul că în câteva luni Irina face torturi cum eu nu fac după 4 ani. Şi deja are nevoie de o soluţie legală pentru amploarea activităţii sale.

În mai 2010 al patrulea tort decorat cu pdz (după o cămaşă şi  trandafiri din pastă de ciocolată) simultan  cu o maşinuţă cu şofer,  pentru tati 31 de Ştefănuţ era acesta pozat după ce V mâncase cap de domniţă aşternută la soare, pui de lebădă şi păpuriş.
Exerciţiu: să se găsească în imaginea alăturată brazi făr de număr, albine, flori, buturugă înflorită, câine cu ciolan, piţipoancă la soare, ciupercuţe, gard, păpuriş, mama lebădă cu 2 pui, lac cu nuferi, pitic cu gărgăriţă, banner cu text necunoscut.

  

Ziceam că rezervasem Virtual Hug pentru următoarele 2 luni. Când însă am primit de la Irina un mesaj “vreau şi eu din bunătăţile pentru mama ta ”, m-am gândit instant ce frumos ar fi să-i dedic provocarea lunii acesteia.

Pentru tine, mămico, cea care ai douăzeci de gânduri pentru dinozaurul ce tre să se hodinească lângă o sabie, trandafirii ce nu-ţi reuşesc, un cadru pentru aşezat maşinuţe şi o mie de griji pentru Bebe D. Pentru tine, femeie, ce-ţi risipeşti nopţile între un blat ş-un fondant ce nu vrea să şadă, ş-o iei de la capăt, căci altfel nu se poate perfectul. Pentru tine, Irina şi pentru  toate clipele în care desenezi în gânduri poveşti şi apoi le făureşti real. Cum tu ştii bine, cel mai mult iubesc detaliile torturilor tale trudite. Nu te cunosc, dar pun rămăşag că eşti unul dintre cei mai frumoşi oameni de pe pământ, cum altfel să dăruieşti atât de multă poveste?! Şi cum credinţa mi-i uriaşă, mai pun unul, drumul acesta se va sfârşi mult mai departe decât cele mai îndrăzneţe vise ce le ai amu! Îs sigură!

Iote ce ţi-am pregătit:

Spumă de ciocolată cu biscuiţi* - pentru că-n casă aveam doar 400 ml frişcă, am folosit  2/3 din toate ingredientele din revistă, adică:

-          115 gr biscuiţi

-          55 gr unt + zeama de la o portocală – am adăgat-o pentru că nu mi s-o omogenizat biscuiţii doar cu untul

-          265 gr ciocolată neagră+100 pentru decorare

-          400 ml frişcă lichidă

-          4 g gelatină

-          35 ml lichior cafea – l-am sărit, că nu fu

-          6 căpşuni pentru decorare

1. Am tapetat cu folie vasul în care am montat desertul - o caserolă de la ciuperci de 16x23 cm
2. Am mărunţit fin cu sucitorul biscuiţii şi i-am amestecat cu untul topit
3. Am nivelat bine toată compoziţia aceasta turnată în vas
4. Am lăsat 30 de minute la frigider
5. Am topit pe aburi ciocolata, făr de cele 100 gr
6. Am mixat frişca şi esenţa
7. Am dizolvat gelatina
8. Am amestecat frişca, ciocolata răcorită şi gelatina
9. Am turnat-o peste blatul de biscuiţi
10.  Am lăsat-o la rece 3 ceasuri
11.  Cele 100 de gr de ciocolată rămase le-am topit şi le-am turnat peste spuma întărită
12. Am tăiat cu decupatorul de 7 cm  6 cercuri pe care le-am suprapus câte 2 - din lipsă de frişcă le-am avut înalte doar de 4 cm  înainte de a le monta turnuri.
13. Am aşezat căpşuni şi buline din fondant.
14. Gata.

Ştiu că iniţial pofteai  o reţetă cu caramel, dar asta-mi fu la îndemână în condiţii de amânat drum spre Ştefănuţ, deci musai de lichidat fructele ce i le cumpărasem. Apoi, când eu deja aveam textul acesta pregătit, mi-ai scris că te ispiteşte ciocolatosul, ceea ce fu pentru mine dovada, nu că aveam necesar de vruna, că tot ceea ce este făcut cu infinit drag ajunge exact unde trebe şi când trebe.

Irina, eşti bine, da?

Hai cu blogu!

Aşa cum ţi-am scris deja, mi-ar fi plăcut să-ţi dăruiesc eu unul, amu să te trimit cu un click în magazinul tău virtual, pentru că zambetania mi-i unul dintre cele mai preţioase daruri din toate timpurile, că aşa o vrut un om să-mi rămână veşnic în gânduri. Amu doar te primesc cu un click la o prăjitură ce ţi-i dedicată de la un capăt la celălat. Zici că-i rotundă şi că n-are capete?! Ia citeşte încă o dată declaraţia aceasta.

*Desertul  este din revista “Reţete de colecţie – Cele mai bune dulciuri cu ciocolată” nr.7 – nu-i prea grozavă per total, dar reţeta aceasta este minunată!