Un nou episod al seriei Cărțile din corcoduș. Tot mai puține romane pe hârtie adun în grămada terminatelor. Cum pe cele audio le ascult doar când mi-s cu trebi, deci nu consum cu ele timpul ăstorlalte, nu știu care-i motivul încă. În februarie fură patru, despre Libertinul și Toată dragostea am scris, acuș e rândul lui Acasă ș-o mai rămas nedefilată spovedania lui Matthew Perry pentru cândva.

De ce astă carte

În februarie am cheltuit cei 200 de lei dedicați cărților pe: trei bucăți Stephen King, olecuță de Maria Orban, Neortodox și Acasă al Ioanei. Ca niciodată în două seri am gătat două volume din noul colet. După succesul d-un ceas înregistrat cu Toată dragostea dintr-o fotografie arsă o urmat aceleași căi bocite și Acasă.

ACASĂ – NOUA MEA CARTE DESPRE EMIGRARE, COPILĂRIE ȘI DRUMUL MEU CĂTRE MINE

Când în noiembrie 2023 Ioana prevestea pe blog apariția cărții - AICI, mi-am notat în carnețelul dorințelor titlul. În librăriile unde-mi este acceptat cardul Cultură n-am găsit-o decât acum. Am fost atât de fericită încât am sărit pe ea a doua zi, pe seară. La miezul nopții m-am oprit la jumătatea ei. Apoi m-am frăsuit vreo zece minute pe sub plăpumi făr de somn și am luat-o de la capăt: aprins veioza, așezat pe nas ochelarii de citit, ciorna și pixul în stânga, B. în dreapta, eu în fund, Acasă în brațe, lacrimi șiroaie. La ora 2.30 s-o sfârșit volumul ș-o-nceput frământarea pentru cum să scriu încă o declarație de dragoste.

***** Ce ne-om mai zbate atât și pentru acasă ăsta

N-am visat niciodată să trăiesc în afara României. Uneori mă întreb care-i locul și casa-n care mi-ar plăcea să mor. Îmi imaginez c-oi apuca să trăiesc bătrână și neputincioasă, dar unde? Am fost tentată să completez că n-am tânjit după străinătățuri pentru că oamenii din viața mea nu or făcut-o. Apoi mi-am amintit că m-am despărțit d-o iubire și pentru că își dorea Bucureștiul. Abia fugisem 100 de kilometri de la mama pân la el, abia înseamnă doi ani, când mi-o zis că vrea să ne pripășim alți 400 mai încolo. Îmi amintesc frica paralizantă doar la gândul că... Șase ani mai târziu a fost firesc să rup 600 de kilometri. N-am avut nicio temere față de bărbatul cel nou și orașul cel îndepărtat. Uneori B. glăsuiește că pe alte meleaguri ar fi alți bani, îl voi urma de se va petrece, dar mie nu-mi lipsește absolut nimic aici. Mă îngrozesc spitalele, funcționarii, WC-urile publice, ulița noastră neasfaltată, vecinul al cărui câine are 20 de centimetri de lanț și mai mereu găleata pentru apă goală, sacul de cartofi stricați care a costat 50 de lei, dar nu mă perpelesc din aste cauze, nu mă sufoc.

Sunt câteva bloguri pe care le urmăresc dintotdeauna. Oamenii care le scriu s-or mutat din România între timp și mi-i mare bucurie să le aflu noile țări și vieți. Germania, Anglia, SUA ș-acuș, prin Ioana, Olanda.

Acasă este un fel de jurnal. Nu cuprinde 100% însemnări zilnice. Relatările despre trecutul apropiat și prezent sunt consemnate ca file de jurnal, cu date complete ziua - data - anul, dar acestea sunt întregite cu întâmplări ale vieții anterioare Momentului Zero și sunt identificate doar cu anul or și ăla lipsește. Am numit Momentul Zero clipa în care o apărut gândul emigrării.

De n-am numărat cu erori sunt 88 de titluri la Cuprins. Dintre acestea, 20 nu-s parte din dosarul Olanda. E o statistică extrem de interesantă aceasta. Pentru că paginile despre copilărie, adolescență descriu și multe momente extrem de dureroase, impresia-mi fu că au o pondere mai mare, spre jumătate din volum. Acum de-aș analiza și mai departe despre câte din cele 20 sunt cu adevărat triste, s-ar putea surpriza să continue și să-mi iasă o pondere majoritară pentru emoții pozitive și întâmplări amuzante. Și oricât îmi place la o carte misiunea asta cu număratul, în scrisul Ioanei doza de eroare este foarte mare. Percepțiile fiindu-mi influențate puternic de paginile care dor, rup. Ele rămân când volumul se mută în grămada cititelor ș-atunci le atribui lungimi pe care posibil să nu le confirme realitatea.

Simt că mai mult decât toate celelalte volume apărute anterior, Acasă este despre maturizare, acceptare, rost. Reflectă în totalitate imaginea formată despre Ioana în urma textelor publicate pe blog. Mai vulnerabilă și astfel mai puternică decât oricând în trecut. Pentru oamenii care nu o plac, nu crez să fie un volum care să le modifice sentimentele. Pentru noi ceilalți este o ușă larg deschisă pentru a pătrunde într-o lume despre care știam câte ceva, despre unele cotloane aproape totul, despre altele aproape nimic.

Am scris doi ani despre ce-am trăit și simțit din clipa în care am știut că asta e: plecăm. Au fost perioade în care am scris două capitole pe zi și luni în care n-am scris un rând. Am scris multe pagini cu lacrimi șiroind pe gât și pe haine, am scris furioasă, am scris copleșită de îndoială sau speriată, am scris fericită, curioasă, nerăbdătoare, uimită, dezamăgită, amăgită, am scris șocată și am scris liniștită. Am scris pentru mine. Am vrut să nu uit.

Pe lângă drumul, n-aș zice lin, de la intenția de plecare până la cumpărarea unei case în țara cea nouă în Acasă sunt descrise și alte momente importante: copilăria, studenția, evenimente cu părinții, bunicii, Ciocolată.

A ieșit (fără să-mi propun neapărat) o țesătură simetrică: fiecare gând despre noul loc atrăgea după el o amintire despre un loc dinainte. Ca și cum noul acasă s-a construit încet, discret, din cărămizile vechilor acasă. Una peste alta, una lângă alta.
Am pus la un loc amintirile de atunci cu emoțiile de acum. Am amestecat trecutul cu prezentul, pentru că acasă e peste tot, e aici, în mine, cu tot ce am iubit, urât, mâncat, plâns și visat peste tot în lumea asta. A ieșit o scrisoare lungă pentru mine copil, pentru mama, pentru copiii mei și pentru copiii lor, care nu vor trăi niciodată ce-am trăit noi, dar poate le va face bine să știe de unde se trag, din ce întâmplări, doruri și decizii li s-a creat drumul.

Îi sunt recunoscătoare Ioanei că a publicat Acasă. Pomenește în volum de ce nu mai scrie pe blog despre zbaterile intime pe care emigrarea le presupune. Motivul e simplu: contestațiile cititorilor, judecata publică. Oricare ar fi tonul ales pentru mărturisire, verdictele vor fi azvârlite crud.

În volum sunt multe pagini dureroase: moartea tuturor bunicilor, a tatălui, un incendiu care a mistuit apartamentul copilăriei. Momentul care m-a sfâșiat fu însă despre moartea Ciocolatei. Nimic nou, toate cuvintele le citisem și pe blog. Cu o oră înainte de a termina cartea a trebuit să mă opresc pentru o pauză. Boceam cu sughițuri. Poate pentru că dintre cei opt pisoi am și eu o Ciocolată bolnavă. Poate pentru că știu că oricând poate dispărea, habar n-am care-s explicațiile. Ce știu sigur este că după ce am citit foarte greu rândurile Ioanei, am dat fuga să-mi iubesc pisica pe un nou val de lacrimi, dar unele de recunoștință că încă este caldă și inabordabilă după cum îi este felul. O fi mișcat-o ceva din nebunia clipei c-o stat fix cinci secunde la mângâiat.

Despre steluțe

Sunt puțini autorii din listele mele care scriu atât de curat precum o face Ioana. Stilul ei înseamnă Emoție făr de brizbrizuri, doar lacrimi ori de râs ori de plâns, bașca amândouă în același timp. După atât de mulți ani încă mi-s fascinată de modul în care scrie. N-am nevoie de dicționar lângă mine, nu mă-ntreb la tot pasul Ce-o vrut a zice Poetul, nu-mi scrântesc mintea încercând să descifrez textul. Dar când pe ea o doare, d'apăi te Doare cititul durerii ei până-n străfunduri, frate! Cele mai 5 steluțe le-am trimis către Acasă.

Sunt 15, 16 ani de când citesc tot ce publică Ioana pe blog și-i cumpăr cărțile. Cândva, când voi avea o bibliotecă albă pe pereți verde marin, colecția aceasta va ocupa un raft special. Gândul acesta este acum pentru mine un voorpret, după cum îi zice Ioana în olandeză. Adică starea în care te bucuri de ceva plăcut înainte ca acel ceva să se petreacă. Pret înseamnă distracție, iar voor înainte de.

De multe ori, voorpretul e mai împlinător decât pretul în sine. Pentru că distracția principală, cea pentru care te pregătești, nu se întâmplă chiar cum ți-ai imaginat. Poate plouă peste vacanța ta în Curacao. Sau poate cazarea de vis e deasupra unei doamne care are cinci câini isterici. Poate în ziua aniversării tale îți vine ciclul și te simți ca un mop bine stors.

Dar bucuria de a visa la cât de frumoasă o să fie vacanța, ei, pe asta nu ți-o poate lua nimeni. Felul în care te visezi acum în rochia care-și place, ei, da, e perfect!

Și pentru că-mi plac mult clasamentele, fie ele și nedrepte după cum le este felul:

Acasă - cea mai recentă carte pentru oameni mari publicată;
O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă - în 2016 am sărbătorit AICI debutul;
Copilul tău. Părinții tăi. Tu - AICI filă din 2021;
Miercuri, respirăm - 2017, bilețelul bucuriei AICI;
Semn că te am - citită în 2019, AICI povestea;
Ziua în care la celălalt capăt al iubirii nu a mai fost nimeni - 2018, textul dedicat este ACESTA.

Romanele de ficțiune îs mai pe la coadă, cel mai mult mă atrag filele de jurnal, chiar de autoarea a mărturisit că și-n poveștile inventate scrie mult despre sine.

S-o și gătat voorpretul. N-am găsit în casă niciun alt volum semnat Ioana Chicet-Macoveiciuc. Am uita complet că le-am dăruit mai departe unor oameni care sigur s-or bucurat de ele, prin unele părți chiar mai mult decât mine. Pe Acasă îl voi păstra. Are titlul potrivit pentru locșorul special din biblioteca albă pe pereți cu cai verzi.

Acasă de Ioana Chicet-Macoveiciuc, editura Univers, 2023, 271 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte 380 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2024 este AICI.

➤ În 2024 am mai scris despre:

marți, 26 martie 2024

ACASĂ

ACASĂ – NOUA MEA CARTE DESPRE EMIGRARE, COPILĂRIE ȘI DRUMUL MEU CĂTRE MINE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu