De ce astă carte
De Moș Nicolae mi-am comandat, pe factura lu Bogri, astă carte. M-am gândit că va fi un cadou potrivit pentru ziua lu G., de la sfârșitul lui ianuarie. Deși am citit cartea în câteva ore zilele astea, nu mi-am găsit vreme să respect planul dintâi.
*** Ziua în care la capătul celălalt al iubirii nu a mai fost nimeni - Ioana Chicet-Macoveiciuc
Că iubesc scrisul Ioanei am mai mărturisit. Blogul ei este de mulți ani în accesările mele zilnice. Nu știu însă cum se face că niciunul dintre volumele tipărite pentru adulți, nu în sensul de XXX, ci mențiune pentru diferențierea de cărțile ei destinate copiilor, nu ajunge la nivelul așteptărilor. Adevărat este că am mari speranțe atunci când este vorba de poveștile Prințesei.
Titlul ăsta lung îmi place grozav! O detronat O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă, celălalt nume de carte fruntaș din opera Ioanei.
Ce-i cu astă carte? O Oana de 24 de ani se îndrăgostește de un Andrei. După un an se despart definitiv. În cele unșpe, doișpe luni ei se tot ceartă și despart nedefinitiv. Apoi Oana se căsătorește cu un alt bărbat și are doi copii. Gândurile și visele îi sunt tot la primul domn, doar vro zece ani după rupere. Pe ici, pe colo, tema mi-o plăcut. Cred că-i specific oamenilor să viseze cai verzi pe pereți pe care să-i și încalece. M-a dezamăgit finalul, nu-mi plac poveștile cu au trăit fericiți pân la adânci bătrâneți pentru că rar se întâmplă asta în viața de toate zilele. Acuș să nu credeți că am povestit cartea, o puteți citi cu încredere, nu-i decât foarte mică parte ce-am rezumat.
Au fost câteva pagini care m-au emoționat și pe care le-am bocit în trei tranșe de am speriat și băiețelul. I-am răspuns la îngrijorare că citesc o poveste cu o femeie grav bolnavă. Este ceea ce cred despre personajul feminin, că suferea de andreită imaginatorie cronică incurabilă.
Fragmentul care mi-a plăcut cel mai mult din carte l-am citit în 2016 pe blogul Ioanei, când romanul nu era scris. Îmi amintesc că i-am zis lu G. atunci că-i prea siropos. Nu știu ce s-a schimbat de atunci în mine, dar încadrat în dramele din carte mi-a plăcut FOARTE mult. Este vorba despre momentul în care cei doi iubiți dintâi se regăsesc față în față, prima dată după un deceniu. Capitolul se numește O librărie care împarte o viață în două.
...Stăteau amândoi ca doi copaci neclintiți, plantați la o distanță suficient de mare cât să nu se poată atinge vreodată, dar suficient de mică încât să trebuiască să-și fie alături neîncetat, toată viața...
- Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni / Ioana Chicet-Macoveiciuc, Univers Publishing House 2017, 235 pagini.
Spovedania steluțelor
M-am gândit și răzgândit în privința steluțelor. Pentru lacrimi aș fi mers pe patru, apoi când am făcut topul romanelor Ioanei și Miercuri respirăm a ieșit peste capătul făr de iubire, am rămas definitiv la trei bucăți.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
________________
În 2018 am mai citit:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu