Când am primit de la prietena mea voucherul pentru Libris m-am tot gândit care dintre zecile de cărți de pe lista dorințelor s-o cer. Am ales Revoluția iubirii pentru că din proprii bani târziu i-ar fi venit rândul. Au prioritate cărțile autorilor preferați.
- Iartă-mă, Librisule, c-am tunat ș-am fulgerat din cauză că mi-ai trimit atât de târziu darul, după trei săptămâni! Poveste de Crăciun, CD-ul adăugat coletului, m-a calmat definitiv.
- După ce-am terminat de citit cartea, m-am dus la soțul meu, m-am ridicat pe vârfuri ca să fiu mai aproape de chipul lui și i-am spus: "Omule, fii pregătit, de azi o să ne iasă treaba asta cu iubirea, îți promit!" (Ioana Chicet-Macoveiciuc)
- Iartă-mă, Librisule, c-am tunat ș-am fulgerat din cauză că mi-ai trimit atât de târziu darul, după trei săptămâni! Poveste de Crăciun, CD-ul adăugat coletului, m-a calmat definitiv.
***** REVOLUȚIA IUBIRII: o altfel de poveste despre atașament și relații
- Relația de iubire nu este o buruiană, care crește la întâmplare. Acesta este avertismentul tandru al autorului. (Aurora Liiceanu)
Am început lectura imediat ce am primit pachetul. Nu o contat că aveam alte trei volume neterminate și că nu adunasem pe anu ăsta o sută de pagini citite. Era musai să mă fericesc cu leacul lui Gaspar. Doar pentru statistică, azi am patru neterminate și abia ce am început încă una.
- Bogri, e șase! Nu te trezești?!
Ora oficială a dimineții e șapte făr de un sfert. Eram trează de la cinci jumate și mă tot foiam pe lângă domnu sperând că va deschide singur ochii.
- De ce să mă trezesc la șase?!
- Pentru că vreau să citesc mai departe manualul lui Gaspar și am nevoie de lumină!
- Bogri, ajungi la Cărturești să vezi de au Copilul invizibil?
- Am eu Omul invizibil.
- Omul al cui e?! Copilul e scris de Gaspar.
- O comand online mai bine.
- Nu! Nu ne găsește curierul acasă, rămân făr de ea și-mi trebe ieri!
Deși se analizează legăturile dintr-un cuplu din toate unghiurile relaționale, ceea ce mi-a atras atenția au fost teoriile psihologice și datele științifice privind individul. A fost amuzant să constat că toate diagnosticele lui Gaspar sunt valide pe relațiile mele trecute și pe mine cea de ieri și de azi, cum inspirat concluzionează specialistul îs o pacoste din punct de vedere relațional.
De foarte multă vreme sunt interesată de psihoterapie, dar întâmplarea a făcut (știu, DD, că nu există întâmplare, ci doar acțiune, a mea!) ca prima astfel de carte ce-o citesc să fie a lui Gaspar, prezenta. Am exclus volumele psihoterapeutului Irvin Yalom, pentru că pentru mine este un povestitor desăvârșit, un scriitor minunat, care întâmplător este și medic de suflete. De altfel, Gaspar aduce mult cu stilul acestuia. Pot mărturisi, făr de tăgadă, că după Conversațiile cu Dumnezeu de anu trecut, Revoluția iubirii e următoarea pe care aș numi-o pe o listă a cărților revelatoare, de căpătâi. Or povestitorul de azi chiar are un dar de a desena în cuvinte ceea ce știe, făr de aerul dramatic al pedagogului, deci făr de nuanțe didactice. Și comunică foarte mult despre propriile traume, este uneori extrem de sincer, am fost intimidată de câteva ori de intimitatea celor povestite și de empatia pe care o promovează. Nu am izbutit să pricep tot ce-i în volumul ăsta, îl reiau cu pixul în mână, cu mintea și inima deschise. N-oi avea eu rezultate spectaculoase, dar cu siguranță voi lumina câteva dintre cotloanele cele întunecate ale copilăriei, e musai!
Câteva dintre notițele de le-am extras spre studiu:
O, da, există un tipar al textelor despre cărți pe anul acesta. La finalul tuturora tre să mă smiorcăi că nu-s în stare să acord steluțele pe baza propriilor criterii. Revoluția iubirii o voi reciti. În graba de a merge mai departe n-am fost atentă la informații esențiale, asta-i sigur. Și totuși n-o simt ca pe o carte de cinci steluțe. A ajuns la mine și cu zâmbete și cu lacrimi, câteva dintre ideile cărții deja îs puse la macerat, dar tonul folosit, îndemnurile cu haideți, luptătorii mei!, tribul înțelepților, mi-au activat alergia la astfel de planuri mărețe. Îs conștientă că-s din cauza lipsei mele de credință în astfel de misiuni, ce nu-s deloc imposibile și nu din vina lui Gaspar..
Și am mai avut un motiv pentru care aș fi păstrat neacordată o steluță, presimt că al său Copil invizibil, cu care B. îi pe drum acum când scriu, va fi o carte răvășitoare pentru mine și parcă aș fi vrut în avans să mă asigur că ea va primi coronița. Am decis să pariez pe cinci steluțe, înclinam spre patru în timpul lecturii, pentru semnele de întrebare făr de număr pe care mi le nasc la tot pasul după terminarea volumului și pentru Bucuria pe care am avut-o recunoscându-mă în majoritatea cazurilor analizate de autor. Bucurie pentru că deși am citit negru pe alb sentința defectă, chiar e o carte vindecătoare minunată.
...Relațiile sunt laboratoare de transformare psihologică, biologică și spirituală, indiferent că vrem să acceptăm sau nu acest fapt...Atât de mult îmi doresc să găsesc cuvintele care să descrie cât de uimitoare a fost această lectură pentru mine, dar nu mă pricep deloc. Voi povesti două momente pe care le-o iscat, făr de alte comentarii.
- Bogri, e șase! Nu te trezești?!
Ora oficială a dimineții e șapte făr de un sfert. Eram trează de la cinci jumate și mă tot foiam pe lângă domnu sperând că va deschide singur ochii.
- De ce să mă trezesc la șase?!
- Pentru că vreau să citesc mai departe manualul lui Gaspar și am nevoie de lumină!
- Bogri, ajungi la Cărturești să vezi de au Copilul invizibil?
- Am eu Omul invizibil.
- Omul al cui e?! Copilul e scris de Gaspar.
- O comand online mai bine.
- Nu! Nu ne găsește curierul acasă, rămân făr de ea și-mi trebe ieri!
Deși se analizează legăturile dintr-un cuplu din toate unghiurile relaționale, ceea ce mi-a atras atenția au fost teoriile psihologice și datele științifice privind individul. A fost amuzant să constat că toate diagnosticele lui Gaspar sunt valide pe relațiile mele trecute și pe mine cea de ieri și de azi, cum inspirat concluzionează specialistul îs o pacoste din punct de vedere relațional.
De foarte multă vreme sunt interesată de psihoterapie, dar întâmplarea a făcut (știu, DD, că nu există întâmplare, ci doar acțiune, a mea!) ca prima astfel de carte ce-o citesc să fie a lui Gaspar, prezenta. Am exclus volumele psihoterapeutului Irvin Yalom, pentru că pentru mine este un povestitor desăvârșit, un scriitor minunat, care întâmplător este și medic de suflete. De altfel, Gaspar aduce mult cu stilul acestuia. Pot mărturisi, făr de tăgadă, că după Conversațiile cu Dumnezeu de anu trecut, Revoluția iubirii e următoarea pe care aș numi-o pe o listă a cărților revelatoare, de căpătâi. Or povestitorul de azi chiar are un dar de a desena în cuvinte ceea ce știe, făr de aerul dramatic al pedagogului, deci făr de nuanțe didactice. Și comunică foarte mult despre propriile traume, este uneori extrem de sincer, am fost intimidată de câteva ori de intimitatea celor povestite și de empatia pe care o promovează. Nu am izbutit să pricep tot ce-i în volumul ăsta, îl reiau cu pixul în mână, cu mintea și inima deschise. N-oi avea eu rezultate spectaculoase, dar cu siguranță voi lumina câteva dintre cotloanele cele întunecate ale copilăriei, e musai!
Câteva dintre notițele de le-am extras spre studiu:
- Factorii dinamici din inconștientul nostru, provenind din perioada copilăriei, sunt ceea ce determină alegerile maritale și calitatea relațiilor intime de la vârsta maturității. Oi, mamă, ce balauri voi reînvia!
- Este greu să oferi afecțiune în cazul în care ai fost crescut în familii care semănau cu un deșert emoțional. E al naibii de greu să oferi ceea ce nu ai primit, dar nu imposibil. Făr de comentarii dară.
- Cele șase simțuri: auzul, văzul, mirosul, gustul, atingerea și conectarea. He, he, DD, avea tot șase: auzul, văzul, gustul, pipăitul, mirosul și cunoașterea.
- Este esențial să exprimăm în cuvinte emoțiile de le trăim, și pe cele negative și pe cele pozitive. Este important să punem în cuvinte ce ne place, ce nu ne place, ce ne dorim și ce nu. Ho, ho, ce de-a vorbe-s pe drum.
- Răni psihologice, arsuri emoționale. Ce de muncă, frate!
- Atenția inconstantă pe care ai primit-o din partea îngrijitorilor în primii doi ani de viață te-a făcut să ai o senzație puternică de neîndestulare atunci când vine vorba despre iubire și conectare. Aha, de aia am eu nevoie să-mi aud oasele frângându-se-n îmbrățișări, că-s pe deficit încă de acum patruzeci de ani!
- Bazele atașamentului se pun în primii doi ani de viață și informațiile sunt stocate în acel rezervor al memoriei de care nu suntem conștienți și de unde informațiile se activează automat, fără a trece prin filtrul atenției noastre voite. Am avut o revelație citind aceste rânduri. M-am implicat adesea în relații nefericite cărora le vedeam capătul finit foarte repede. Deși rezultatul scanării ăsteia îl aveam în minte, nu am înțeles niciodată de ce am continuat respectivele experiențe. Gaspar spune că inconștient acesta este traseul iubirii, creierul a considerat că așa mă pot vindeca, că am recreat trecutul cu personaje asemănătoare tatălui meu în speranța că de ASTĂ DATĂ voi primi ceea ce nu mi-a fost oferit și după care am tânjit în copilărie. Oi, ce-am mai bocit punând în oglinda figurii paterne bărbați pe care i-am adorat.
- Iubirea este o călătorie de-o viață.
- Imaginează-ți jumătatea ta ca fiind cel mai frumos dar de la : Natură, Dumnezeu, Univers sau Viață. Ce Bucurie fu să descopăr negru pe alb ceea ce mi-i credință strașnică.
...majoritatea comportamentelor noastre ostile în plan relațional sunt, în realitate, nu dovezi de răutate umană, ci din contra, indicii de durere și suferință... pag.86
Ce frumos formulează Gaspar, făr a arăta ca mine vinovații, eu aia cea mai bună, ea, aia cea mai rea, făr a se exclude dară!
Poftim teorie!
...intensitatea crescută a emoției de frică sau de teamă nu este un indicator al faptului că ceva negativ se va întâmpla, ci mai cu seamă, că ceva pozitiv este pe cale să se manifeste... pag. 132Și încă una, pe care de câte ori am aplicat-o, făr să am habar că e validată de mii de experiențe pozitive, mi-a schimbat Viața, dintâi cu curul în sus și apoi, întotdeauna, minunat. De mi-aș dori o mantră, pe asta aș alege-o și cu inima și cu sufletul.
...să alegem mereu curajul, în locul confortului...Despre steluțe
O, da, există un tipar al textelor despre cărți pe anul acesta. La finalul tuturora tre să mă smiorcăi că nu-s în stare să acord steluțele pe baza propriilor criterii. Revoluția iubirii o voi reciti. În graba de a merge mai departe n-am fost atentă la informații esențiale, asta-i sigur. Și totuși n-o simt ca pe o carte de cinci steluțe. A ajuns la mine și cu zâmbete și cu lacrimi, câteva dintre ideile cărții deja îs puse la macerat, dar tonul folosit, îndemnurile cu haideți, luptătorii mei!, tribul înțelepților, mi-au activat alergia la astfel de planuri mărețe. Îs conștientă că-s din cauza lipsei mele de credință în astfel de misiuni, ce nu-s deloc imposibile și nu din vina lui Gaspar..
Și am mai avut un motiv pentru care aș fi păstrat neacordată o steluță, presimt că al său Copil invizibil, cu care B. îi pe drum acum când scriu, va fi o carte răvășitoare pentru mine și parcă aș fi vrut în avans să mă asigur că ea va primi coronița. Am decis să pariez pe cinci steluțe, înclinam spre patru în timpul lecturii, pentru semnele de întrebare făr de număr pe care mi le nasc la tot pasul după terminarea volumului și pentru Bucuria pe care am avut-o recunoscându-mă în majoritatea cazurilor analizate de autor. Bucurie pentru că deși am citit negru pe alb sentința defectă, chiar e o carte vindecătoare minunată.
*
Să-mi fi prezis cineva, în urmă cu douăzeci de ani, nu doar că voi citi cărți despre dospirea relațiilor, ci și că voi crede cu putere în ele, i-aș fi făgăduit că-s mai multe șanse să ajung pe Lună decât să se înfăptuie prostia asta. Îngrozitor de lung și imposibil de greu a fost drumul acesta al acceptării faptului că sunt stricată.
- B., citesc o carte despre cum să faci o relație să meargă grozav!
- Poate că de ai sta și pe acasă, nu doar pe la laborator, ar fi un început mai bun decât a citi despre!
Acesta este un dialog imaginar încă.
- Revoluția iubirii / Gaspar Gyorgy - editura Povești de Păpădie 2017, 271 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
________________
În 2018 am mai citit:
Soro, esti inca pe drum si nu cred ca vei ajunge prea repede la destinatie :) Cred insa ca esti pe drumul bun :D
RăspundețiȘtergerePrea repede, e chiar imposibil. Nu-s întotdeauna pe ăla bun, dar mă strădui.
Ștergere