Zambetania: EXODUL

Văz galoparea timpului și făr să-mi dovedească Blogspot că orice Las că public mâine se transformă într-o clipită în două săptămâni de pauză.

Am izbutit performanța de a nu mai citi deloc. Ochelarii trebe schimbați, telefonul pentru cărțile audio e stricat cel puțin pân la final de iulie. De-aș valorifica perioada aceasta scriind despre cărțile ce-și așteaptă defilarea...

De ce astă carte

Foarte interesant drumul unor cărți către mine.

În martie, pentru lichidarea unui buget, rămăseseră 11 lei. Am întrebat librăria ce-mi recomandă, exact cum făceam în copilărie. Aveam în orașul nostru mic o librărie foarte mare. Pentru mine copil era uriașă. Acum în spațiul respectiv este un magazin cu haine, să zicem că atinge dimensiunile zonei de conserve de la un Kaufland nu de oraș mare. Se afla la parterul unui bloc magazinul cu jucării.

Intram c-o mână de monede, foarte rar cu o bancnotă și o întrebam pe tovarășa ce pot cumpăra de toți banii. Nu-mi amintesc decât un singur răspuns. Deși ocaziile or fost mult mai multe. Aveam un ban de hârtie albastru. Era 100 de lei. Am intrat ș-am chestionat de cuprind două mașini de spălat. Vânzătoarea, în timp ce-mi povestea că una costă 40 de lei, o suna pe mama la muncă s-o întrebe de are habar că mi-s la cumpărături cu o mică avere.

Nu mai știu decât puține jucării din copilărie. Poate pentru că puține or și fost. Dar mașinăriile alea două în care curgea apă, se deschidea un capac pentru băgat cârpe murdare, nu le-am uitat deloc. Sor-mea le-o mai avea prin amintiri? Erau albe, cu furtun gri. Și-n zilele rai mai este păpușa micuță, singura, pe care mi-o adus-o Moș Gerilă, când toată lumea era plecată la țară. Dovada mea și azi pentru el există.

Mă-ntorc de unde am pornit. De 11 lei am cumpărat Neortodox. În secunda-n care mi-o intrat pe poartă, am sărit pe ea. Prea fain titlul ca să zacă-n teancul necititelor cu anii. M-o dezamăgit, am dat penalizare două steluțe și m-am calmat. Dacă sunt prea subiectivă din cauza copilăriei mele trăite extremist religios, m-am certat cu îndoială. Ia să cumpăr continuarea și să mă lămuresc. Nu doar că am comandat-o imediat, ci am și citit-o atunci. Vreo 800 de pagini Deborah Feldman am parcurs în martie. Despre prima întâlnire și Neortodox am scris AICI.

Când mi-am comandat Exodul, pentru că al nostru card special e acceptat într-o singură librărie online, aia mai scumpă, nici nu m-am mai uitat la preț. Când s-o gătat bugetul, misiune îndeplinită. Nu mai scotocesc zi lumină după cupoane valabile și prețul cel mai mic. Mi-i o lehamite de măsurile care-i esențial să valideze hârtii și complet neimportantă eficiența lor practică. 60 de lei fu cartea în martie. Azi îs și cu 10 lei, niște mega-super-hiper-extra oferte pentru fiecare dintre cele două volume.

Despre o călătorie prin viață când nu accepți traseul sortit

Ce știam din Neortodox? Deborah s-a născut și a crescut în secta hasidică Satmar din America. Tatăl ei, un bărbat cu deficiențe mintale, a fost căsătorit de familie cu o persoană din afara comunității, de origine evreiască germană. Nu multă vreme după nașterea fetiței, mama abandonează enclava. În aste condiții, doar bunicii paterni pot avea grijă de ea. Ambii sunt supraviețuitori ai Holocaustului. Este crescută într-un mediu strict, ultra-religios, fără acces la educația tipică americană. La 17 ani îi este aranjată căsătoria cu un băiat din aceeași zonă a religiei. La 19 ani devine mamă.

În 2009, la 23 de ani, fuge împreună cu băiețelul din gruparea în care trăia izolată și se simțea oprimată și îngrădită spre libertate și fericire.

După cinci ani petrecuți într-o căsnicie nefericită, urmare a unei căsătorii aranjate, și mai nefericită din cauza unui set radical de interdicții religioase care nu-mi fuseseră dezvăluite decât în timpul logodnei, am știut că trebuie să fug din lumea care fusese dintotdeauna o închisoare de variate dimensiuni pentru mine. Nu eram deloc dispusă să condamn și un copil la aceeași soartă. Începusem să schițez un plan concret de evadare chiar din clipa în care s-a născut fiul meu.

În 2012 publică Neortodox cu subtitlul Scandalul pe care l-am provocat renunțând la rădăcinile mele hasidice. M-o-nfuriat teribil al doilea titlu pentru că nu fu nicio zarvă și m-am simțit păcălită. Deborah recunoaște în volumul doi că a fost ideea și punerea-n practică a echipei de marketing de la editură completarea respectivă.

Cam așa se sfârșea Neortodox cu Deborah mamă singură în căutare de viață nouă mai bună.

De acolo și continuă în 2014 Exodul. De ce în 2021 a revenit cu Exodul, revăzut: călătoria mea neortodoxă spre Berlin chiar n-am înțeles. Nici n-am cele două cărți spre comparație. Par să fi fost multe mărturii care or infirmat afirmațiile ei despre traiul hasidic. O fi vrut să răspundă astfel acuzațiilor de exagerare și chiar de minciună.

Inițial, la recomandarea editurii, fugara călătorește prin America. Și pentru că-ntotdeauna tre să avem grijă ce nădăjduim, pentru a și putea duce când s-o-mplini, constată stupefiată că țara-n care acum este liberă să trăiască și să gândească nu-i pe sufletul său. Pentru mine, Statele Unite categoric nu puteau fi niciodată țara pe care o cunoșteam și în care aveam încredere; ca urmare, nu puteau fi niciodată ,,acasă".

Dacă nu-i acasă în Statele Unite, ce urmează? Instinctual pornește spre Berlin și reface drumurile bunicii recuperând bucăți de viață despre existența cărora nici nu a știut. Volumul doi, Exodul, este dedicat bunicii - amintirii ei de neuitat. Eu însă n-am uitat și nici iertat cu câtă nedreptate a judecat-o în prima carte. Deși acolo bunica era indisponibilă emoțional și severă, apar imagini din copilărie, povești cu desăvârșire înduioșătoare în a doua parte. Drept e că maturizarea ne limpezește și corectează imaginile deformate ale primilor ani, dar schimbarea în ăst caz e de la negru la alb. De la gri la alb imaculat. Sper să fi trăit suficient bătrâna să citească, dar parcă nu.

Călătoria spre rădăcini firesc înseamnă descoperire de sine. M-a frapat cât de multă ură a întâlnit împotriva evreilor și-n zilele noastre. Nu-i ca și când mi-aș fi imaginat că împreună cu distrugerea lagărelor ura s-a evaporat, dar încă mi-s îngrozită de câte de mare e dezechilibrul.

Berlinul s-a conturat astfel ca un soi de paradis secret pentru mine, din aceste două motive principale: banii nu păreau să fie o forță motrică primară, dar cărțile erau o pasiune împărtășită flagrant de toți și, în lumina asta, era ușor să uit pentru o clipă de ultima mea vizită, să-mi imaginez că aș putea lăsa deoparte istoria care umbrise fiecare moment petrecut anterior în Germania.

De nu greșesc, nu mi-am notat pentru a verifica acum, Deborah trece și prin România sau întâlnește un român, doi. Experiența sa nu este pozitivă. Multe întâmplări vor fi nefericite, împiedicate, dezamăgitoare. Dar aș zice că-ntr-o măsură mai mare Frumosul și Bunul îi ies în cale. Și-i o cale cumplită cea pe care și-o alege. N-o mai călcat nimeni pe ea de 60, 70, 80 de ani. Din acest punct de vedere, documentarul relevat de Exodul, este meritoriu.

Despre cum receptează o americancă Europa, nu total străină de astă lume, despre o căutare continuă când habar nu mai ai cine ești, despre multe întrebări și ceva răspunsuri, despre un om și un omuleț care se străduie să se integreze diferiți fiind de majoritate, despre lumea în care trăim, nu aia în roz de pe televizor și din declarații pompoase, despre curaj și frică, despre începuturi și sfârșituri și despre alte foarte multe se arată Exodul.

Nu știu câți oameni o inspirat spovedania celor două volume. Posibil nu puțini. Oricât de departe de gustul meu fu scriitura, povestea este frumoasă. Stilul e însă rece, rigid. Un om a reușit să apuce hățurile și să-și conducă viața pe alte drumuri, în afara celor predestinate din moși-strămoși. Garantează asta succes, fericire? Pentru mine, că a Încercat, este deasupra acestor idealuri. Să nu șezi cu brațele pe chept așteptând para mălăiață, să acționezi urmând chemările, instinctele, mă fascinează! Ce Călătorie ni-i Viața de-ncepem a valorifica talanții!

Despre steluțe

De la scrierea Neorodox or mai trecut ani. 26 de ani avea Deborah la debut. Exodul revăzut e scris după aproape un deceniu de viață trăită în afara sectei. Or mai fi și alte motive, cert e că am receptat cele două volume ca aparținând de autori diferiți.

Eram curioasă cum s-a adaptat unei lumi atât de diferite, dar n-aș spune că am priceput. Cel puțin față de Neortodox completările nu-s prea multe. Datorită succesului foarte mare înregistrat cu volumul de debut, a existat siguranța unor venituri și astfel o fost scutită de partea aceasta a problemei: de foame nu putea muri, în stradă nu putea ajunge.

Am mers pe patru steluțe, mai mult decât la prima carte, pentru că tonul este diferit. Nu mai aruncă acuzații în toate direcțiile, nu-s toate relele pe capul ei. N-am ajuns la cinci steluțe pentru că e darea de seamă a unui scriitor. Cumva e scrisă respectând teoria literară și emoția aproape că lipsește. În baza acestui nou criteriu, prețiozitatea autorului în așternut rândurile, mai citibilă fu Neortodox. Cum este vorba însă de o evoluție a celui care narează, e firesc și scrisul să fi căpătat o altă greutate.

L-aș citi pe trei, de-ar exista? I-aș citi volumul de ficțiune, de-o fi să apară? Da! Mi-s curioasă. Fan nu-s.

Exodul, revăzut: călătoria mea neortodoxă spre Berlin de Deborah Feldman, traducere din engleză și note Smaranda Nistor, Editura Trei, 2022, 431 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Peste 390 de cărți despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor (vreo 90) din 2022 - 2024 este AICI.

➤ În 2024 am mai scris despre:

luni, 8 iulie 2024

EXODUL

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu