Zambetania: CONCERT ÎN MEMORIA UNUI ÎNGER

1/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești pentru 31 de zile.

Nu mai am cum salva pe final de an toate restanțele. Sunt prea multe! Prioritate ar avea lecturile anului trecut, despre care încă nu am scris. Pe baza lor întocmesc Top 10 cărți citite în 2023. Dar cum or rezistat un an în amânare or mai pătimi încă unul.

Intenția este să selectez, dintre cele 28 de volume ce-și așteaptă defilarea, doar povești frumoase. Îs suficient de cenușii vremile de le trăim.

De ce astă carte

Întâmplarea face ca volumul despre care scriu, ca și precedentul, să fi fost achiziționat anul trecut de Black Friday. 25% reducere mi-am notat pentru el pe o ciornă.

Mi-s fascinată de coincidențe, oricât de făr de importanță ar fi ele. Prin ce puteri ale lumii am ales din teancul cărților citite și nepovestite taman Concert? Îs doară două duzini acolo-n așteptare.

***** Un povestitor cum puțini mai sunt

De bilețelul ce însoțește cartea nu mi-ar fi reamintit că este unul dintre titlurile achiziționate prin cardul de cultură căpătat de B. de la corporație, aș fi jurat că e parte din donația prietenei mele. Crisa mi-a dăruit întreaga sa colecție Eric-Emmanuel Schmitt. De-mi amintesc corect, 13 volume s-or adăugat celor deja adunate-n traiste personale. Câte-or nimerit dubluri nu mai știu.

Mi-s mare fan Eric-Emmanuel Schmitt și cred că-i primul an în care am uitat să-l caut în ziua cu marile reduceri. Mă rog, la cărțile de le aveam pe liste or fost micuțe scăderile. Ultima serie, Străbătând secolele, o are gândită în opt părți ș-o trudit-o 30 de ani. Le-am achiziționat și citit pe primele două, apoi am uitat complet să verific de s-o mai tradus vruna.

De eticheta este corectă, AICI sunt adunate în arhivă 17 volume ale domnului Schmitt despre care am scris în trecut. Cea mai frumoasă carte din lume, despre care am povestit în trei părți, n-am habar de ce n-apare la apel - AICI fiind.

În ultima perioadă am citit foarte puțin spre deloc. Cel puțin două volume schmittiene terminate își așteaptă defilarea. E unul dintre autorii cu cele mai mari oscilații la steluțe. Când două, când cinci, parcă tot timpul mi-s în gardă. Voi fi dezamăgită or fermecată, astea mi-s pornirile la fiecare nouă lectură, căi de mijloc nu există. De scrie nuvele aș pofti roman, de-i roman, de ce e prea lălăit, rar mi-i mărimea scriiturii sale pe dorințe.

Dintotdeauna m-or atras filele Jurnalului de scriitură, dar n-am băgat de seamă că Schmitt le publică doar la ediția a doua a cărților sale. Mărturisește acum, la finalul Concertului, că este pentru prima dată când Jurnalul scrierii cărții completează volumul încă de la întâia tipărire. Ura! Altfel îl ratam.

Această temă a ființelor definite în funcție de alegerile sau de traumatismele lor a generat alte povestiri. În seara aceasta sunt deja la a opta sau a noua. Bucuria mă împiedică să simt oboseala. Așadar există o certitudine: iată o carte care cere să vină pe lume.

Autorul menționează în Jurnal, ceea ce iară n-am observat niciodată, că nuvelele sale, care compun un volum, nu sunt pur și simplu adunate la întâmplare împreună, ci sunt concepute ca o operă de sine stătătoare. Nu crez că există un tipar pentru Cititorul Ideal, dar uneori mi-aș dori să văz și eu cartea prin ochelarii cu care fu scrisă. Jurnalul e o cale de-a mă apropia nițel de cartea din capul scriitorului și nu de cea din imaginația mea postlectură.

Doar patru povestiri sunt cuprinse-n Concert: Criminala, Întoarcerea, Concert în memoria unui înger, O iubire la Elysee. De-aș fi scris despre ele imediat ce le-am citit, aș fi întocmit un clasament. Acum le știu pe fiecare-n parte, dar detaliile care să le diferențieze mi-or dispărut complet din amintire.

O doamnă în vârstă e asasină în serie. M-o amuzat spovedania scriitorului pe tema Criminalei: De câteva zile am devenit la fel de malefic ca și ucigașa mea, nu am nicio milă, îi omor pe oameni cu reflecțiile mele, jubilez după ce o fac. În bucătărie, în locul sticlelor de ulei sau oțet văd fiole de otravă, visez lucruri oribile în timp ce-mi asezonez sosurile. Ieri-seară eram aproape dezamăgit să mănânc o tocăniță de ciuperci care nu avea nimic periculos.

Care-i povestea lui Marie Maurestier, pe lângă firul principal al celor patru uciși, chiar cinci?! Pe canalul de crime mi-ar plăcea să se dea și astfel de documentare. Ea e criminala, o aflăm din primele cinci minute. Nu-i un film polițist cu răsturnări de situație, primul suspect niciodată vinovatul real. Ș-apoi în restul de 55 de minute ale peliculei să se dezvăluie procesul interior al personajului. Contradicțiile, zbuciumul devin protagoniștii când verdictul este făr de alte răsturnări. Nu Dumnezeu din cer, nu diavolii de pe pământ decid, tu ești singurul responsabil de sensul drumului pân la capăt, omule!

Dintre autorii de-i am la inimă, posibil Stephen King să-și mai iubească atât de mult personajele negative. Schmitt scrie cu tandrețe despre borfași, dictatori, trădători. Nu-i aruncă în piața publică, continuu îți amintește că doar cel făr de păcat are dreptul de a arunca primul cu piatra. Suntem și buni și răi, nu există extremiști ai binelui, cum nu există trăitori ai răului deplin. Lumina cade uneori pe umbre, făr a anula prin asta sfințenia. Scriitorul promovează reparatorii, pe cei care corectează valorile pe care le deservesc. Ceea ce mi-a atras atenția, mai mult decât în restul cărților, e accentul repetat pe Să te schimbi nu șterge cu nimic faptele deja comise.

Întoarcerea fu scrisă într-una dintre călătoriile de promovare a cărților în SUA.

...scriu acest text pentru ei, pentru ca, eventual, la întoarcere să descopere cât de mult îi iubesc, și, mai ales, cât de mult mi-ar plăcea să-i iubesc mai mult. (...) Dacă aș putea să-mi lucrez viața ca pe o nuvelă, aș deveni poate mai bun...

Greg este un marinar trăitor departe de familie perioade îndelungate. Într-una dintre călătorii primește telegrafic vestea că una dintre fiicele sale a murit. Călătoria de întoarcere spre o realitate necunoscută, are patru fiice, ar putea fi oricare dintre ele făr de viață, este copleșitoare din foarte multe puncte de vedere. Cum îl va transforma drumul morții și ce-l va aștepta la mal rămâne de aflat din Întoarcerea.

Nu-mi prea plac finalurile fericite, dar alea de nici nu-mi trec prin cap primesc dezlegare uneori.

Textul Concert în memoria unui înger a fost scris ascultând vrăjit Alban Berg. I l-am cerut și eu lui YouTube acum pe muzicianul despre care n-auzisem. N-am baza pentru a fi fermecată, dar nici nu închid.

Nu observasem niciodată cât de liberi ne face vârsta. La douăzeci de ani suntem produsul educației noastre, la patruzeci suntem, în sfârșit, rezultatul alegerilor noastre - dacă am făcut alegeri în viața noastră. Tânărul devine adultul care s-a visat în copilărie. În timp ce bărbatul adult este copilul tânărului.

În tinerețe un bărbat refuză salvarea altuia. Își conștientizează cruzimea și se transformă radical. Ce s-o petrecut peste timp cu victima, cu omul generos? N-aș zice că-i greu de intuit. După ani mulți de uitat doar pe programul de crime, încă mi-s fascinată de transferul victimă - călău și asasin - om bun. Sigur că explicațiile psihologice așază în matriță orice monstruozitate de se întâmplă pe lumea asta, făr de a elimina însă prin diagnostice corecte integral uimirea. Ș-apoi nu vor exista vreodată certitudini doar pentru decizii libere ori numai determinism.

N-or fi egale cele patru povestioare, dar la fiecare dintre ele aș putea completa cu superlative.

O iubire la Elysee este unul dintre textele mele preferate. Oameni cu măști, control deplin al trăirilor, atotputernicia aparențelor, iubire nesincronă. Sunt de găsit îngeri în ăst cadru? Răspunsul surprinzător (or ba) se află-n ultimele pagini ale cărții. Un președinte de țară, putere, autoritate, vulnerabilitate, o relație ca oricare și ca nicio alta.

O inedită poveste de dragoste din care pe deplin strălucește talentul scriitorului.

Stilul culegerii nu diferă de celelalte scrieri, tot simplu, lejer, surprinzător, uneori amuzant, de multe ori profund dureros. Aș fi putut să numesc volumul acesta Decalajele iubirii. Sentimentele personajelor nu se trăiesc simultan, ci cu decalaje tragice. Paleta emoțiilor este foarte largă, dar de-aș fi somată să rezum în doar două vorbe tetralogia, aș paria pe viață. Necazuri, cruci de cărat, alegeri definitive, reveniri făr de reușită, Viață.

Chiar dacă într-o bună zi explicațiile ne permit să înțelegem ce am ratat, ele nu repară acest lucru.

Despre steluțe

Poate cel mai mult când scriu despre o carte mi-s interesată de steluțe. Regula zice să păstrez verdictul de la capătul lecturii, dar nu de puține ori propriul text mă convinge să cresc or să scad numărul steluțelor.

Am notat în mai Concertul în memoria unui înger cu patru steluțe jumătate or cinci. Azi am coborât la patru, când mi-am început scrierea. Părea că prea exagerasem imediat după lectură. Știu că mi-o plăcut foarte mult cartea, dar după cinci luni nu-mi amintesc de-o emoție mai puternică - asta-mi era justificarea. Apoi m-am sucit iară spre toate steluțele. Doar pentru că memoria mi-i golită nu-nseamnă că tre să pedepsesc Concertul.

Concert în memoria unui înger de Eric-Emmanuel Schmitt, traducere din franceză de Simona Brînzaru, editura Humanitas Fiction, 2023, 214 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Cărțile despre care am scris, aproape 400, sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor (vreo 100) din 2022 - 2024 este AICI.

➤ În 2024 am mai povestit despre:

duminică, 1 decembrie 2024

CONCERT ÎN MEMORIA UNUI ÎNGER

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu