15/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești pentru 31 de zile.
Poveștile cărților citite în 2023, continuarea.
De ce astă carte
Am primit Arta subtilă a nepăsării de la prietena mea, Crisa. Când, nu mai știu. Mi-am notat pe un bilețel-ciornă că am citit-o în primele trei săptămâni din noiembrie 2023.
*** Despre singura prioritate a lumii: Dumneata!
Nu știu de-o fi vreo legătură cu cartea, dar mi-o venit în minte viața unei colege strașnice, care astăzi nu mai este pe lumea asta. Poate că am cunoscut și alți oameni din categoria ei nepământeană, dar nu mi-s în gând amuș. Nici n-am terminat bine de scris ideea, că mi s-o năzărit: și eu sunt așa, și G. este!
Cum era doamna Dora? Eu am cunoscut-o aproape bătrână și făr de grijă pentru cum apare. În tinerețe, fusese o femeie superbă. N-am nicio îndoială, chiar de asta spun oamenii care au iubit-o mult. Parcă a avut o fată cu o altă mamă, dar asta nu-mi amintesc clar. Cred că nici n-am știut vreodată. Ochi azurii, adesea turcoaz.
Împrumuta bani făr de număr. Nu pentru ea, ci ca să ajute mai departe de ea. Era extrem de darnică. Probabil pentru ea a fost inventată expresia își dă de la gură. Sigur este cel mai romantic om de l-am cunoscut vreodată. Ș-o bucătăreasă desăvârșită.
Am plecat din viața mea de atunci pentru că am văzut bine la doamna Dora anii ce vor urma, de voi rămâne. Încă mi-i uimire cât de puternic m-a afectat o mică întâmplare a vieții sale de cuplu.
Tind să cred că nu a fost atât de nefericită pe cât o arată ultimii ani de singurătate. Mor oamenii de inimă rea este iară caracteristic destinului ei. Când ajuți atât de mulți oameni, nu crez să mai fie loc pentru neîmpliniri. Poate că viața ei personală era atât de goală încât recunoștința și fărâmele de drag n-or reușit să-i echilibreze sufletul.
Voiam doar a spune că am cunoscut o femeie care întreaga viață a trăit arta vizibilă a păsării. Și că eu nu pot afirma cu certitudine că a ales drumul greșit. Posibil să fi fost doar ușor prea extremistă.
Mama Dora, de se primesc pofte în Ceruri, eu vreau: cornete cu cacao, foile răzărite cu gem de gutui, borș cu tarhon, fasole și tăiței. Ș-o urcare la Tașca. Ș-un buchet de ghiocei. Hai, treacă de la mine, ș-o telenovelă, două. Și acvariul cu pești și programul îndărătnic de devize sau doar imprimanta aia cu hârtie perforată pe margini era neascultătoare?
Să scriu acum și despre Mark Manson, de-oi mai vedea literele. Mi-i gândul de-o avut, pân la urmă, mașină de spălat or o ajuns la capăt tot cu ligheanul și săpunul.
Arta subtilă a nepăsării este o lucrare neconvențională, un ghid revoluționar despre dezvoltare personală pentru o viață mai bună - stă scris pe prima și pe ultima copertă. Vândută în peste un milion de exemplare. Publicată pentru prima dată în 2016, cartea a devenit rapid un bestseller internațional datorită abordării sale directe și adesea brutale pe temele fericirii și împlinirii personale.
Conceptul Principal: pentru a trăi o viață satisfăcătoare și semnificativă, trebuie să ne concentram pe lucrurile cu adevărat importante și să renunțăm la preocupările nesemnificative. Manson susține că acceptarea limitărilor și a defectelor proprii este esențială pentru a ne găsi fericirea. Se subliniază importanța acceptării propriilor limitări și defecte, într-o societate care promovează constant ideea de perfecțiune. Acceptarea adevăratei noastre naturi ne ajută să ne simțim mai eliberați și mai autentici.
Ironia e că această fixație pe aspectele pozitive - ce e mai bine, ce e superior - nu face decât să ne reamintească la nesfârșit ce nu suntem, ce ne lipsește, ce nu am reușit să devenim. În definitiv, nicio persoană cu adevărat fericită nu simte nevoia să se proțăpească în fața oglinzii și să-și recite mantre despre fericire. Omul fericit pur și simplu este fericit.
Fiecare persoană ar trebui să își aleagă valorile cu grijă. Multe probleme apar din faptul că investim energie în lucruri care nu contează cu adevărat. Identificarea valorilor corecte și trăirea în conformitate cu acestea sunt cheia unei vieți împlinite.
Un alt concept central este asumarea responsabilității pentru propria viață și fericire. În loc de a da vina pe circumstanțe sau pe alții, scriitorul (nu e singurul) sugerează că fiecare individ are puterea și responsabilitatea de a-și modela propriul destin.
Mark Manson critică ideea de pozitivitate constantă și necondiționată. El susține că este firesc să avem momente de tristețe, frustrare și dificultăți și că acceptarea acestor emoții este esențială pentru dezvoltarea personală.
Legea efortului inversat se numește astfel dintr-un motiv: nepăsarea funcționează invers. Dacă a căuta cu orice preț să ai experiențe pozitive este o experiență negativă, atunci a căuta să ai experiențe negative dă naștere unei experiențe pozitive. Efortul dureros pe care-l faci în sala de gimnastică are drept efect mai multă energie și o stare fizică mai bună. Eșecul în afaceri te ajută să înțelegi mai bine ce îți trebuie pentru a avea succes. Paradoxal, atunci când ești onest legat de nesiguranța ta, cei din jurul tău te percep ca fiind demn de încredere. Deși o confruntare deschisă este dureroasă, tocmai asta ne aduce încredere și respect în cadrul relațiilor pe care le avem cu ceilalți. Curajul și perseverența se construiesc prin confruntarea suferinței provocate de frici și anxietăți.
Bloggerul mai pomenește rolul eșecului în viață și cum acesta poate fi un catalizator pentru creștere și învățare. Cititorii sunt încurajați să îmbrățișeze eșecul și să îl vadă ca pe o oportunitate de a învăța și de a se îmbunătăți.
Stilul narativ direct combină umorul cu onestitatea crudă și exemplele personale. Autorul își împărtășește propriile experiențe și greșeli pentru a ilustra teoriile sale. De asemenea, include povești despre diverse figuri istorice și contemporane pentru a sublinia modul în care acceptarea limitărilor și trăirea în conformitate cu valorile corecte pot conduce la o viață mai satisfăcătoare.
Concluzie unică: reevaluarea priorităților și găsirea fericirii în lucruri mai autentice și durabile. Nepăsarea nu înseamnă a fi indiferent sau dezinteresat, ci a alege conștient despre ce merită să ne pese și ce nu. Asta înseamnă să acceptăm că avem o capacitate limitată de a ne preocupa și de a aloca resursele noastre emoționale către lucrurile care contează cu adevărat pentru noi.
Despre steluțe
Mi-s alergică la cărțile de dezvoltare personală. N-am nicio îndoială că-și au folosul lor pe lume. Faptul că mai niciodată nu funcționează motivațional în cazul meu, pesemne că-i excepția.
Cartea asta nu vă va învăța cum să acumulați lucrurile sau să aveți succese, ci mai curând cum să pierdeți și să renunțați. Vă învață cum să faceți un inventar al vieților voastre și să eliminați tot ce nu este important. Vă învață să închideți ochii și să aveți încredere că nu se întâmplă nimic grav dacă picați pe spate. Vă învață să vă peste mai puțin. Vă învață să nu încercați.
Mi-i uimire că pricep bine teoria și că am încredere în rezultatele miraculoase ale aplicării ei, dar nu le pui în practică nici picată cu ceară.
Din aste motive doar trei steluțe. Slavă Cerului că nu toți cititorii îmi seamănă și că există oameni cărora le schimbă viața or măcar le-o îmbunătățește.
Spre deosebire de cărțile care sunt plicticoase și bat apa-n piuă despre cât de negru este negrul și cât de bun e bunul, Arta subtilă a nepăsării este o lectură relaxantă, amuzantă, chiar educativă, de ești deschis a-i primi predicile.
- Arta subtilă a nepăsării: o metodă nonconformistă pentru o viață mai bună de Mark Manson, traducere din engleză de Florin Tudose, editura Lifestyle Publishing, 2017, 238 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
➤ Cărțile despre care am scris, peste 400, sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
➤ Indexarea titlurilor (vreo 100) din 2022 - 2024 este AICI.
➤ În 2024 am mai povestit despre:
- Dirijoarea - Maria Peters ****
- Ophanim - Ana Barton *****
- Spune da vieții - Viktor Frankl ****
- Fă-ți patul - William McRaven****
- Eu sunt 70072 - Lidia Maksymowicz *****
- Celălalt pasager - Louise Candlish ****
- Moașa de la Auschwitz - Anna Stuart *****
- Furia - Alex Michaelides ***
- Vânătorii de zmeie - Khaled Hosseini *****
- Bântuind prin Veneția - Agatha Christie ****
- Libertinul - Eric-Emmanuel Schmitt *****
- Florile soarelui - Martha Hall Kelly *****
- Când înflorește liliacul - Martha Hall Kelly ****
- O librărie în Berlin - Francoise Frenkel ****
- Păpușa de porțelan - Kristen Loesch ****
- Ce nu am scris în cărțile mele. Memorii - Viktor Frankl *****
- De vorbă cu criminalii în serie - Christopher Berry-Dee *****
- Trei - Valerie Perrin *****
- Privighetoarea și trandafirul - Oscar Wild *****
- Toată dragostea dintr-o fotografie arsă - Maria Orban *****
- Sfârșitul nopții - Petronela Rotar ****
- Fata cu părul roșu - Buzzy Jackson ****
- Neortodox - Deborah Feldman ***
- Bariera - G.M. Zamfirescu ****
- Acasă - Ioana Chicet-Macoveiciuc *****
- Secta egoiștilor - Eric-Emmanuel Schmitt ****
- Vânduți într-o zi de luni - Kristina McMorris ***
- Voluntarul - Jack Fairweather *****
- Cel care mă așteaptă - Parinoush Saniee *****
- Imposibil de urmărit - Serghei Lebedev ***
- Un semn de întrebare este o jumătate de inimă - S. Lundberg****
- Friends, iubiri și marele lucru teribil - Matthew Perry ****
- Dumnezeu nu e mort - Cristian Tudor Popescu *****
- Exodul - Deborah Feldman ****
- Biblioteca de la Miezul Nopții - Matt Haig ****
- Nimeni nu scapă - Boris Vian *****
- Casa din strada Sirenelor - Octavian Soviany ****
- Pădurea - Marian Godină *****
- Concert în memoria unui înger - Eric-Emmanuel Schmitt *****
- Visătorul - Ian McEwan *****
- Ce ne spunem când nu ne vorbim - Chris Simion ***
- O viață imposibilă - Matt Haig***
- Jurnalul unui burlac: Dragă Mihai ***
- Amintirea - Boris Vian ****
- Caietul cu nume pierdute - Sofia Lundberg ***
- Omul în căutarea sensului vieții - Viktor Frankl ****
- Auschwitz, ultima stație - Eddy de Wind *****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu