Zambetania: UȘI, FERESTRE ȘI ALTE PROZE

De ce astă carte

Știu că sunt mulți autori români contemporani interesanți, dar din cauza prețului cărțile lor la mine nu prea ajung. Așa se face că indiferent a cui este semnătura, cumpăr toate cărțile ce le găsesc cu câțiva bănuți la magazinul de suprastocuri. De multe ori mi-am luat țeapă pe criteriul acesta, dar faptul că astfel i-am descoperit pe scriitorul Mircea Daneliuc și astăzi pe Dorin David îmi spală multe dintre păcatele ignoranței.

3 lei o costat uși, ferestre...

**** Despre alte proze

Oi, ce bucurie-mi fu întâlnirea aceasta primă cu scriitura lui Dorin David!

Din teancul necititelor aproape cu spaimă îmi selectez volumele. Am vreo 5 abandonate. Și asta o fi necâștigătoare îmi spun când încep o nouă lectură. Pentru că sufăr de boala nici o carte nu se părăsește înainte de ultima filă mă tot chinui cu cele neterminate. Când într-o pauză de la nesuferite mă întâlnesc c-un astfel de volum, cum este cel despre care scriu acum, bucuria este infinită.

În aproape 180 de pagini se găsesc 23 de texte. Culegerea e apărută-n 2014, iar unele dintre povestiri au fost publicate dintâi în 2001 - 2013 în reviste precum: Vatra, Tribuna și mai sunt vreo două pe care le-am uitat.

Când am ajuns la ultimul text Ușa și mă tot întrebam de ce un volum care nu este spectaculos mi-o plăcut atât de mult, am primit și răspunsul. Parcă aș fi citit ciornele lui Haruki. Doar la Murakami irealul mai fu atât de real. Magicul lui Dorin David este mai cumsecade, mai domestic, nu te doare mintea de tot de la el. Cumva s-a oprit la primul pas pe care l-ar fi făcut scriitorul japonez.

Nu prea am fost atentă la teoria timpului, adică am fost, dar n-am priceput-o. Pornind de la faptul că trăim un prezent continuu supranaturalul devine accesibil în multe clipe. Dorin David îl culege, cu foarte mare ușurință (pare), la tot pasul. Un profesor universitar faimos în Statele Unite (român de origine) scrie texte care dovedesc o reîncarnare petrecută în secolul XIX. Un jurnal prețios interbelic (posibil scris de Mircea Eliade) considerat pierdut apare în România comunistă și cu mari riscuri va fi expediat în Statele Unite, lui Ion Petru Culianu. Faptele devin neclare când intervine Securitatea și noul proprietar va fi asasinat. Apoi un jucător pasionat de jocuri pe calculator decide și izbutește să se mute definitiv în lumea virtuală. Un licean se evaporă într-o expediție montană. Un supraviețuitor al unui accident aviatic în deșert se salvează bazându-se pe o iluzie. Scriitori gigantici din alte timpuri se prezintă la examene contemporane. Sunt atât de frumoase toate temele celor douăzeci și trei de povestioare!

Timpul nu mai contează, dacă o ia razna.

Am văzut că mulți dintre cititori au rămas cu foarte multe întrebări după fiecare textuleț în parte. Eu fie pentru că nu am deloc înclinații filosofice, fie pentru că le iau pe toate cum vin, pur și simplu am privit ultima propoziție a scrierii ca pe un verdict. Dacă acolo zice c-o dispărut, ce rost are să mă perpelesc cum s-o petrecut. Dacă un om câștigă ani doar pentru că la el ziua are 48 de ore, nu am nicio îndoială că la 50 va arăta de 25. Morții și vii se găsesc pe aceeași axă a timpului? Bine! Probabil de la Murakami am exercițiul acesta al nedespicării firului în patru. Aș fi luat-o razna încercând să decodific lumește tot ce se petrece în alte dimensiuni paralele ăsteia.

Impresia a fost atât de puternică încât, cu toate că știam că nu este real, mi se părea nu doar real, ci chiar perfect normal. Era, cum să spun, logic. Evoluția ar fi putut avea un alt curs, într-adevăr, oamenii ar fi putut dezvolta aripi.

Dacă ar trebui să aleg o singură povestire, cea mai cea, nu aș fi în stare. Dacă ar trebui să o numesc pe aceea care m-o luminat cu privire la întregul volum, ar fi simplu. Ultima povestire se numește Ușa. Un băiețel își petrece toate vacanțele de vară la bunici. Acolo există o ușă care-i este inaccesibilă. Bunicul îi promite că i-o va deschide atunci când va împlini 18 ani. An de an rugămințile nu contenesc, dar păzitorul ușii nu se lasă înmuiat de rugămințile fierbinți. După petrecerea de majorat ușa se deschide și în spatele ei se găsește nimic. Cam așa aș traduce eu toate celelalte proze scurte ale volumului. La fiecare nivel (cu fiecare rând) suspansul crește, dar când ajungem la ultimul punct și se zărește întreaga panoramă, tot misterul de până atunci o dispărut. A merita călătoria în aste noi cadre? Răspunsul meu este: DA!

Nu știu dacă pot să mărturisesc sau să mă rușinez, dar piesa aceasta de teatru a fost singura care mi-a plăcut cu atât mai mult cu cât am înțeles mai puțin din ea.

Despre steluțe

Dorin David a intrat cu acest dintâi volum direct în topul autorilor preferați, la categoria proză scurtă. Nici nu-mi trece un alt nume prin cap acum după Alice Munro. Povestioarele nu-s taman preferatele mele. Iubesc cu toate riscurile romanul, ăla de-i zice Borges multă umplutură, deci poveștile pe îndelete.

De la primele texte ale culegerii de astăzi m-o atras cadrul larg în care-și construiește poveștile Dorin David. În fapt, ele pot fi rezumate c-un subiect ș-un predicat. Tabloul însă este deplin. Chiar de povestirea are 3 pagini (cea mai scurtă) or 14 (cele mai lungi) nu-i lipsește nimic, știi tot ce contează despre personaj. Poate că asta și ajută, eroul e cam întotdeauna singur, posibil nu pe lume, ci doar în text.

Nu știu de ce nu am acordat 5 steluțe. Sunt uimită de cât de captivantă este o scriitură curată, făr de brizbrizuri, în care doar povestea contează.

uși, ferestre și alte proze - Dorin David, editura Adenium, 2014, 179 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

În 2020 am mai citit:

miercuri, 14 octombrie 2020

UȘI, FERESTRE ȘI ALTE PROZE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu