Zambetania: MINCIUNI PE CANAPEA

De ce astă carte

Mi-am comandant romanul în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc stocuri de cărți, în toate săptămânile, cât mai îs bani. S-au adunat atunci vreo 100 de titluri bifate pe liste de dorințe și apoi cel puțin 10 luni (contorizarea continuă) făr de bani. N-am citit nici jumătate dintre volume.

Îmi propusesem din teancul necititelor să-mi aleg o carte subțirică, pe care s-o gat într-o zi, două. Atenția mi-o fost atrasă de scriitura domnului Yalom, care este una puchinoasă și lungă cât 400 de pagini.

Îl iubesc pe Irvin Yalom și tot ce-am citit până astăzi fură lucrări de psihoterapie, pe care le-a scris pornind de la cazurile reale ale pacienților săi. Minciuni pe canapea e primul volum de ficțiune la care îi ajung. Celelalte titluri de 5 steluțe despre care am mai povestit sunt:

În 2019 o culegere despre cât de scurte sunt și cele mai lungi vieți - EFEMERIDE.
În arhiva lui 2018 se găsește romanul autobiografic extrem de emoționant - CĂLĂTORIA CĂTRE SINE.
La 2017 sunt textele adunate despre moarte în PRIVIND SOARELE ÎN FAȚĂ
În același an am citit și povestirile despre dragostea cu năbădăi - CĂLĂUL DRAGOSTEI

Amuzant este că am titlul de astăzi pe lista de dorințe de vreo 10 ani, de la emisiunea despre cărți ce o urmăream pe TVR 2, pe când habar n-aveam cine este și cum scrie Irvin D..

***** Despre minciunile de pe canapele
În ăst volum Yalom este și zeu și avocatul diavolului. Este un meci savuros, absolut delicios dialogul dintre cei doi. Conversațiile pro și contra între doi medici ori un medic ș-un avocat sunt fragmentele care m-au atras mai mult decât povestea-n sine.

Un psihiatru celebru este exclus de breasla în care se desfășoară în urma unei relații sexuale cu o pacientă. Atât de convingător își apără cazul încât eu una nu l-aș fi pedepsit. Un bărbat își părăsește nevasta după ce întâlnește o femeie mai potrivită. Soția abandonată consideră că vinovat este doar psihiatrul la care soțul merge pentru terapie de mulți ani. Așa că decide firesc să se răzbune pe medic. Un alt medic ambițios și lacom se pierde prin viață tocmai din cauza celor două apucături. Cam astea-s la prima mână subiectele Minciunilor.

- Mi-am jurat acum foarte multă vreme că niciun bărbat n-o să mă părăsească vreodată. Eu o să-l anunț când poate să plece. Așa am hotărât! Justin n-a plecat, n-are el tupeul ăsta. A fost dus în spate sau împins de cineva. Și vreau să aflu cine e ea. Acum o lună, secretara mi-a zis că l-a văzut la Yank Sing mâncând fericit dim sum împreună cu o femeie foarte tânără, în jur de optsprezece ani. Știi ce m-a ofticat cel mai mult la chestia asta? Dim sumul! Îmi place la nebunie dim sum, dar niciodată nu m-a dus la restaurant să mâncăm așa ceva. Când e cu mine, pe puțoi îl apucă tremuriciul și durerea de cap de la aditivii alimentari de fiecare dată când vede o hartă a Chinei. (Pag. 67 - 68)

Mai pe îndelete este însă o pledoarie pentru și medicii de cap suferă cu capul. Chiar de sunt specialiști în reparat oameni traumatizați au propriile răni nevindecate, propriile vulnerabilități. Este o carte foarte frumoasă prin prisma acestor povești. Din fotoliul tău de atotștiutor dai sfaturi despre faptul că pacientul din fața ta este înșelat de partener exact în perioada în care aceleași întâmplări se petrec în patul tău de acasă, făr ca tu să le identifici. Găsești soluții împotriva singurătății și urii exact când ești cel mai singur și mai furios. Faci liste despre șarlatani când taman înșelăciunile ți se întâmplă.

Și nici măcar nu există medici răi oricâte bube le-ar avea dosarul. Cred că Yalom s-a plantat în fiecare dintre personajele sale, oricât de ticăloase, și le-a iubit mult. Toate nedumeririle și nemulțumirile ce le are împotriva breslei le-a pus în gura eroilor săi doar pentru a le combate și a fi combătut la infinit, căci nu există doar alb și negru oricât de mare ne-ar fi voința pentru extreme.

Și nici oameni răi nu există. Rădăcinile strâmbe sunt moștenite generație după generație până când cineva decide că le va vindeca și va stopa astfel defecțiunile de fabricație. Există un moment în carte în care avocata răzbunătoare află adevărul acesta și rămâne paralizată în teama că fiica sa i-ar putea fi identică. Este ceea ce lipsește din Să nu râzi și ceea ce asigură multă lumină romanului de astăzi. Există speranță și vindecare pentru tot răul. Chiar există.

Despre steluțe

E musai să găsesc paginile din jurnal în care autorul mărturisește experiența ce-o presupus-o scrierea Minciunilor. Pare să se fi distrat copios la proiectul acesta. Nu-s sigură de nu-i chiar cartea despre care soția sa i-a spus că-n ea și-a expus întregii Americi toate fanteziile sexuale. Am gătat și prima carte inventată de scriitorul ce-l iubesc. Și, iaca poznă, ea nu diferă cu nimic de volumele în care împărtășea din trăirile pacienților săi. Este poate cea mai savuroasă dintre toate cele de le-am citit până acum (foarte puține, slavă cerului mai sunt multe pe lista de dorințe).
Cinci steluțe pentru că Yalom. Ce bucurie nesfârșită îmi asigură toate adeveririle acestea ale credinței că-i bun, ăl mai bun.

Îi înțeleg pe cititorii pentru care Minciuni pe canapea fu o lectură de 3 ori 4 steluțe. Sunt extrem de multe detalii despre psihiatrie, ceea ce poate fi sufocant. Cunoscându-l pe Yalom din celelalte patru volume, multe dintre ideile Minciunilor îmi sunt familiare de acolo, nu m-au abuzat. Fascinația sa pentru teoriile marilor medici din istoria psihoterapiei, interpretarea viselor, sinceritatea și dezvăluirea în timpul ședințelor de terapie cu pacienții sunt teme pe care le abordează în toate lucrările. De aceea la mine volumul fictiv de azi o ajuns realitate 100%. Ș-apoi îs sigură că viața bate orice imaginație.

ACTUALIZARE 31.01.2020

Se încheie un ianuarie roditor pentru lectură. Mi-am propus să citesc cel puțin 50 de pagini pe zi (o oră). După 29 de zile am adunat 11 volume terminate, ~~puțin peste 3000 de pagini~~ aproape 3500 de pagini. Mi s-o confirmat iară că puțin cu puțin e mai mult decât nimic. Nu-i atât de mare meritul meu pentru rezultatul acesta, pe cât este al scriiturilor ce m-au ales. În funcție de carte, au fost câte două zile cu 500 de pagini citite și altele cu abia 100 ori mult mai puțin. Cele 400 de astăzi le-am gătat într-o zi. Din acest punct îl aștept cu nerăbdare pe februarie cu alegerile sale.

Minciuni pe canapea - Irvin Yalom, Humanitas Fiction, 2017, 391 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

__________________

În 2020 am mai citit: