GOGOȘI FĂRĂ DOSPIRE

Pe la jumatea lui mai, Crisa mi-o recomandat o rețetă de gogoși, ASTA. 

Iubesc  gogoșile cumpărate, cele de la piață c-un leu,  cărora li se schimbă uleiul o dată pe an. Să nu dea Gogoșeria faliment e pe lista mea de rugăciuni. Nu-mi place deloc să le fac acasă. Este nevoie pentru prăjire de mult ulei, rația noastră pe 2 - 3 săptămâni, apoi nu mai am ce face cu el căci prea curând gogoși nu mai repet și tot d' astea. 

Momentul recomandării o coincis cu venirea copilului după 2 luni ș-am zis că merită efortul experimentării. Ei bine, le-am repetat de 6 ori până acum, într-o lună deci, cam de câte ori am făcut gogoși în ultimii 10 ani. 

Recomand!

INGREDIENTE pentru 10 gogoși (60 grame, 12 centimetri):

• 250 mililitri iaurt (250 grame)
• 1/2 linguriță bicarbonat (3 grame)
• 325 grame făină (am avut tip 650)
• 3/4 linguriță sare
• 15 grame ulei
• + ulei pentru prăjit
• + zahăr pentru pudrat gogoșile

PREPARARE GOGOȘI FĂRĂ DOSPIRE

• Într-un bol am turnat iaurtul și am pus bicarbonatul. 
• Am adăugat o parte din făină și sarea. Am amestecat cu mâna până la omogenizare și am continuat să adaug treptat făina până am obținut un aluat moale.
• Am adăugat uleiul ș-am mai frământat puțin cât să-l încorporez.

• Am răsturnat aluatul pe blatul de lucru uns cu ulei. Mi-am uns și mâinile ș-am modelat 10 bile. Gogoșile se pot prăji direct prin ruperea aluatului din lighean, dar eu am damblaua cu_cântăritul. Plus că nu le pot întinde între palme, am nevoie de blat pentru asta.   Se întind nu foarte subțiri (se usucă), dar nici prea groase (rămân crude în interior). 

• În uleiul încins am prăjit pe rând gogoșile întorcându-le de pe o parte pe alta până s-au aurit.
• Le-am scos pe hârtie absorbantă și le-am presărat cu zahăr pudră fierbinți. 

ALTE MENȚIUNI

• Mie îmi plac fără zahăr, cât mai subțiri, cu exteriorul crocant. Atunci au gustul identic celor cumpărate în ziua cu piața. La sursă sunt numite plăcinte, în orașul cel nou le cheamă langoși. Io-s moldoveancă, la mine-s toate gogoși. 

• Prima dată am pus bicarbonatul în făină, n-am fost atentă la sursă, și parcă am simțit gustul. Eu sunt și cu capul. Apoi l-am amestecat cu laptele și parcă nu l-am mai depistat așa ușor. Nimeni nu l-o mai identificat, deci clar îi de la cap. 
• Într-o seară, pentru cină, le-am mâncat cu brânză dulce. Am presărat strat de brânză pe gogoașă și am împăturit-o de la jumătate. Este o variantă pe care o voi repeta. Mi-a plăcut mult. 
• Când am făcut de două ori doza, cum este și-n rețeta originală, am prăjit doar câteva gogoși și am păstrat aluatul la frigider până a doua zi, când am copt restul. Evit astfel să mâncăm un lighean de gogoși calde dintr-odată, că noi măsură n-avem. N-am observat diferențe față de prăjirea în momentul pregătirii aluatului.
• Sunt gustoase și reci, dar parcă a doua zi nu mai sunt așa delicioase. 
• Când n-am avut iaurt am folosit kefir 3.5% grăsime, o dată am avut doar jumătate cantitate de iaurt și am completat cu smântână. Parcă cele cu iaurt ies mai pufoase și se păstrează mai proaspete. 
• Cantitatea de făină variază în funcție de tipul ei și al iaurtului. De aceea deși cântăresc de la început întreaga cantitate de făină, o adaug în aluat treptat pentru a evita să fie nevoie să mai suplimentez iaurtul în cazul în care n-o pot încorpora integral. Asta am pățit prima dată când am încercat rețeta.
• Eu adaug foarte puțin ulei la frământat, exact cât este la sursă. Oricum le modelez apoi cu mâinile unse și le înec în  baie de ulei. 
• Este important ca uleiul pentru prăjire să fie în cantitate suficientă pentru ca gogoșile să plutească. 
• În rețeta originală gogoșile sunt mai mari, de două ori mai mari. Eu le prăjesc micuțe într-un ceaunel. 
• Este o rețetă ușor de pregătit și salvatoare și pentru musafiri ce ajung într-un ceas și pentru o cină în care bucătăreasa își dă demisia și bucătar nu-i. 
• Am scris cât pentru un tratat pentru că mi-s tare încântată de rețeta aceasta. Săru mâna pentru masă, Crisa și Camelia!