- Voi lipsi iară o săptămână, căci ce-i mai frumos decât un concediu nou imediat după unul gătat. E., te aștept ca și când...
De ce astă carte
Pentru că am căpătat-o de la Crisa într-o nouă traistă doldora-n titluri care existau și pe listele mele de dorințe.
Să mă văz cum bat câmpii făr să risipesc misterul!
Editura rezumă pe prima copertă ce se petrece: șase zile perfecte, apoi el a dispărut. De-ar fi să aleg dintre mai multe volume, pe cel care s-ar promova astfel l-aș refuza primul. În ochii mei sună a telenovelă. De nu m-aș fi întâlnit în urmăririle virtuale cu recomandări pentru povestea lui Rosie Walsh, nu i-ar fi venit prea repede rândul.
Mi-am dorit încă de la primele pagini să ajung repede la deznodământ. Cu cât povestea s-a lungit, îndepărtându-mă dară de linia de sosire, cu atât mi-or scăzut elanul și dragul. Pe ici, colo o nouă piesă din puzzle m-o trezit din amorțeală, dar am tot moțăit pân la capăt.
Sarah Mackey este femeia care trăiește câteva zile o poveste de dragoste completă. Pe cât de rotundă poate fi prima întâlnire cu un străin. Are-n jur de 40 de ani, parcă 37. Femeia revine în Anglia natală pentru o comemorare. Trăia de mulți ani în America. Abia divorțase de Reuben, bărbatul american cu care trăise 17 ani, când l-o-ntâlnit pe Eddie David, domnul cu fericirea pe șase zile.
Pusă pe rezolvat crime, chiar și acolo unde ele nu-s, m-am tot gândit, ca și Sarah, de ce dracu n-o mai sunat bărbatul ăla perfect. Un punct l-am intuit corect, pe toate celelalte le-am ratat cu brio. La unul dintre ele m-am simțit complet trădată, faptele au fost atât de răstălmăcite încât au devenit neverosimile.
A fost o lectură ușoară, altfel nu prea aș fi gătat-o. Pe cât de interesant este drumul în aflarea adevăratului motiv al dispariției, pe atât de multe sunt ocolirile, siropul, umplutura. Și nici pe Sarah n-am prea iubit-o. Mă tot revedeam în momentele în care după o dispariție fulgerătoare a unui om abia întâlnit, dar drag, căutam cu disperare răspunsuri. Mi-ar fi plăcut să învăț mai devreme că tăcerea este Răspunsul. Și nici după Eddie nu m-am topit. Chiar dacă în ultima parte i se acordă ceva mai multă atenție, rămâne un personaj făr de gust și miros.
Prea mult dramatism, prea mulți fluturași, prea ocolitoare căile.
Despre steluțe
Când am ajuns la ultima pagină, năucită de finalul surprinzător, am notat cartea cu 5 steluțe. Acuș m-am răzgândit. Pân m-am oprit, la pasul numărul 335, am tot retrăit verile din adolescență, pe când citeam povești de dragoste siropoase în romane cu coperți lucioase și colorate intens. Lacrimi pân la brâu îmi promiteau de dimineața până seara că iubirea roz există și că-i la tot pasul.
De-mi duc gândul mai departe, mai reduc steluțele și nu-mi este deloc asta intenția. Dar trebuie să repet că-i multă umplutură și dragoste ca-n filme, adică nu doar imposibilă. De mai zic și de firul ăl principal care-i complet mincinos...
Mă gândesc că pe cât de ușor s-o-mplinit 300 de pagini pe atât de posibilă ar fi o ecranizare telenovelistică. Citate nu-s, deși aș fi defilat cu unele de juram că-s semnate Sandra Brown, de nu le-aș fi citit în cartea albastră.
Mult mi-a plăcut motto-ul cărții: Probabil că ne putem îndrăgosti doar dacă nu știm exact de cine ne-am îndrăgostit (Allain de Botton - Eseuri de îndrăgostit).
Mă gândesc că pe cât de ușor s-o-mplinit 300 de pagini pe atât de posibilă ar fi o ecranizare telenovelistică. Citate nu-s, deși aș fi defilat cu unele de juram că-s semnate Sandra Brown, de nu le-aș fi citit în cartea albastră.
Mult mi-a plăcut motto-ul cărții: Probabil că ne putem îndrăgosti doar dacă nu știm exact de cine ne-am îndrăgostit (Allain de Botton - Eseuri de îndrăgostit).
- Bărbatul care n-a mai sunat - Rosie Walsh, Nemira, 2018, 335 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
În 2020 am mai citit:
- Caractere atipice - Tom Hanks ****
- 12 ani de sclavie - Solomon Northup ****
- Trenuri cu prioritate - Bohumil Hrabal ****
- Zogru - Doina Ruști ****
- Cronica vieții mele - Bob Dylan ***
- Borges la 80 de ani. Cărțile și noaptea *****
- Șatra - Zaharia Stancu ****
- Să nu râzi - Raluca Feher *****
- Destin încarcerat - Gheorghe Vîrtosu ***
- În ape adânci - Paula Hawkins ****
- Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom *****
- Povestea lui Lisey - Stephen King ***
- Mămica la două albăstrele - Doina Ruști ****
- Povestea Faridei - Farida Khalaf ***
- Maria Tănase - Stejărel Olaru ****
- Prințese necuviincioase - Linda Rodriguez McRobbie ****
- Ajută-mă să nu dispar - Petronela Rotar *****
- Petru și Pavel - Mircea Daneliuc *****
- Bohemian Rhapsody: Adevărata biografie a lui Freddie Mercury / Lesley-Ann Jones ****
- Memoriile unei fete cuminți - Simone de Beauvoir ****
- Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini *****
- Laur - Evgheni Vodolazkin ****
- Amintiri din Casa morților - F.M. Dostoievski ***
- Apocalipsa - Stephen King ***
- Vara în care mama a avut ochii verzi - Tatiana Țîbuleac #(recitire) *****
- Sapiens: Scurtă istorie a omenirii - Yuval Noah Harari ****
- Întâlnire cu Hebe - Ovidiu Șurianu ****
- Panica - Lauren Oliver ****
- Ca un grătar de mici - Un picior de plai, cu șpițul / Mircea Daneliuc ****
- Grădina ecologică: belșug în grădină fără săpat, Elizabeth Krumpach (1) - (2) - (3) ****
- Compostul în gospodărie - Krafft von Heynitz **
- O fată din bucăți - Kathleen Glasgow *****
- Iubire amară - Elena Ferrante ****
:)))
RăspundețiȘtergereO steluta a primit de la mine :D
May 5, 2020 – Review
Carte citita intr-o dunga....
Dupa lecturarea primelor 50-60 de pagini stilul autoarei a inceput sa ma enerveze la maxim. Nici un pic de fluiditate in scrierea ei, o gramada de dialoguri bagate in text ca musca in lapte, poveste fragmentata si apoi imprastiata in toate colturile cartii ...
Cumva mi-a adus aminte de "Fata din tren" - Paula Hawkins, o alta carte din categoria cartilor puzzle. Acea carte s-a construit destul de usor in mintea mea, insa aceasta carte parca era compusa din piese care nu apartineau aceluias puzzle.
Mda... Oi fi eu mai grea de cap :P
La două steluțe m-am gândit, dar cum am citit-o foarte repede, ceva-ceva tot m-o fi atras, chiar dacă la scrierea textului nu mi-am mai amintit :)) Prima parte a fost groaznică, celelalte două sunt mai de doamne-ajută.
Ștergere