marți, 25 februarie 2020

MĂMICA LA DOUĂ ALBĂSTRELE


    (2/5) ➤ Pentru că-n februarie am adunat mai multe rețete, mi-am rezervat pentru cărți ultimele zile. 
      Am pierdut primul text și nici nu poci număra câți draci am. Ducă-se!
      De ce astă carte
      Pentru c-o iubesc pe Doina Ruști mi-am propus să citesc tot ce-o scris, chiar de ultimele volume le-am lecturat prea chinuit.

      **** Despre mămică
      De găseam cartea asta pe undeva făr de coperta pe care-i notat autorul,  nu aș fi ghicit cine-o scris-o nici dintr-o sută de variante. Sigur, având pe fundal referendumul pentru demiterea lui Băsescu,  circul lui Dan Diaconescu pentru achiziționarea Oltchim, mandatul de prim ministru al lui Ponta, aș fi eliminat din listă toți autorii străini. Și aș mai fi zis că-i o femeie cea care o gândit povestea, dar mai departe n-aș mai fi avut niciun punct de identificare.

      Nu prea știu cum să scriu despre cartea asta. Mă-ncurcă faptul că poartă semnătura Doinei Ruști. La suprafață chiar e o carte de cancan cum bine au  numit-o unii dintre cititori. Poate că are o temă ce la prima vedere poate fi superficială: bărbatul căsătorit ce se-mparte, nu întotdeauna ușor, între nevastă și amantă. Am privit povestea mai degrabă prin chei de: tatăl alege amanta, fiul 30 de ani mai târziu pornește pe un același drum, mama care în numele dragostei ce-o poartă pruncilor calcă în picioare tot și toate, ce-o mai semănat mama asta cu cea din Să nu râzi:(, crești în relații disfuncționale, ăla-i modelul tău de cuplu și tot din astea am zărit. Pomeneam de romanul Ralucăi Feher. Cărțile astea două le recomand oricărui părinte, oricâți ani i-ar avea odrasla. Fiecare atitudine și pas, toate emoțiile și gândurile se vor oglindi în destinul pruncului. Va alege doar ce a văzut acasă, acela e normalul lui, decide tu pentru el și partenerul și nepotul și apoi nu te mai mira că nu va ști decât cuvântul tău. Of, ce de tristețe!

      Sunt doar câteva personaje, tot atâtea oglinzi în care să ne identificăm imaginea corectă. Ho, ho, cât de eronate sunt aparențele. None (Benone) este soțul lui Flori. Sunt căsătoriți  de 10 ani. El cameraman, ea asistentă medicală. Cei doi cresc o fetiță de 6 ani. Cei trei locuiesc într-un apartament din București împreună cu mama lui None, Gina. La prima vedere cunoaștem una dintre familiile împlinite ale lumii: o bunică își adoră nepoțica și nora, un fiu este recunoscător mamei sale pentru sacrificiile pe care le-a făcut crescându-l singură. Apoi, ușor, ușor, se lărgesc unghiurile lupei și nimic nu mai rămâne roz. Când apare și amanta Li Zeta, ecuațiile se complică și mai mult. N-aș vrea să destăinui prea multe dintre detalii, ele sunt oricum foarte puține, zic doar că-i tare interesant cum amanta apare când sexul în cuplu e din an în paște și asta-i cea mai neimportantă dintre cauze. Sunt fascinată de viața asta în care alegem confortul nefericirii și nu riscăm evadări. 

       Chiar dacă am boscorodit și penalizat la steluțe multe romane pentru că aveau nenumărate pagini de umplutură, volumului de astăzi îi lipsesc multe file. Sunt enumerate fapte și consecințe ca într-un rezumat. Mi-ar fi plăcut să se atingă niște profunzimi, tema era nimerită. Deși am anticipat corect doar  50% din finalul romanului, nu m-o surprins modul în care o decis Doina Ruști să încheie rolul fiecărui personaj în parte. 
      Un bărbat de onoare nu face sex cu o femeie îndrăgostită de el, fără ca și el să fie îndrăgostit de ea. Nu vorbim aici despre camionagii sau despre marinari. Un bărbat care se respectă nu face așa ceva. Refuză din start o legătură care e umilitoare pentru orice femeie îndrăgostită. Calitatea lui masculină stă tocmai în acest refuz demn. Nu poate s-o transforme în recipient pe femeia care tocmai i-a adus un omagiu. 

      Despre steluțe
      M-o prins cartea asta. De-aș fi aflat înainte subiectul și modul în care e scrisă aș fi jurat că-i de 2 steluțe. Îi înțeleg deci pe cititorii dezamăgiți.  Dar am gătat-o într-o seară plus o dimineață,  într-un moment în care Maria Tănase a lui Stejărel Olaru devenise imposibil de continuat și mă tot abăteam de la regula care-mi cere să lecturez cel puțin 50 de pagini pe zi. 

      M-am oprit la 4 steluțe pentru că-i un volum care nu doar m-o ținut captivă în toate paginile, dar pe ici, pe colo câte ceva m-o emoționat suficient cât să-mi curgă lacrimi multe. Când boceam o carte, un film, un om Iona-mi mărturisea că pe mine mă plâng. Eu îl dădeam în pizda mă-sii și nu mă gândeam o secundă la ce se străduia să-mi dezvăluie. Au trecut mai mult de 10 ani peste acele vorbe și abia acum am citit Mămica la două albăstrele întrebându-mă la tot pasul de ce-l bocesc pe bărbatul care nu are curajul să abandoneze confortul unei relații în care este nefericit. 
      • Mămica la două albăstrele - Doina Ruști, editura Polirom, 2013, 253 pagini. 

       Topul meu pentru volumele ruștiene citite până acum:
      1. Mâța Vinerii *****
      2. Lizoanca *****
      3. Zogru ****
      4. Mămica la două albăstrele ****
      5. Manuscrisul fanariot ***
      6. Patru bărbați plus Aurelius ***
      Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:
      *       cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
      **     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
      ***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
      ****    scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
      *****  cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


      __________________
      Publicat de la
      Etichete: ,

      Niciun comentariu:

      Trimiteți un comentariu

      Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)