luni, 24 februarie 2020

POVESTEA LUI LISEY - STEPHEN KING


(1/5) ➤ Pentru că-n februarie am adunat mai multe rețete, mi-am rezervat pentru cărți ultimele zile. 
De ce astă carte
Îl iubesc pe Stephen King și, deși mai am volume achiziționate și necitite, m-am bucurat foarte mult să găsesc cartea de astăzi într-una dintre bibliotecile lui B..

*** Despre Lisey și poveștile ei
Lisey este soția unui scriitor multi-premiat, inclusiv cu Pulitzer,  decedat cu doi ani în urmă, în 2009. Văduva se află în  momentul în care nu mai poate amâna predarea operei nepublicate a celebrului său partener, Scott Landon. Kilometri de manuscrise urmează a ajunge în posesia unor profesori renumiți cunoscători ai operei distinsului dispărut și a unor biblioteci universitare. A tot amânat operațiunea pentru că  necesită a înfrunta trecutul comun, care încă o doare cumplit. 
Rămase acolo timp îndelungat, amintindu-și de o zi caldă de august în Nashville și spunându-și - nu pentru prima oară - că a fi singură după ce fusese un parte dintr-un cuplu atât de mult timp era într-adevăr o porcărie stranie. S-ar fi așteptat ca doi ani să-i ajungă pentru a alunga senzația de stranietate, dar nu fusese așa; din câte se părea, timpul reușise doar să teșească latura ascuțită a durerii, așa încât, în loc să taie, aceasta rupea. Pentru că nimic nu mai era la fel. Nici afară, nici înăuntru, nici pentru ea. Întinsă pe patul care cândva fusese al amândurora, Lisey își spuse că niciodată singurătatea nu te face să te simți mai singur ca atunci când, trezindu-te, descoperi că încă ai casa toată pentru tine. Că tu și șoarecii din pereți sunteți singurii care încă mai respirați. 
Timp de peste 25 de ani avusese o căsnicie frumoasă, cu ani în mare parte perfecți. Cei doi parteneri nu erau uniți doar de sentimente foarte puternice ci și de accesul la o a doua realitate,  care multora dintre noi ne este interzisă, o lume întoarsă pe dos ca un buzunar. Mi-a plăcut foarte mult întreaga poveste a lumii de dincolo, tărâmul Bu-Luna. Mai mult decât unele dintre cuvintele și expresiile pe care le-a inventat Stephen King pentru a crea o existență paralelă din foarte multe detalii și prin aceasta extrem de  reală. A semănat puțin cu Murakami la scrierea acestui scenariu cu: Pădurea Fermecată, Copacul Poveștilor, Dealul Sufletbun, Copacul Clopoțelului, Balta, Dealul Purpuriu.  

Chiar de e o poveste mai puțin terifiantă decât am fost obișnuită să primesc de la domnul King, nu lipsesc întru totul suspansul și emoțiile, dar sunt palide în raport cu celelalte scrieri. Povestea completă se dezvăluie repede așa că nu pricep de ce-o lungit-o atât de mult. Pe de altă parte parcă-i înțeleg și pe cititorii pentru care a fost un roman de 5 steluțe. Sunt multe pasaje frumoase, expresii incredibile, un limbaj special. N-am idee cum erau toate astea în limba lui Stephen King, dar în traducerea lui Mircea Pricăjan par autentice, ceea ce trebuie să fi fost a dracu de greu de înfăptuit. O avut la-ndemână versiunile în limba franceză și italiană pentru a o scoate la capăt cu traducerea expresiilor cvasi-intraductibile și a termenilor inventați.  De era o carte cu 300 de pagini, jumătate dintre cele publicate,  m-aș fi gândit la mai multe steluțe.  

Copilul abuzat în copilărie își inventează un loc în care să se vindece. Cu cât traumele sunt mai multe și mai mari cu atât lumea lui salvatoare are mai multă putere. La orice vârstă putem fi loviți ca-n pruncie și salvați asemeni. Cam asta e cheia în care am citit  Povestea lui Lisey. Fragmentele din carte care vorbesc despre răul suprem și de lupta continuă ce-o ducem de-a nu fi înfulecați de întuneric sunt preferatele mele. Mi-au amintit de mulți dintre monștrii care mă bântuiau în anii în care tata nu știa decât a urla și a lovi. Ca și Scott Landon pășeam pe un tărâm luminos doar închizând ochii, din păcate pentru mine cea de atunci și cea de astăzi, din teamă, n-am căutat Balta în care să mă scald și din care să ies vindecată.  

Despre steluțe
Mi-o rămas în minte de la Borges că un roman înseamnă de cele mai multe ori umplutură. De atunci nu pot citi niciun volum făr de a-l cerne prin ăst adevăr. Când abia la pagina 200 apare o pisică moartă într-o cutie poștală și apoi tocmai la 300 un tirbușon mai sfredelește un sân într-o scriere a lui Stephen King de 600 de pagini te  gândești că-i cam multă umplutură. Acesta este primul motiv pentru care am scăzut steluțele la un autor căruia i-aș dărui 5 făr să citesc un rând, doar cu deplină încredere.

Al doilea fapt pe baza căruia am mai penalizat cu o steluță Povestea lui Lisey, care a captivat pân la capăt alți cititori, îl reprezintă bilanțul cu prea puțin din teroarea și fricile pe care le nasc scriiturile lui Stephen King de obicei, motivul principal pentru care-l iubesc. 
  • Povestea lui Lisey - Stephen King, traducerea Mircea Pricăjan, Nemira, 2007, 594 pagini. 

Clasamentul meu pentru cele 7 cărți kingciene de le-am citit pân acum:
  1. Misery  -  Shining   - Cimitirul animalelor (fiecare dintre ele de 5 steluțe)
  2. Ochii dragonului (un basm de 5 steluțe)
  3. Carrie  -  Jocul lui Gerald (volume care au primit 4 steluțe)
  4. Povestea lui Lisey (3 steluțe ziceam)
  5. Colorado Kid (singura scriitură din care n-am priceput nimic ș-am notat-o din ăst motiv cu 2 steluțe )

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:
*       cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**    volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****    scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
*****  cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

__________________
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)