Sunt câteva bloguri pe care le urmăresc de foarte mulți ani. Drept e că-n ultimele luni le-am citit pe foarte repede înainte și pe diagonală, dar am încredere că vor reveni momentele pentru pe îndelete. De la oamenii pe care-i citesc cu drag îmi adun recomandările de lectură. Când m-am trezit într-o librărie cu libertatea de a-mi cumpăra orice carte în limita a 150 de lei, mi-am amintit că Doina Ruști este unul dintre autorii preferați ai Marei Wagner. Or eu, pornind de la recenziile ei, am descoperit scriituri minunate. Știam că orice volum aș alege, erau mai multe semnate Doina Ruști, nu voi da greș și exact așa fu.
Ultimele șase, șapte cărți le-am citit simultan câte trei. Când terminam una, adăugam imediat o alta pentru tripleta eficientă. Mâța Vinerii o făcut echipă cu Ce n-a avut loc în prompter, textele lui Lucian Mîndruță publicate în Dilema veche și Cum s-a românizat România, studiul lui Lucian Boia privind modificările populației pe criterii etnice. După primele cincizeci de pagină citite din Mâța Vinerii m-am străduit să sfârșesc celelalte două volume pentru a mă putea ferici integral doar de povestirea Doinei Ruști.
- Ce bucurie-mi fu să descopăr pe prima pagină autograful autoarei! Mulțumesc, librărio!
Mâța Vinerii
Iubesc cuvintele. Încă nu există ceva pe lumea asta care să mă fericească mai deplin. Și exact asta am găsit din primele rânduri în Mâța Vinerii, cuvinte, cuvinte necunoscute. Doar la Victor Ion Popa am mai întâlnit o limbă română atât de străină mie, deci fascinantă. Glosarul volumului a fost din acest punct de vedere, cu doar 22 de termeni, frustrant. Și pentru că nu aveam la îndemână nicio altă cale de dumirire am mers mare parte din lectură pe dibuială făr să am noțiunile corecte ale termenilor.
Romanul ăsta este ca o poveste care în copilărie m-ar fi hipnotizat. Aș fi aterizat pe străzile alea, cu acele haine, printre ăi oameni. Aș fi visat noaptea criminali și crescători de ciori. În fiecare clipă aș fi avut în minte mii de recipiente cu ingrediente secrete și manuscrise cu rețete magice. Din fericire pentru omul care-mi doresc să fiu, toate astea s-au petrecut și azi. Nu am nicio idee cât de sănătoasă este nevoia mea neostoită pentru povești, dar făr de ea cu siguranță viața mi-ar fi searbădă. Cartea m-a teleportat într-una dintre cele mai frumoase perioade ale copilăriei. Până prin clasa a patra, în toate recreațiile mari, ne strângeam toată gașca în groapa de nisip de la leagăne. Acolo ascultam fascinați despre pățaniile vrăjitoarei care trăia în beciul uneia dintre colege. Nu-mi amintesc nicio întâmplare concretă a doamnei cele rele, dar de închid ochii revăd sarafanele fetelor, codițele și cordeluțele, ștrampii albi presărați cu granule de nisip și știu cum o a doua vrăjitoare a apărut ulterior și în mărturisirile unei alte prietene colege. Îmi amintesc limpede nerăbdarea cu care așteptam în fiecare zi să aflu noutățile. N-am avut nicio clipă îndoiala că-s personaje inventate.
Alte frumuseți din Mâța Vinerii, care au născut o nouă dragoste la prima vedere ș-un nou autor adăugat listei de scriitori preferați:
...Mâța Vinerii nu este un nume la îndemâna oricui. Nu era nimeni de fapt cu numele ăsta, până la mine. Maxima mi-l alesese pentru că m-am născut într-o vineri. Iar neamul nostru era ocrotit de sute de ani numai de mâțe. De aceea aveam una și pe casă, făcută de un italian, pe care tatăl Maximei îl plătise în aur austriac...Romanul începe cu Pâtca (din Glosar: Pâtcă = Micuță), o copilă de paisprezece ani, fugind din Brașov la București. Motivul este acuzația de vrăjitorie a mătușii sale, Maxima Tutilina, în grija căreia se afla. În ale timpuri, pare-se 1800, cei bănuiți or dovediți de vrăjitorie sfârșesc la spânzurătoare. Cele două chiar sunt vrăjitoare, un gen mai aparte, din neamul satorilor, adică se închină lui Sator, un spirit malefic. În Bucureștiul cu domn străin, grecul Costas Pazvantoglu, și țigani robi, Pâtca îl caută pe fratele Maximei, Cuviosul Zăval, Moșicul, un vrăjitor ascuns într-un negustor foarte respectat. Îl găsește mort, ucis împreună cu toți servitorii.
...În mintea mea, Zăval a rămas cea mai însemnată persoană. Era vrăjitor, mi-am dat seama, dar unul de clasă. Poate că-l avea de partea lui pe Dumnezeu, dar și mai sigur pe Dracu'!...Aventurile Pâtcăi în recuperarea moștenirii rămase de la mama sa, în misiunea de a descoperi criminalii și încă vro câteva de le las secrete, sunt captivante. Alternează două planuri, Pâtca povestește la o distanță de treizeci de ani ce s-o petrecut pe când era o copilă. Dar timpii ăștia suprapuși nu-s creatori de confuzie, cum mi se petrec astfel de lecturi adesea.
...scriu ca să las mai departe secretele mele, pentru acea minte capabilă să le folosească. Caietul meu cu coperți de mătase va fi ținut în mâini de un om care vrea să știe ce-a fost cu mult înainte ca el să se nască, în timp ce sângele lui, același sânge prin care fâlfâie speranțele nemuririi, curgea prin altă carne de om...Nu-s multe personaje, dar fiecare dintre ele este savuros. Caterina Greceanca, femeia bogată care îi va oferi protecție copilei, dar mai ales Vasile Sin Andreica, Silică, bucătarul domnesc, sunt preferații mei. E limpede că Mâța Vinerii prin tonul adesea ironic, matur, dar mai ales amuzant cu care povestește pățaniile este fermecătoare.
...bucătăreala nu e o muncă, ci un soi delicat de a-ți sfinți burta...Probabil cartea asta nu s-a vrut a fi despre mâncare, dar în primul rând despre asta a fost. Și nu am citit nicicând declarații de dragoste mai frumoase pentru ea, Mâncarea.
...o mâncare nu este doar nutrețul care face carnea să crească, ci un amestec de fapte și de parfumuri, un timp total, în care colcăie viața, cu toate întâlnirile, pasiunile, aspirațiile unui număr mare de oameni...
...Nu era mâncare pe care să n-o fi iubit și a cărei amintire să n-o păstreze în suflet. Pasta de linte era ca o guvernantă bătrână, care devenea desfrânată imediat ce-o acoperea cu felioare de ceapă, prăjite în unt. Când lua prepelița în palmă, simțea fiorul pe care ți-l dă sânul de fată necoaptă. Le mozolea cu miere și cu ardei iute, le făcea cuib de spanac și avea grijă să le îmbete cu vin de smochine...Sunt multe rețete magice, în amănunt descrise. Nu-mi lăsa gura apă, dar le-am citit cu nesaț și m-am hrănit din ele cu Poveste. Cred că au fost fragmentele mele preferate. Fiecare rețetă a devenit un personaj principal. Rețeta Ova mora - ouă nebune, cine se hrănește cu ele pierde măsura și nu mai poate să judece cu dreptate.
...După ce se curăță icrele, se țin în sare câteva ore. Între timp se coc niște ardei iuți, dar cărnoși, dintre cei care se curăță de pieliță. Scurși, tăiați în fâșii, sunt împărțiţi în grămăjoare. Ei devin patul, peste care se pun felioare de aguridă sau alte pometuri acre, tăiate unghie de subțiri. Abia apoi se toarnă untul, aproape topit, modelat ca un cuib, în care, în sfârșit, este pus caviarul. Acest bulgăraș se învelește în frunze tinere de hamei. La final, după ce tigaia e plină, se stropește totul cu vin îndulcit sau cu zeamă de zarzăre, în care au dormit trei feluri de buruieni ale căror nume nici să le rostești nu e bine...Rețeta de turtițe cu trandafiri care naște boala râsului - Formaster rosulentus, lichiorul de furnici sau sosul de brotac - Liquamentum cum rubeta, un elixir al uitării, licoarea gemenelor, pâinea umplută cu crumilla sau punguța cu duhuri, care face oamenii generoși, toate devin eroi ai aventurii.
Romanul ăsta este ca o poveste care în copilărie m-ar fi hipnotizat. Aș fi aterizat pe străzile alea, cu acele haine, printre ăi oameni. Aș fi visat noaptea criminali și crescători de ciori. În fiecare clipă aș fi avut în minte mii de recipiente cu ingrediente secrete și manuscrise cu rețete magice. Din fericire pentru omul care-mi doresc să fiu, toate astea s-au petrecut și azi. Nu am nicio idee cât de sănătoasă este nevoia mea neostoită pentru povești, dar făr de ea cu siguranță viața mi-ar fi searbădă. Cartea m-a teleportat într-una dintre cele mai frumoase perioade ale copilăriei. Până prin clasa a patra, în toate recreațiile mari, ne strângeam toată gașca în groapa de nisip de la leagăne. Acolo ascultam fascinați despre pățaniile vrăjitoarei care trăia în beciul uneia dintre colege. Nu-mi amintesc nicio întâmplare concretă a doamnei cele rele, dar de închid ochii revăd sarafanele fetelor, codițele și cordeluțele, ștrampii albi presărați cu granule de nisip și știu cum o a doua vrăjitoare a apărut ulterior și în mărturisirile unei alte prietene colege. Îmi amintesc limpede nerăbdarea cu care așteptam în fiecare zi să aflu noutățile. N-am avut nicio clipă îndoiala că-s personaje inventate.
Alte frumuseți din Mâța Vinerii, care au născut o nouă dragoste la prima vedere ș-un nou autor adăugat listei de scriitori preferați:
...Amintirile sunt niște molii ascunse în haine. Trăiești cu ele fără să le vezi, fără să știi uneori că ar fi acolo. Până într-o zi, când, întâmplător, atingi ceva. Poate există o forță universală, care pune în mișcare un cufăr plin cu blănuri tocate de fluturi. Impetu magis sau doar printr-o greșeală...
...trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce prezentul este ca o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul - un ogar din rasa afgană...
...ucide tot ce-i iese în cale, fără alegere, fără un plan. Să nu vă închipuiți c-ar avea vreo listă sau vreun zeu care-l trimite prin lume. Moartea nu este decât un pitic fără suflet de care i-a fost milă cuiva, la un moment dat...
...Memoria are preferințe, iar sufletul nu este întotdeauna regele...
- Mâța Vinerii / Doina Ruști - editura Polirom 2017, 253 pagini.
______________
Am mai citit în 2017:
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
- Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
- Einstein - Francoise Balibar
- Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
- Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
- Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
- Galaad - Marilynne Robinson
- Roșu ucigaș - Jerden Brouwers
- Golem - Gustav Meyrink
- Noi - Evgheni Zamiatin
- Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
- O vară la țară - J.L. Carr
- Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
- Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
- Ură, prietenie, dragoste, căsătorie - Alice Munro
- 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami
- Copila de zăpadă - Eowyn Ivey
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 1) - Neale Donald Walsch
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 2) - Neale Donald Walsch
- Viața ca o pradă - Marin Preda
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 3) - Neale Donald Walsch
- Întâlnirea din pământuri - Marin Preda
- Anatomiștii în căutarea sufletului - C. Bălăceanu-Stolnici
- Extraconjugal - Mihai Radu
- Spartacus - Rafaello Giovagnoli
- Open: o autobiografie - Andre Agassi
- Călăul dragostei - Irvin D. Yalom
- Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă - Haruki Murakami
- Ce n-a avut loc în prompter - Lucian Mîndruță
- Cum s-a românizat România - Lucian Boia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu