DESPRE LUCRURILE SIMPLE (33) - ANTETUL

Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2017 - exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare!

DARUL CLIPEI

Erau iară peste patruzeci de grade la umbră. Fu musai s-ajung să-mi cumpăr bilet de tren în ziua aia, altfel pierdeam reducerea pentru achiziție anticipată. Două ceasuri am urmărit harta pe care mi-o schițat-o Bogri cu de alde: o iei pe lângă Fabrica de bere până la primul pod, urci pe el, mergi înainte și treci pe sub al doilea, când mai apare unu urci pe el și vezi Catedrala. În fața ei e Opera și în sus e Agenția CFR pe care o cauți.

Frate, mai ușor aș fi ajuns pe Lună. Fabrica de bere e unul dintre puținele puncte de reper pe care le identific, după un an,  făr de multe palpitații, în rest e noroc chior or ghinion cu caru. La primul pod deja aveam nedumeriri am ajuns la ăsta cu lacăte, dacă asta era destinația, de ce nu mi-o zis denumirea completă, podul cu lacăte, să vezi că n-am nimerit. Am ieșit pân la capăt pe o pasarelă într-un lateral al Catedralei. Fu chinu naibi, cu Omu la telefon, să-i găsesc intrarea. După ce am mai întrebat și vro zece oameni de pe stradă am ajuns la Operă. Cică s-o iau în sus, erau două străzi, stânga și dreapta paralele cu Opera și încă două perpendiculare cu respectiva clădire. Îmi zic să nu mai sun să întreb care-i din alea patru și intru pe dreapta-paralela. După o vreme mă prind că m-am rătăcit și întreb de Agenția cu bilete de tren. Mă întorc de unde am pornit, conform indicațiilor, și nimeresc într-o agenție de voiaj că doară asta o întrebasem pe doamna cu țigara de la Orange. Îmi sun ghidu, îs cu nervii cât casa, și mă lămurește că n-o zis de la Operă în sus, ci de la Operă la stânga. Erau două stângi după cum am zis, una paralelă, una perpendiculară, n-am mai cerut alte detalii, n-aveam decât 50% șanse să nimeresc strada greșită, ceea ce am și prestat corespunzător. Despre cât de nervoasă am ieșit după ce am auzit de cincizeci de ori programul nu permite să vă dau legăturile pe care le vreți dumneavoastră, are legăturile lui, nu mai detaliez. Și le-o avut pe legături, am făcut șapteșpe ceasuri pân la mama cu trei trenuri.

După trei, patru ore de umblat pe sub soare eram epuizată. Aveam dracii pân la creștet cum ar zice Buna, abia așteptam să mă prăbușesc în hamacu de la umbră.  Hai, DD, că Tu ești Ăla care cere bucurie din toate momentele. Care mi-i mie fericirea acuș când nu mai pot face un pas, îs moartă de sete și mai am cel puțin șaizeci de minute de astea?! Întâi am văzut că trec pe sub o boltă bogată în floricele rozulii, în stânga soarele se oglindea-n auriu pe luciul Begăi. Apoi,  am citit pe unul dintre zidurile smângălite cu graffiti Aleasa am fost eu! Am continuat în zâmbete dialogul cu prietenul meu imaginar:  Da, DD, ești bun, îs faine semnele! 

Ce putere are clipa neagră de a distruge tot ce fu luminos înaintea ei, o să-mi fac un inventar al bucuriei, îl voi numi chiar Mozaicul Bucuriei și ca să mă țiu de el îl voi scrie lunar. Pe cinci al fiecărei luni o să-mi arhivez emoțiile. 

Următorul gând fu despre un dar pentru Zambetania. Îi doresc o casă nouă, dar nu-s pregătită încă pentru efortul pe care-l presupune asta. Îl vizualizasem, va fi un header cu un tort munte uriaș, cu multe cărți. Știam deja omul care poate pune în culori ce visez. 

În secundele următoare eram în hamac. Zburasem ultimii kilometri spre casă. 

COPILA

Pe pagina de Facebook a mamei sale îi admirasem în multe rânduri lucrările. O să mă coste bani pe care acum nu mi-i permit dar DD o zis să nu mă mai răzgândesc și să zăpăcesc Universul care deja îi urnit să-mi îndeplinească gândul. Și nu m-am răzgândit. I-am povestit cu trimiteri pe Zambetania ceea ce-mi doresc în tablou: o ie, un câine și doi pisoi, un munte, un tort și multe cărți. După ce am achitat lucrarea, cu mult înainte să fie măcar o schiță mai de Doamne ajută, am zâmbit larg multe ceasuri. Copila blondă era unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am întâlnit în ultimul an. N-am avut nicio secundă îndoiala că nu are experiența necesară să priceapă și să creeze ceea ce visez. În toată această perioadă, a lucrului, am simțit că mi s-a pus la dispoziție pentru scurtă vreme un talent care-mi lipsește cu desăvârșire: desenul. Tot ce am gândit a apărut în schiță fix așa. Mulțumesc, copilă!

_________________

Alte fericiri din borcănaș:

20. Bucurie-n dar  (ultimul bilețel din 2016, cu trimiteri spre întrega colecție a primului an)

21. Olx, juma de milion

22. Împodobit-am bradu

23. Mamaie

24. Șomaj de lux

25. Am plecat în altă Viață

26. Ultima noapte
27. Joi

28. Clasorul

29. Nouăzeci și trei fix

30. Bețivul 

31. Regăsiri

32. Melomanul