CUM S-A ROMÂNIZAT ROMÂNIA - LUCIAN BOIA

De ce astă carte
Spuneam că lectura vieții lui Spartacus  mi-o născut o poftă grozavă pentru a citi istorie. Păi, zic,  istoria țării ăsteia să fie! Din nefericire, am nimerit cel mai nepotrivit dintre volume pentru a-mi împlini dorința. Știam bine cele două titluri semnate Lucian Boia, ce-s de mulți ani pe lista cu musai de citit. Nu erau în librăria în care m-o trimis Spartacus și drept să zic mi-o plăcut grozav titlul ăsta cu românizarea. În mintea mea termenul, românizare,  suna a:  am fost cândva cei mai harnici, cei mai drepți și iată care-i secretul blestemat pentru care am devenit campionii lui merge și așa. 

Nu,  românizare este strict în sensul dicționarului, cel etnic: a adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii; a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.

Nu-i prima dată când aș fi putut evita achiziția unui volum nepotrivit de-l frunzăream câteva secunde înainte. În aste condițiuni vitrege pentru nivelul meu de interes și de înțelegere, să lecturez  Cum s-a românizat România fu ca și când aș fi urmărit Buletinul de statistică, ediții din perioade diferite. Statisticile, când nu-s reprezentate prin grafice viu colorate, ca la școală, nu-mi spun mare lucru. Și totuși, pe ici pe colo, tot mi-o atras atenția câte un comentariu asupra datelor. Nu se punea problema să abandonez lectura, am dat prea mulți bani pe carte. 

Statisticile alea de care zic îs recensămintele. Lucian Boia le analizează pe trei mari perioade: 

• Vechiul Regat

Populația urbană avea minorități consistente de altă origine decât cea românească,  (evrei, greci, armeni, germani, austro-ungari,  italieni ). 

...La 1900, România se afla pe locul 2 în Europa în ce privește procentul străinilor stabiliți în țară: 79 la 1.000 de locuitori... 

• România Mare

Marea Unire din 1918 a adus milioane de români între noile granițe și a sporit semnificativ prezența minorităților conlocuitoare. Recensământul din 1930 arată că în România Mare 70% din populație era de origine etnică română, iar restul era format din minorități (evrei, maghiari, bulgari, ruși, ucrainieni etc.).

...În 1930, din totalul locuitorilor minoritari peste 50% nu știau încă românește...

• Comunism și  Postcomunism

...În mod ironic, comunismul, doctrina internaționalistă care a clamat fără încetare, inclusiv în România, drepturile egale ale naționalităților, a reușit să ducă mult mai departe procesul de românizare decât o făcuse România interbelică, și chiar extrema dreapta naționalistă, în anii războiului. Evident, regimul comunist a dispus de mijloace de presiune superioare în comparație cu orice alt sistem politic...

Lucian Boia analizează şi:  

1. Temerile unei părți a societății românești în ce privește intențiile maghiarilor din Transilvania. Concluzia sa fiind că partida este jucată definitiv în favoarea românilor având în vedere diminuarea treptată a minorității maghiare (numai 20% astăzi, în timp ce românii sunt 75%, iar sașii și șvabii sunt aproape complet absenți).
2. Viitorul Republicii Moldova, perspectiva unirii cu România. 

 ...Tendința este mai curând aceea de definire a unei națiuni moldovenești distincte de națiunea română. Cu precizarea că viitorul rămâne,  ca întotdeauna, imprevizibil...

Într-un scurt subcapitol este supus analizei și rezultatul alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014, victoria lui Iohannis. Un alogen protestant, care a convins prin faptul că este altfel.

...Într-o țară în care se vorbește mult, el vorbește nu doar puțin, ci mai puțin decât puțin, aproape deloc. Într-o țară în care parcă n-ar exista ceasornice, el respectă cu scrupulozitate ora exactă. Pe scurt, este un Occidental. Iar faptul că a reușit să devină președinte indică poate o deplasare a accentului, dinspre românism, spre modelul european... pag. 134

Și sfârșitul, pe care eu n-aș paria:

 ...Noile generații venite după Revoluție, ca și milioanele de români care au văzut între timp lumea, putând să compare și să judece, vor fi format poate masa critică susceptibilă să facă din România o societate mai ordonată, mai corectă și mai eficientă. Nu e o certitudine. E totuși o speranță... pag. 138

Pentru că n-am niciun comentariu propriu și personal, mai mult decât selecția subiectivă a datelor de până aici, să mă laud cu frumusețe de copertă. N-am niciun merit, dar mă laud, româncă getbeget dară! Ziceam de copertă, pe aceasta se află  imaginea minunată a unei stații de birje din Timișoara lui 1910. 

• De câte ori ajung la WC-ul din tren, și ajung adesea în călătoriile mele de cel puțin cinșpe ceasuri,  îmi amintesc de: gradul de civilizație al unei țări este dovedit de nivelul de curățenie de la WC. Într-o oră de la plecarea trenului, din prima gară, nu mai există hârtie igienică. Și nu pentru că-i firesc să se consume, ci pentru că fie e toată pe jos, fie e dispărută făr de urme. În același timp, un ceas, podelele și vasul băltesc în urină. Când văd o jumătate de săpun proaspăt divizat, am zărit chiar un sfert, nu pot să nu mă întreb câte or apărea în hârtiile CFR, probabil tone. Îmi imaginez atunci că fac parte dintre gardienii WC-urilor. Identific vinovații dezastrelor și, în timp ce-mi răspund că nenorocirile din țara asta sunt cauzate de PSD or de țigani or de Iohannis, le derulez filmul mărturie cu vandalizarea. Da, eu în viața asta, nu voi trăi vro schimbare, sunt sigură!

De nu citeam studiul  în paralel cu alte două volume, unul de eseuri, al lui Lucian Mîndruță și celălalt o povestire fantastică, a Doinei Ruști, nu cred că ajungeam, cu atâta ușurință și făr de crunte dureri de cap,  la ultima pagină. 

Cum s-a românizat România face în lista lecturilor mele pereche potrivită cu Anatomiștii în căutarea sufletului. Ambele lucrări sunt rezultatul unor cercetări nu tocmai facile făr de a fi scrise în termeni docți, ba dimpotrivă.  Temele abordate nu-s dintre domeniile mele de interes și totuși fu o plăcere să le parcurg și chiar o mare satisfacție că n-am dat curs intenției inițiale de abandon, am o oareșce alergie la astfel de lucrări.  

• Cum s-a românizat România / Lucian Boia, editura Humanitas 2015, 144 pagini. 

_______________

Am mai citit în 2017:

1.  Shining - Stephen King
2.  Colorado Kid - Stephen King
3.  Misery - Stephen King
4.  Supunere - Michel Houellebecq
5.  Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
6.  Visul - Emile Zola 
7.  Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
8. Adio - Honore de Blazac
9. Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
10. Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
11. Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
12. Luni de fiere - Pascal Bruckner
13. Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
14. Dragă viață - Alice Munro
15. O mie de nopți - E.K. Johnston
16. Bel-Ami - Guy de Maupassant
17. Să fii român! - Dan Puric
18. Pobby și Dingan - Ben Rice 
19. Einstein - Francoise Balibar
20. Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
21. Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
22. Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
23. Galaad - Marilynne Robinson 
24. Roșu ucigaș - Jerden Brouwers 
25. Golem - Gustav Meyrink
26. Noi - Evgheni Zamiatin
27. Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
28. O vară la țară - J.L. Carr
29. Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
30. Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
31. Ură, prietenie, dragoste, căsătorie - Alice Munro
32. 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
33. 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
34. 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami
35. Copila de zăpadă - Eowyn Ivey
36. Conversații cu Dumnezeu (vol. 1)  - Neale Donald Walsch
37. Conversații cu Dumnezeu (vol. 2)  - Neale Donald Walsch
38. Viața ca o pradă - Marin Preda 
39. Conversații cu Dumnezeu (vol. 3)  - Neale Donald Walsch
40. Întâlnirea din pământuri - Marin Preda
41. Anatomiștii în căutarea sufletului - C. Bălăceanu-Stolnici
42. Extraconjugal - Mihai Radu
43. Spartacus - Rafaello Giovagnoli
44. Open: o autobiografie - Andre Agassi
45. Călăul dragostei - Irvin D. Yalom
46. Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă - Haruki Murakami
47.  Ce n-a avut loc în prompter - Lucian Mîndruță