De ce astă carte
La mama m-am trezit, la un moment dat, că n-am cărat decât Solenoidul domnului Cărtărescu. Or, frate, om sunt și eu! E o lectură imposibilă de una singură. Așa că am variat-o cu Cea din urmă zi a unui condamnat, manifestul lui Victor Hugo pentru abolirea condamnărilor la moarte, cu Dragostea are 11 dimensiuni, mărturiile lui Jane Hawking despre cei treizeci de ani alături de genialul Stephen Hawking și Jean-Louis, pe care probabil o am de pe la vrun anticariat, nu-mi amintesc să se fi învechit în biblioteca noastră.
- Volumul cuprinde două miniromane, Jean-Louis și Copilul renegat.
Citisem câteva pagini din Jean-Louis și l-am abandonat pentru Dragostea are 11 dimensiuni făr să-l mai am la-ndemână. Pe măsură ce lecturam spovedania lui Jane mă tot întrebam ce s-o mai petrecut cu Jean-Louis.
A fost o lectură greu de parcurs din cauză că dialogurile dintre personaje sunt tipărite pe același rând. Asta nu mai pomenisem într-o carte. Fu dificil să identific cine ce spune cu toate răspunsurile grămadă.
Deși m-o prins, cum ziceam deja, foarte repede povestea, m-au epuizat toate răsturnările de situație, parcă aș fi citit scenariul unei telenovele cu 100 de episoade rezumat pe 50 de pagini.
Jean-Louis este fiul unui bogat negustor de cărbuni, Moș Granivel. Împreună cu unchiul Barnabe, aceștia au crescut o fetiță, Franchete, găsită abandonată într-o pădure. Suntem în Parisul lui 1788, iară eroul nostru are 22 de ani. Jean-Louis și Franchete se iubesc, dar ăsta-i cel mai simplu lucru din lume, să se căsătorească este cel mai complicat. Fie se descoperă părinții lui Franchete în familia unui procuror foarte puternic, apoi a unui marchiz, fie un notar se îndrăgostește de frumusețea ei, fie un conte o fură, fie aia, fie ailalta, la tot pasul scenariul se dă cu fundul în sus și disperarea lui Jean-Louis crește cu fiecare dintre cauze și drept să zic în același ritm scade interesul meu pentru final. E o poveste din care nu lipsește nimic. Avem: crime, otravă, trădări, minunate clipe ale morții, puțină istorie ( căderea Bastiliei la 14 iulie 1789), multă dragoste, tragedie, umor.
Personajul savuros este pentru mine Barnabe, un doctor în teologie și profesor de filozofie. Monologurile sale sunt delicioase, în orice secundă poate demonstra pe cincizeci de pagini de ce albul e negru și negrul e alb. Chiar am fost frustrată că Balzac i-o rezumat demonstrațiile pe câteva pagini și multe rânduri de puncte puncte. Fragmentul de-l citez este din momentul în care bătrânul ajunge la pușcărie.
Jean-Louis este fiul unui bogat negustor de cărbuni, Moș Granivel. Împreună cu unchiul Barnabe, aceștia au crescut o fetiță, Franchete, găsită abandonată într-o pădure. Suntem în Parisul lui 1788, iară eroul nostru are 22 de ani. Jean-Louis și Franchete se iubesc, dar ăsta-i cel mai simplu lucru din lume, să se căsătorească este cel mai complicat. Fie se descoperă părinții lui Franchete în familia unui procuror foarte puternic, apoi a unui marchiz, fie un notar se îndrăgostește de frumusețea ei, fie un conte o fură, fie aia, fie ailalta, la tot pasul scenariul se dă cu fundul în sus și disperarea lui Jean-Louis crește cu fiecare dintre cauze și drept să zic în același ritm scade interesul meu pentru final. E o poveste din care nu lipsește nimic. Avem: crime, otravă, trădări, minunate clipe ale morții, puțină istorie ( căderea Bastiliei la 14 iulie 1789), multă dragoste, tragedie, umor.
Personajul savuros este pentru mine Barnabe, un doctor în teologie și profesor de filozofie. Monologurile sale sunt delicioase, în orice secundă poate demonstra pe cincizeci de pagini de ce albul e negru și negrul e alb. Chiar am fost frustrată că Balzac i-o rezumat demonstrațiile pe câteva pagini și multe rânduri de puncte puncte. Fragmentul de-l citez este din momentul în care bătrânul ajunge la pușcărie.
A fi aici sau a fi într-un palat mi-e indiferent; aici îmi va fi frig, mă voi bucura de prea puține comodități, n-am saltea, masa va fi simplă; în schimb, voi trăi într-un calm desăvîrșit, nici un nechemat nu va veni să mă deranjeze; aici voi fi liber; gîndurile mele vor putea rătăci în voie; în ceea ce privește trupul meu, e adevărat că dacă aș vrea să-l scot la aer, ioc! Dar , de cînd sînt la Paris, nu știu dacă am ieșit din casă de zece ori... Pe urmă, să ne gîndim la oamenii țintuiți de gută într-un fotoliu... Dacă aș vedea prea clar, mi-aș pierde vederea... Acest moment de captivitate mă va scuti de ochelari. Într-un palat aș fi năucit de lingușitori și de raționamente proaste; pe scurt, aici nu mă tem nici de hoți, nici de invidioși; nu voi plăti impozite; pereții par solizi, deci nu voi face reparații... N-aș fi crezut că o închisoare poate avea atâtea avantaje!Ceea ce m-o amuzat teribil la astă poveste fu adresarea directă cititorului. Sigur că am mai întâlnit acest mod de scriere și în alte cărți, dar aci farmecul fu din abundență. Aproape c-am parcurs paginile cu frenezie doar în căutarea mesajelor pe care le mai are domnul Balzac pentru mine.
Îl vom urmări, în curînd, pe drumul lui întortocheat. Pînă atunci, cititorule, îngăduie-mi să mă duc să mă culc, fiindcă mi-e somn și fiindcă menajera mi-a adus boneta de bumbac. Noapte bună!
Apoi adormi cu plăcutul gînd că Jean-Louis se gîndea la ea. O, dulce farmec al iubirii! Fericire a inimii! Nu plînge, cititorule, că uite, mă opresc...
Cititorilor, nu vă impacientați de felul meu de a povesti: fiecare cu felul lui...
Copilul renegat
Cea de a doua povestire, Copilul renegat, este mult mai scurtă decât prima (doar 100 de pagini față de 250 câte are Jean-Louis). O contesă, Jeanne de Saint-Savin, la 18 ani, va naște un copil după 7 luni de la căsătorie. Poate că n-ar fi atât de grav de ducele nu ar fi anunțat deja că-n ăst caz:
- Le voi suci frumușel gîtul și mamei și copilului!
Nedreptatea nu ar fi atât de mare de femeia ar fi păcătuit cu întâiul iubit, Chaverny, un hughenot sărac, și nu ar fi născut prematur copilul soțului, contele de Herouville. Cadrul este Bayeux, 1591, pare-se că nu se cunoștea că astfel de nașteri sunt normale. Asta-i povestea în jurul căreia Balzac brodește câteva răsturnări de soartă uluitoare ș-un final surprinzător.
Îmi place mult Balzac. Jean-Louis este a doua carte din 2017, după Adio, și nu încetez să mă minunez cât de grozav își construiește personajele făr a pedepsi leprele și făr de a fi blând cu oamenii buni, exact ca Viața. Tot de pe la vrun anticariat mai am un volum de Corespondență, dar îmi reportez bucuria lecturii sale pentru 2018.
- Jean - Louis / Honore de Balzac, editura Eminescu 1984, colecția Romanul de dragoste, traducere de Teodora Popa-Mazilu, 348 pagini
_________________
Am mai citit în 2017 :
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
- Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
- Einstein - Francoise Balibar
- Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
- Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
- Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
- Galaad - Marilynne Robinson
- Roșu ucigaș - Jerden Brouwers
- Golem - Gustav Meyrink
- Noi - Evgheni Zamiatin
- Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
- O vară la țară - J.L. Carr
- Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
- Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
- Ură, prietenie, dragoste, căsătorie - Alice Munro
- 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami
- Copila de zăpadă - Eowyn Ivey
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 1) - Neale Donald Walsch
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 2) - Neale Donald Walsch
- Viața ca o pradă - Marin Preda
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 3) - Neale Donald Walsch
- Întâlnirea din pământuri - Marin Preda
- Anatomiștii în căutarea sufletului - C. Bălăceanu-Stolnici
- Extraconjugal - Mihai Radu
- Spartacus - Rafaello Giovagnoli
- Open: o autobiografie - Andre Agassi
- Călăul dragostei - Irvin D. Yalom
- Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă - Haruki Murakami
- Ce n-a avut loc în prompter - Lucian Mîndruță
- Cum s-a românizat România - Lucian Boia
- Mâța Vinerii - Doina Ruști
- Cea din urmă zi a unui condamnat - Victor Hugo
- Spovedania unui preot ateu - Ion Aion
- Dragostea are 11 dimensiuni: viața mea cu Stephen Hawking - Jane Hawking
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu