De ce astă carte
Când am ajuns prin ianuarie la Auchan, după un an, am descoperit colecția 100 de nume cu renume. Dintre multele cărți, nu erau chiar toate 100, dar erau foarte multe, mi-am ales după nenumărate răzgândiri volumul cu numărul 89 al seriei, Amintiri din Casa morților. A costat 9.90 lei.
L-am citit în luna aprilie, după ce m-o purtat cu dorul la Dostoievski scriitura lui Evgheni Vodolazkin. În luna ce s-o încheiat am citit doar două romane, despre ultimul (1500 de pagini!) voi povesti vineri.
*** NIȘTE VIAȚĂ
Romanul este o mărturisire autobiografică despre anii de pușcărie ai autorului. Împreună cu alți 20 de membri ai unui Cerc de liberali utopiști, Dostoievski a fost condamnat la moarte prin executare din ordinul țarului Nicolae I. Citise un apel ce manifesta pentru abolirea iobăgiei. În ultima clipă ordinul este anulat și scriitorul (publicase câteva titluri printre care Oameni sărmani ⚈ Dublul despre care am povestit în 2018 AICI) este trimis la muncă silnică în Siberia și condamnat la serviciu militar pe viață. Ordinul a fost anulat în ultima clipă chiar asta înseamnă. Dostoievski era cu întregul grup al condamnaților în piața unde urma împlinirea pedepsei. Primii trei sunt executați, urmează o serie din care face parte și Feodor și taman atunci sosește anularea. Urmează 4 ani de muncă în toate zilele cu lanțuri la picioare și apoi de serviciu militar până starea precară de sănătate îi motivează eliberarea și din armată.
Amintiri din Casa morților a fost publicată în mai multe părți în perioada 1860 - 1862 în diverse gazete.
Personajul principal al Amintirilor este Alexandr Petrovici Goriancikov, un nobil rus ce a fost deportat 10 ani în Siberia pentru că și-a ucis soția. Volumul este construit ca un jurnal al detenției și consemnează: primele impresii, prima lună de condamnare, câteva cunoștințe noi, primul Crăciun făr de libertate, un spectacol de teatru cu actori ocnași, spitalul din pușcărie, prima vară de muncă grea, amintiri despre cele câteva dobitoace din temniță, revolta pușcăriașilor împotriva condițiilor de hrană, o încercare de evadare, ultima zi.
Lectura nu-i dificilă, da-i lipsită complet de suspans. Toate sunt evocate în treacăt, la final tabloul descriptiv este complet, chiar de cuprinde doar schițe. Romanul începe cu sfârșitul vieții personajului, deci nici din ăst punct nu-s multe îndoieli. Fragmentele mele preferate sunt cele care amintesc câteva fapte odioase ale unor criminali și cele ale întâlnirilor cu puținii oameni lumină din întunericul temniței. Parcă aș fi privit un episod lung pe canalul de crime, pe care domnul Orange a decis să mi-l scoată din grilă și căruia-i duc dorul în mai toate zilele.
Mai este ceva ce mi-o atras atenția și m-o mulțumit deplin: tonul neutru pe care mărturisitorul îl folosește în zugrăvirea personajelor. Nu există ticăloși și zei, ci doar oameni, care au greșit mai mult sau mai puțin într-o clipă pe care apoi și-au asumat-o or ba ca destin.
E o Casă a morții, îmi ziceam de cum se înnopta, privind uneori prin pridvorul cazărmii la ocnașii care, întorși de la muncă, rătăceau ca niște umbre prin curtea temniței, ducându-se până la bucătărie și înapoi. Cercetându-le mai cu luare-aminte mișcările, înfățișarea, căutam să-mi dau seama ce fel de oameni erau, ce caractere și obiceiuri aveau. Iar ei se perindau pe dinaintea mea fie posomorâți, cu fruntea încruntată, fie veseli peste măsură (aceste două aspecte se întâlnesc cel mai des, fiind caracteristice pentru ocnă); unii se luau la ceartă și se înjurau, alții stăteau pur și simplu la taifas, ori vedeai pe câte unul care se plimba singuratic, dus pe gânduri, cu pas rar și apăsat; o parte dintre ei arătau obosiți, cu privirea pierdută în gol, dar cei mai mulți își luau un aer de superioritate provocatoare (chiar și aici), cu căciula pe-o ureche și cojocul zvârlit pe umăr, plimbându-și în jur, cu o sfidare obraznică, ochii șireți și batjocoritori. (Pag. 131)
Despre steluțe
Mi-am dorit mult ziceam să ajung la Dostoievski. Poate din astă cauză m-o și dezamăgit romanul. Așteptările erau pân la ceruri. S-o nimerit să citesc Amintiri din Casa morților după 5 kile de Stephen King nu tocmai grozav. O povestire cu multe personaje schițate în treacăt, cu puține întâmplări și dialoguri, un eseu despre tipologii de ocnași și sentințe nu fu taman ce căutam. Meritul lecturii este de a mă fi trimis spre recitirea scrierilor dostoievskiene mari. Abia aștept să se dea dezlegare la călătorii pentru a ajunge să-mi recuperez Frații Karamazov, pe care i-am citit deja de 2 ori.
- Amintiri din Casa morților - F.M. Dostoievski, editura Litera, 2019, 444 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
În 2020 am mai citit:
- Caractere atipice - Tom Hanks ****
- 12 ani de sclavie - Solomon Northup ****
- Trenuri cu prioritate - Bohumil Hrabal ****
- Zogru - Doina Ruști ****
- Cronica vieții mele - Bob Dylan ***
- Borges la 80 de ani. Cărțile și noaptea *****
- Șatra - Zaharia Stancu ****
- Să nu râzi - Raluca Feher *****
- Destin încarcerat - Gheorghe Vîrtosu ***
- În ape adânci - Paula Hawkins ****
- Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom *****
- Povestea lui Lisey - Stephen King ***
- Mămica la două albăstrele - Doina Ruști ****
- Povestea Faridei - Farida Khalaf ***
- Maria Tănase - Stejărel Olaru ****
- Prințese necuviincioase - Linda Rodriguez McRobbie ****
- Ajută-mă să nu dispar - Petronela Rotar *****
- Petru și Pavel - Mircea Daneliuc *****
- Bohemian Rhapsody: Adevărata biografie a lui Freddie Mercury / Lesley-Ann Jones ****
- Memoriile unei fete cuminți - Simone de Beauvoir ****
- Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini *****
- Laur - Evgheni Vodolazkin ****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu