LAUR - EVGHENI VODOLAZKIN

 5/5  ➤  Noua regulă rezervă începuturile și finalurile de lună cărților și poveștilor. Astăzi, ultimul volum citit în martie. 

Mărturisesc că m-am oprit la 5 volume intenționat. Altfel aș fi riscat ca textele despre cărți să-mi ocupe agenda zambetană pân la Paște. Sunt câteva rețete care s-ar supăra grozav de amânare. Am reușit și în martie să-mi respect ordinul de a citi cel puțin 50 de pagini pe zi. În total au fost 2200, deci o medie de 70 / zi. Am întâlnit numai cărți de 4 ori 5 steluțe, pe care le-am citit cu mare bucurie. Pentru ultima săptămână am ales Apocalipsa lui Stephen King. Are doar 1500 de pagini, din care am terminat 250. O carte despre un virus ce molipsește cu supergripă 99% din populația lumii. Ce subiect surprinzător!

De ce astă carte

Pentru că am tot citit despre Laur în ultimii 5, 6 ani la oamenii pe care-i urmăresc, am reușit în pachetul de Crăciun să-l strecor pe lista scurtă. 

Doamne, ce copertă frumoasă! Icoană. 

Pe când răsfoiam volumul, după lectură, căutând citatele pentru Zambetania dintre pagini am primit un miros pe care nu l-am mai întâlnit de două decenii. L-am identificat în câteva secunde. Așa mirosea colecția de ziare a bunicului meu. Nu-mi amintesc titlul scris cu albastru pe hârtie albă, lucioasă, groasă, parcă Isus Biruitorul. O ținea, de colecție zic,  într-o valiză din lemn, sub pat, cu lacăt. Dar cheia era mereu ascunsă sub fața de masă și eu  citeam din scoarță-n scoarță toate numerele de vară. 

**** Ştii, trebuie nu să judeci, ci să te dumnezeieşti

Întâi să mărturisesc că sunt fascinată de viața monahală. Poate că acum mai puțin decât în copilărie. De foarte mică am avut contacte cu oameni ce au ales ăst drum și mă impresionează ușor astfel de povești. Nu știu de aveam 10 ani când din satul bunicilor materni au plecat la mănăstire o duzină de fete și băieți. Mă nedumerea că toată lumea spunea că vor renunța. Deși cunoșteam doar una dintre fete și unul dintre băieți, eram convinsă că vor merge pân la capăt. Au ajuns! Interesant este că toate amintirile mele legate de cei doi sunt cu ei în straiele cele negre, chiar de înainte ne intersectasem și în pantaloni scurți. Evenimentul prin care ea a fost călugărită, întreaga procesiune, mi-l amintesc integral. S-au adunat 30 de ani peste el. Una dintre primele conversații cu el devenit călugărul Macarie din vărul Mircea,  o pot reasculta în minte și azi. Tot 3 decenii îs de la clipa revelației inițiale. Bunicul meu, predicator în Oastea Domnului, prin faptele sale nu m-o purtat niciodată pe urmele părintelui Arsenie Boca, dar prin barba albă, lungă și ochii azurii m-o trimis întotdeauna la chipul unui Isus îmbătrânit. Mai sunt și tânăra plecată la mănăstire în anul IV de facultate și măicuța de 18 ani din locul cu multe flori și mâncare gustoasă și cele două surori de la mănăstirea din vârful muntelui și călugărul cel orb și femeia care a plecat la mănăstioară după ce-o născut 5 prunci și m-o botezat...

Deci, l-am iubit pe Laur din primele rânduri din toate ăste motive ale vieții personale, chiar de el nu era încă monah și eu nu prea mai sunt înger. 

În 1420 se naște Arseni în sătucul Rukina. Pentru că ciuma îi răpește timpuriu părinții, pruncul va fi crescut de bunicul Hristofor. Hristofor îi lasă moștenire copilului știința tămăduirii cu ajutorul plantelor și al rugăciunii. De am reținut drept vreo 80 de ani vom călca pe urmele lui Arseni, Vraciul. N-aș pomeni niciuna dintre treptele de le urcă tămăduitorul, poate mai există un cititor, doi ce au încă pe lista de dorințe Laur. Scriitura simplă a lui Evgheni Vodolazkin este copleșitoare. Istoria medievală e zugrăvită într-un tablou aproape complet, nu cred că-i lipsesc multe elemente pentru un film autentic. Este atât de atractivă Rusia aceasta spirituală încât sunt pe deplin fericită că am în așteptare un volum de Dostoievski. 

   Cu un cuțit ascuțit, Arseni tăie hainele omului aflat în chinuri și îi dezgoli toracele. Ceru apă. Când i se aduse o cană cu apă, porunci celor din jur să îl țină pe Vlas de picioare și de mâini. După aceea luă de pe jos intestinele lui Vlas și începu să le spele sub jet de apă. Pe suprafața lor alunecoasă simți cheaguri de sânge și de mucoasă. Vlas urla cum nu urlase până atunci. Ambrogio, ca să-l susțină pe Arseni, îți puse mâna pe spatele lui, dar se uita în partea cealaltă, neavând putere să vadă ce se petrecea cu Vlas. Arseni băgă intestinele în pântec și îl legă cu o pânză. Câțiva oameni ridicară rănitul și îl întinseră în unul dintre care, pe niște piei. Capul îi atârna fără viață. Vlas îți pierduse cunoștința. 

Puțintel Laur este un sfânt din timpul vieții or mie îmi plac mai mult cei care ajung în rai din păcat. De aceea pân la lacrimi m-au emoționat foarte puține dintre întâmplări. Nici faptul c-o iubit o singură femeie nu mi-l face icoană, dimpotrivă. Mai uman ar fi fost să-și urmeze celelalte sentimente, nu cred că i s-ar fi clătinat soclul din ăst motiv. Nu știu, zic! Un sfânt în timpul vieții o ajuns sfânt după moarte. Zău, care-i miracolul?!

  Am să spun ceva ciudat. Mi se pare din ce în ce mai mult că nu există timp. Totul există pe lume în afara timpului, altfel cum aș putea eu ști viitorul de vreme ce nu a fost? Cred că timpul ne este dat din mila Domnului, ca să nu ne încurcăm, căci nu poate conștiința omului să primească în ea toate evenimentele odată. Noi suntem închiși în timp din cauza slăbiciunilor noastre.   Atunci, după părerea ta, și sfârșitul lumii există deja, întrebă Arseni.  Nu exclud acest lucru. Există doar moartea fiecărui om în parte - oare acesta nu este un sfârșit particular al lumii? La urma urmelor, istoria generală este doar o parte a istoriei particulare. 

Sunt multe aspecte pe care nu le-am receptat în măreția intențiilor, posibil realizărilor, lui Evgheni Vodolazkin. Ideea veșniciei, a lipsei timpului, m-o cam pierdut pe drum. Poate și pentru că nu o fost desăvârșită de propovăduitorul ei. Teoria conform căreia există un timp continuu, făr de trecut și viitor, o veșnicie dară, mi-i familiară din Conversațiile cu Dumnezeu , dar cele câteva informații pe care le plasează, ici, colo, autorul mi-au îngreunat lectura și mi-or făcut imposibilă priceperea. Intersectările de planuri temporale nu au fost niciodată printre preferatele mele. Acuș să fiu în secolul XV și tot amu să mă teleportez în Rusia lui 1900, să mă plimbi printr-o pădure medievală și să-mi scoți în cale o sticlă de plastic e un chichirez livresc pe care nu-l poci duce făr de împotrivire. 

În concluzie, fie și doar pentru a afla cum de Arseni, pruncul precoce se transformă în Ustin, apoi devine Ambrozie și la final monahul Laur tot merită a sacrifica timp. Îs  doar 300 de pagini. Există dincolo de magie, fantastic, superstițiile specifice epocii foarte mult bine, prietenie, iubire, d' astea nemuritoare și născătoare de energii pozitive. 

Despre steluțe

Au fost momente în care m-am tot gândit ca la o carte de 3 steluțe. Începutul fu de 5, continuările au alternat 2 cu 3 steluțe - chiar dacă mi-au amintit de o carte pe care în copilărie am devorat-o, Pelerinul rus -  iară finalul atinse iară coronița. De așteptările nu mi-ar fi fost pân la cer, toate recenziile ce-au ajuns la mine erau pentru 5 steluțe, altfel aș fi notat romanul. 

De când m-am întâlnit cu Borges, parcă-n ianuarie, când un volum nu-mi mai atrage interesul la cote înalte mi-l amintesc decretând că romanul presupune multă umplutură. Zilele acestea spuneam că mi-am dat întâlnire cu Stephen King și mi-o reținut credințele un alt verdict. Acuzat că suferă de diaree scriitoricească în tomurile  cu sute de pagini autorul motivează că micile povești din cadrul marilor povești își au farmecul și rostul lor. Eu nu prea am primit frumusețe de la multe dintre clipele lui Laur.  

Ceea ce i se dă omului pe măsura puterilor sale e tot ce poate fi mai bun. Iar ceea ce îi depășește puterile nu îi este, dragostea mea, de folos. 

Mi-a plăcut mult cum o sfârșit Evgheni Vodolazkin viața personajului său principal.  Poate că era o carte de mai mult de 3 steluțe, dar pentru cele câteva emoții puternice pe care mi le-o oferit am încheiat cu 4. De mai cercetam olecuță efectele ajungeam și la 5. M-o purtat pe la Mama Buna, care-și oblojește durerile de cap cu tăieturi din coajă de cartof, bea în fiecare zi ceai din coada calulului făr de care n-are pofte, pentru dinți are infuzie de mușețel sub pat într-un ibric cândva roșu, amuș tuciuriu și pe toate celelalte dureri făr de leacuri le vindecă cu mir și agheazmă din recipiente murdare. M-o repurtat într-o aulă doldora-n studenți la teologie și nu numai în care părintele Teofil povestește din lumină cât de simple pot fi dialogurile cu un Dumnezeu prieten. 
Aproape că regret că toate celelalte semințe pe care Vodolazkin le-o trimis în lume prin Laur nu și-or găsi în inima mea pământ fertil. Poate la recitire. 

Știu că am scris mult. Asta vorbește despre steluțe mai obiectiv decât am putut-o eu face. 

•  Laur - Evgheni Vodoloazkin, editura Humanitas Fiction, 2014, 324 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*       cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****    scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

*****  cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

În 2020 am mai citit:

1. Caractere atipice - Tom Hanks ****
2. 12 ani de sclavie - Solomon Northup ****
3. Trenuri cu prioritate - Bohumil Hrabal ****
4. Zogru - Doina Ruști ****
5. Cronica vieții mele - Bob Dylan ***
6. Borges la 80 de ani. Cărțile și noaptea *****
7. Șatra - Zaharia Stancu ****
8. Să nu râzi - Raluca Feher *****
9. Destin încarcerat - Gheorghe Vîrtosu ***
10. În ape adânci - Paula Hawkins ****
11. Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom *****
12. Povestea lui Lisey - Stephen King ***
13. Mămica la două albăstrele - Doina Ruști ****
14. Povestea Faridei - Farida Khalaf ***
15. Maria Tănase - Stejărel Olaru ****
16. Prințese necuviincioase - Linda Rodriguez McRobbie ****
17. Ajută-mă să nu dispar - Petronela Rotar *****
18. Petru și Pavel - Mircea Daneliuc *****
19. Bohemian Rhapsody: Adevărata biografie a lui Freddie Mercury / Lesley-Ann Jones ****
20. Memoriile unei fete cuminți - Simone de Beauvoir ****
21. Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini *****