SAPIENS

• În mai, pentru prima dată în ăst an, n-am îndeplinit norma celor 50 de pagini citite pe zi. Grădina mă obosește teribil, adorm după jumătate de pagină. Dar nici Sapiens nu m-o ținut în suspans pentru a-mi dori o lectură rapidă. Pe lângă ăst volum, am recitit dintr-o suflare Vara în care mama a avut ochii verzi (ACI am povestit în 2018 despre prima întâlnire). Am sfârșit luna doar c-o medie zilnică de 16 pagini. Nici iunie n-are până acum semne mai bune. Mă strădui să nu las zile necitite, căci până să mă dumiresc se lipesc rapid în săptămâni multe.

De ce astă carte

De nenumărate ori m-am întâlnit în anii din urmă cu reacții pozitive la Sapiens. Mi-am notat titlul pe lista de dorințe ș-o șezut acolo mult și bine. Prea scumpă!  Apoi s-o nimerit la o Vineri a marilor reduceri, cea din 2019, să am banii. O șezut în teancul necititelor până luna trecută când l-am văzut, într-un scurt interviu la știri, pe Yuval Noah Harari. Mi-o cam plăcut domnul. 

**** SCURTĂ ISTORIE A OMENIRII
Mă descurajează teribil cărțile ce au mulți admiratori și la mine ajung nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am pornit lectura convinsă că Sapiens va fi cartea lui 2020 și Yuval Noah Harari noua mare dragoste. Un om de știință care să scrie întâi pe limba mea și apoi ca un mare povestitor nu poate fi decât iubire. Deh, pariu ratat integral!

Nu fac parte din categoria oamenilor care cred că pot urni munții. N-am visat nici în copilărie, nici apoi,  că voi salva omenirea, că voi dăinui mai mult decât propria-mi respirație. De aceea pentru mine Sapiens n-o fost răscolitoare, nu mi-o arătat locul infim. Când voi muri, se va găta, e atât de simplu. 

Chiar de pare că nu m-o atras nimic în aste pagini, nu-i deloc așa. Sunt multe idei ce rețin atenția, cred că ăsta le-o fost și scopul, dar cam prea mult șoc gândit la tot pasul. Am simțit că istoricul și-o propus să nască discuții în contradictoriu la fiecare teorie, ceea ce m-o obosit repede și definitiv. Sigur e și asta o cale de popularizare a științei, dar parcă fu prea mult cancan. Sunt însă câteva pagini atât de frumoase încât mi-i imposibil acum s-o aleg pe cea mai potrivită proiectului din decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile. 


Lucrarea este croită în 4 părți (Revoluția Cognitivă, Revoluția Agricolă, Unificarea umanității,  Revoluția Științifică) și un Epilog. 

Volumul începe c-un Tabel cronologic și deși nu toate datele îmi erau necunoscute orânduite pe o listă scurtă au devenit șocante. În urmă cu 13.5 milioane de ani au apărut materia și energia, atomii și moleculele. Cu 4.5 miliarde de ani înainte de prezent s-a format planeta Pământ. Cu 3.8 miliarde au apărut microorganismele și cu 6 milioane în urmă a trăit ultimul strămoș comun al oamenilor și cimpanzeilor. 2.5 milioane de când a apărut genul Homo și  200.000 de ani a lui Homo sapiens. 13.000 de când singura specie umană supraviețuitoare este Homo sapiens. 500 de ani de la Revoluția Științifică și 200 de la cea Industrială. 

Trei revoluții importante au modelat cursul istoriei: Revoluția Cognitivă a dat startul istoriei cu aproximativ 70.000 de ani în urmă. Revoluția Agricolă a accelerat-o cu circa 12.000 de ani în urmă. E foarte posibil ca Revoluția Științifică, care a început doar de 500 de ani, să pună capăt istoriei și să declanșeze ceva cu totul diferit. Această carte spune povestea modului în care cele trei revoluții i-au afectat pe oameni și organismele asemenea lor. 

Din capitolul dedicat Revoluției Cognitive, adică apariției limbajului, partea cea mai interesantă, pe lângă teoria bârfei și a efectelor sale pozitive asupra cooperării mai strânse și mai sofisticate, este cea despre capacitatea de a vorbi despre ficțiuni și a le crea.  Legende, mituri, zei, religii, națiuni, bani, drepturi ale omului, legi, justiție, societăți comerciale, democrația - toate acestea există doar în poveștile pe care oamenii le-au inventat despre ele. Nu există ieșire din ordinea imaginată. Atunci când dărâmăm zidurile închisorii noastre și alergăm spre libertate, alergăm de fapt în curtea mai spațioasă a unei închisori mai mari. 

...ficțiunea ne-a permis nu doar să ne imaginăm lucruri, ci să facem asta în mod colectiv. Putem să creăm mituri comune precum povestea biblică a creației, miturile Timpului Visului ale aborigenilor australieni și miturile naționaliste ale statelor moderne. Astfel de mituri le conferă sapiens-ilor capacitatea fără precedent de a coopera în mod flexibil în număr mare. (...) Sapiens pot colabora în moduri extrem de flexibile cu un număr nelimitat de străini. Acesta este motivul pentru care sapiens conduc lumea, în timp ce furnicile mănâncă resturile noastre, iar cimpanzeii sunt închiși în grădini zoologice și laboratoare de cercetare.

Despre Revoluția Agricolă teoria lui Harari este tot inedită. E cam senzaționalistă și parcă o fost scrisă doar pentru a șoca. Istoria e ceva ce au făcut foarte puțini oameni în timp ce toți ceilalți arau câmpurile și cărau găleți cu apă. 
Faptul că oamenii au început atunci să-și dedice aproape tot timpul și întregul efort pentru a  manipula câteva specii de  plante și animale nu a îmbunătățit modul în care oamenii trăiau,  ci dimpotrivă, zice istoricul.  Agricultorul de rând muncea mai mult decât vânătorul-culegător obișnuit și avea în schimb parte de o dietă mai proastă. Revoluția Agricolă a fost cea mai mare păcăleală din istorie. 

Goana după o viață mai ușoară a dus la o viață plină de greutăți, și asta nu s-a întâmplat pentru ultima dată. Ni se întâmplă nouă astăzi. 

Să bifez pe foarte scurt și capitolul dedicat Unificării umanității (datorată extinderii imperiilor și intensificării comerțului). Lumea unificată din prezent are ca baze răspândirea banilor, a imperiilor și a religiilor universale, care au adus în cele din urmă fiecare sapiens de pe fiecare continent în lumea globală în care trăim.   Astăzi, suntem obișnuiți să ne gândim la întreaga planetă ca la o unitate, dar, în cea mai mare parte a istoriei, pământul a fost de fapt o întreagă galaxie de lumi umane izolate. 

Ultimul mare capitol al lucrării se referă la Revoluția Industrială petrecută în ultimii 500 de ani și care a asigurat puterii oamenilor creșteri fenomenale și fără precedent în istorie. Cel mai remarcabil și definitoriu moment fiind cel de pe 16 iulie 1945, ora 5, 29 minute și 45 de secunde când oamenii de știință americani au detonat prima bombă atomică la Alamogordo, New Mexico. Din acea clipă omenirea avea puterea nu doar de a schimba cursul istoriei ci și de a-i pune capăt. 

Revoluția Științifică nu a fost o revoluție a cunoașterii. A fost mai presus de toate o revoluție a ignoranței.  

Harari analizează în teoria sa modul în care relația știință - imperiu - capital a fost motorul principal al istoriei în ultimii 500 de ani. 

În sfârșit am ajuns și la  Epilog,  Animalul care a devenit zeu. Premisa cercetătorului este că oamenii sunt gata să dobândească tinerețea veșnică și capacități divine de a crea și a distruge. Previziunile nu-s taman confortabile, dar presupun că nu-s mulți cei care cred că drumul e cel bun și avertismentele lui Harari îi iau prin totală surprindere. Epilogul are o singură pagină, dar tema omului viitorului este abordată pe larg în celălalt volum hararian, Homo Deus. 

Am avansat de la pirogi la galere și de la vapoare la navete spațiale, dar nimeni nu știe încotro mergem. Suntem mai puternici decât oricând înainte, dar nu prea știm ce să facem cu toată această putere. Încă și mai rău, oamenii par să fie mai iresponsabili ca oricând. (...) Există ceva mai periculos decât niște zei nemulțumiți și iresponsabili care nu știu ce vor? 

Despre steluțe

N-aș ști limpede a zice de ce 4 steluțe, de ce nu 3 or 5. E un volum pe care l-aș reciti cu plăcere, chiar dacă nu l-am citit pe nerespirate. După criteriile mele este o carte de 3 steluțe, pe care însă îmi doresc s-o citească tot mai mulți și apoi fiecare să gândească propriile calificative. Un punct fu pentru asta, pentru nedescurajarea potențialilor doritori de Sapiens. Pentru asta fu și textul cel lung. 

Mai am încă un titlu semnat de același autor, dar încă nu-i în planurile de lectură.  Poate că asta mărturisește mai obiectiv impactul primei întâlniri. 

Poate fi un dar minunat. Deja am o listă scurtă a celor care l-ar primi cu bucurie. 

• Sapiens: Scurtă istorie a omenirii - Yuval Noah Harari, traducere de Adrian Șerban, Polirom, 2017, 380 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*       cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****    scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

*****  cărți ce mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

În 2020 am mai citit:

1. Caractere atipice - Tom Hanks ****
2. 12 ani de sclavie - Solomon Northup ****
3. Trenuri cu prioritate - Bohumil Hrabal ****
4. Zogru - Doina Ruști ****
5. Cronica vieții mele - Bob Dylan ***
6. Borges la 80 de ani. Cărțile și noaptea *****
7. Șatra - Zaharia Stancu ****
8. Să nu râzi - Raluca Feher *****
9. Destin încarcerat - Gheorghe Vîrtosu ***
10. În ape adânci - Paula Hawkins ****
11. Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom *****
12. Povestea lui Lisey - Stephen King ***
13. Mămica la două albăstrele - Doina Ruști ****
14. Povestea Faridei - Farida Khalaf ***
15. Maria Tănase - Stejărel Olaru ****
16. Prințese necuviincioase - Linda Rodriguez McRobbie ****
17. Ajută-mă să nu dispar - Petronela Rotar *****
18. Petru și Pavel - Mircea Daneliuc *****
19. Bohemian Rhapsody: Adevărata biografie a lui Freddie Mercury / Lesley-Ann Jones ****
20. Memoriile unei fete cuminți - Simone de Beauvoir ****
21. Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini *****
22. Laur - Evgheni Vodolazkin ****
23. Amintiri din Casa morților - F.M. Dostoievski ***
24. Apocalipsa - Stephen King ***
25. Vara în care mama a avut ochii verzi - Tatiana Țîbuleac  #(recitire) *****