joi, 7 decembrie 2023

NU STRIGA NICIODATĂ AJUTOR


 
7/31 ➤ Provocarea lunii decembrie 31 de povești pentru 31 de zile.

 

De ce astă carte

Cu vreo doi ani în urmă (la viteza cu care se duce timpul, cine știe care-o fi adevăratul exact când) am citit la Petronela Rotar nu striga niciodată ajutor. Mi-o plăcut atât de mult încât în prima secundă mi-am și comandat culegerea Poezia de Mircea Cărtărescu. O fost foarte scumpă, parcă 80 - 90 de lei. 

Zice Google că-n 2020 m-o uluit nu striga.... Ce să zic, bine că ești tu deștept, Deșteptule!

Bineînțeles că nu striga... nu fu-n cele cinci kile de poezie, pe care încă nu le-am terminat în anii ăștia. Da-s pe noptieră, nu mă dau învinsă. De l-am biruit pe Solenoid, asta-i nimica toată. 

Dar într-o zi, când îmi ieșiseră complet din minte faptele de care zic,  librăria prin care-mi fac veacul virtual mi-o arătat nu striga niciodată ajutor. N-am putut-o refuza. Nici n-aș zice că regret. 

 

**** Poezia

Am păstrat nu striga ... pentru un moment special. Unele cărți îmi amintesc de momentul în care li s-o petrecut lectura. O vacanță de neuitat, depresie, momente prețioase cu bunica, singurătate, alte vieți - astea dau năvală peste mine din bibliotecă împreună cu titlurile cărților.  La-nceput de noiembrie am ales nu striga niciodată ajutor din neputința de a duce la capăt toate celelalte zece volume începute. Din ăst punct de vedere și-o îndeplinit misiunea. N-o ajuns să zacă în teancul abandonatelor cu lunile și anii. 

A ieșit și biata mea cărticică de poezii. N-aș fi trecut de vara asta fără ea. Nu știu dacă frumusețea va salva lumea, dar poeziile astea m-au salvat pe mine. Sper să-i ajute și pe alții.

Nu-s cititor de poezie, nu-s iubitoare de versuri. Dar parcă și eu am priceput că nu striga adună o scriitură simplă și că-n ciuda titlului poetul își plânge rău de milă. Doamne, pe cât de pretențios e volumul Poezia, pe atât nu-i ăsta de-l tot pomenesc! În sfârșit ș-o comercializat și poezia, o tradus-o pentru toți muritorii. Așa pare la prima mână: Mirceo, te rog, scrie și tu mai simplist, lasă limbajul intelectual, te adresezi maselor! Mda,  facă-se voia ta!

sunt singurul care-a venit
la-nmormântarea mea
și chiar și eu
nu plâng
mă gândesc la ale mele

dar fiindcă pe vremuri
m-am cunoscut
în împrejurări
cu care nu vreau să-mi plictisesc
cititorul
de-asta am venit
să mă conduc pe ultimul drum
cum n-a venit nici popa
zic și eu ceva
deasupra sicriului

cum groparii nu sunt aici
îmi sap singur groapa
ca să cad singur în ea

îmi dau singur un prosop
și o sticlă de vin
mă rog, ce se obișnuiește

apoi îmi trec niște bănuți
dintr-o palmă într-alta
fiindcă
cerșetorii

      (Sunt singurul care-a venit, pagina 16). 

100 de poeme scurte, multă amărăciune, durere, melancolie, depresie. De peste tot bătrânețe, moarte, neputințe, singurătate. Cu aste teme, cum de lipsesc emoțiile? Habar n-am, tre să fie și asta o performanță. 


Despre steluțe

Nu sunt un cititor de poezie, zic iară. În anii de școală unele mi-or plăcut, mi le amintesc și după trei decenii, dar de bună voie și nesilită de nimeni nu citesc poezie, nu cumpăr poezie. Cu excepția Amenajărilor interioare ale Marei Wagner - ASTEA și ASTEALALTE - nici nu-mi amintesc un alt volum de versuri în anii ăștia mulți de Zambetania. 

Așa că cele 4 steluțe le-am oferit ca o habarnistă. De-aș fi făcut o medie între cele de-mi plăcură la nivelul 5 steluțe și cele sfârșite cu ridicări din umeri și 2 steluțe posibil ca nota să fi fost mai mică. Dar tocmai pentru că nu mă pricep mi-am mai domolit ocările de le-am azvârlit la finalul lecturii. 

cititorule 
care cu scârbă
pufnești
la poemele mele
de doi lei

îți dau întâlnire
peste doar un secol

atunci 
n-ai să mai pufnești
iar eu
n-am să mai scriu versuri
nici de un ban
nici de doi

      (cititorule - pagina 77). 

nu striga... mi-o dovedit mai mult decât orice carte cât de importantă este starea în care te găsește lectura ei. Mă refer viața fizică,  emoțională, tot ghiveciul. O poezie care-n octombrie 2020 (Salut, COVID-uț!) m-o lăsat făr de grai ș-am purtat-o crudă în mine multă vreme după ce am închis ecranul albastru, în noiembrie 2023 n-o mai avut niciun mesaj. 


  • nu striga niciodată ajutor - Mircea Cărtărescu, editura Humanitas, 2020, 123 pagini.  
 

_____________________________

➤ În 2023 am mai povestit despre:



Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


🎀🎍🎄 31 de povești pentru 31 de zile în arhivă:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu