Şampanie din pastă de lapte praf

 

Film ASFALT TANGO

În weekend am văzut filmul lui Nae Caranfil din 1995 "Asfalt Tango". N-o să mă dau mare cronicăreasă de film, încerc doar să recomand un film, pentru a evita căutarea şi vizionarea a zeci de filme proaste în momentele şi aşa puţine pe care le găsim pentru astă bucurie.

Eu îs mare fan Nae Caranfil şi Mircea Diaconu. M-am lăsat pe mana lor şi bine mi-am făcut!

Filmul este o comedie cu lacrimi, razi de situaţii absurde, de limbaj, de personaje timp dedouă ceasuri, pentru ca la final să rămai cu tristeţea neputinţei că, după atatea zambete, realitatea asupra căreia ai lăcrimat a bine, este dureros de tragică.

Romania anilor 90(de ar fi filmat azi totul ar rămane neschimbat) cu domnişorici ce visează ca peste mări şi ţări să-şi întalnească jumătăţile şi să-şi depăşească limite financiare, de astă dată în Franţa, cu domni gata săritori în a împlini astfel de vise(Florin Călinescu- impresarul lor, este absolut fermecător în rolul acesta de bărbat prostuţ, dar super şcolit/şmecherit în meseria aceasta- eu nu-s deloc mare admiratoare a actorului şi Constantin Cotimanis - şofer al autobuzului ce le transportă la destinaţia înălţătoare).
Dacă Florin Călinescu, Gigi în film - absolut savuros, este reprezentantul naţiei ce pleacă, există şi o doamnă pentru patria primitoare, Marion, adică Charlotte Rampling, senzaţională!

Îmi amintesc şocul pe care-l trăiesc cand mai văd la TV cate o ancheta despre traficul de carne vie şi ce drame trăiesc femeile respective, păi de-n realitate personajele rele îs tot aşa de simpatice, nu le este deloc greu să caştige încrederea victimelor.
Deci, acesta este subiectul filmului. Drumul către Franţa, prin Romania, al mai multor aspirante de bunăstări afective şi materiale. Cum Romania este a căruţelor, a mijloacelor de transport care întai se leagăna pe laterale şi apoi înaintează, a uliţelor bogate-n gropi şi animale, în timpul filmului echipa nu reuşeşte să ajungă la graniţă. La toate infrastructurile lipsă se adaugă şi păţania centrală, unul dintre soţi vrea cu orice chip să-şi împiedice nevasta să emigreze astfel. Soţul este domnul Mircea Diaconu. Omul ăsta m-ar putea convinge şi să empatez cu un criminal, de acela i-ar fi rolul! Nu-i criminal în Asfalt Tango, ci doar un amărat cu credinţa lui în pană moartea ne va despărţi!
Există o secvenţă înduioşătoare: după n încercări de a o convinge, la un moment dat se apropie de autobuz, soţia in interior - imagine printr-o frantură de draperie ridicată - se retrage violent, el ridică mainile a abandon şi renunţare, nu mai are nimic, este doar iubirea dezarmană a unei neputinţe cum nu mi-o mai fost dat să văd!


Pe net am văzut că alţi spectatori au fost dezamăgiţi de final, eu nu!

Chec aperitiv cu ciuperci

Checul aperitiv este uşor de realizat, rapid, foarte gustos şi arată grozav!
Pentru că nu mancăm carne, aproape in toate reţetele ce au carne, eu folosesc ciuperci, în acest caz am înlocuit şunca presată, carnaţii cu ciuperci conservate, n-am avut proaspete!

Pentru prima dată l-am copt în forme mici, pană să văd asta la Lissa, îl pregăteam in tava mică de cozonac.


Ingrediente pentru 9 forme mici:











* 3 ouă
* 3 linguri ulei
* 3 linguri făină
* sare, piper
* 100 gr caşcaval dat pe răzătoarea mare
* 1/2 ardei gras roşu tăiat cuburi
* 1/2 morcov fiert tăiat cubuleţe
* 10 măsline tăiate faşii + cuburi
* 10 ciupercuţe tăiate felii şi călite în apă+ulei
* 1/2 legătură mărar
* ardei iute tăiat fin


Pregătirea:











- se separa gălbenuşurile de albusuri, galbenusurile se amesteca bine cu  3 linguri de ulei şi piper, iara albuşurile se bat spumă cu sare











- se adaugă gălbenuşurile peste spuma din albuşuri, se omogenizeaza uşor











- se adaugă făina, se amestecă  bine compoziţia, la final adăugam măslinele, ciupercile, morcovul, mărarul, caşcavalul, ardeii .
Pentru a evita adăugarea acestora cu lichid, eu după ce le tai, cat pregatesc aluatul, le las pe hartie absorbantă.

- se pregătesc formele, eu le-am uns cu unt şi le-am presărat griş, s-au desprins uşor după coacere











- am turnat cate o lingură mare de aluat în forme, a fost cam puţin, aveam 10 forme pregătite, am avut pentru 9.
Am adăgat în fiecare formă peste aluat cate jumătate de ciupercă, o felie de măsline, 2 cuburi ardei, 2 morcov şi am presărat mărar.










Din 4 ouă ar fi fost mai bine, dar cum din 5 ouă umpleam tava de cozonac, am crezut că-s suficiente. Din aceeaşi cauză a compoziţiei puţine nici nu au ieşit foarte înalte. Le-am copt la foc mic 30 de minute.































Şi o poză cu cel copt în tava de cozonac.

Norocul

Prima dată. Candva, tata m-o rugat să-i spun nişte numere pentru a le
juca la loto. Biletul ăla o adus un caştig, nu mai ştiu cat de mic, parcă 600 de lei, cum ar fi în aste zile 60 de lei.

A doua oară. Nu de mult, joc împreună cu un prieten un bilet, el 3 numere ale lui, eu trei luate la întamplare din castronul cu numere. Am caştigat, partea mea, 350 lei din care am luat aparatul foto pentru pozele cele proaste de pe blog. Am caştigat cu 4 numere, două ale mele, două ale lui, asta ca să nu trebuiască să angajăm un contabil să ne împartă caştigul în caz de alte variante.
Aceasta este toată experienţa mea lotoasă.

Amu' , despre a altora:

În zilele noastre. Un domn visează un mare caştig la loto, ia un bilet şi 3 numere sunt exacte, primeşte 10 lei.

În alte zile. O fetiţă este trimisă de tatăl său la un centru loto cu un bilet, supărată nevoie mare că o pus-o pe drumuri, de necaz, fetiţa completează încă un bilet ca al tatălui ei. Ambele caştigătoare, fiecare 5000 lei (pe vremea ailaltă cu averi pe cecuri de 5000 lei).

Ce pricep eu de aici?
* în primul rand supărarea mea că am caştigat doar 350 de lei e total nefondată, puteam caştiga precum domnul doar 10 lei, să nu mai spun că am caştigat cu 4 numere, primele 4 extrase atunci şi de-l aveam şi pe al cincilea consecutiv, îmi exploda inima înainte să încasez banii, de aia mi-o dat mie cat am putut duce!
* există scheme după care jucătorii impătimiţi aleg numerele ani la rand, inginerii matematice după care joacă o viaţă şi nu caştigă
* şi există momente, ca astea, în care norocu' îţi e îndesat în traistă fără pic de eforturi, că merite or fi!

N-am povestit despre domnul care într-un an a caştigat 2 apartamente, astea îs prea nepămantene!
Şi după cum spune prezentatorul extragerilor musai pentru început e nevoie de "Joacă şi vei caştiga!" După aşa reclamă deşănţată, rog domnii de la loto, să mă contacteze c-un braţ de bilete.

Dor de joacă

După povestea cu botosu' neliniştit că aş putea pierde culoarea verde a semaforului, în aceeaşi zi am trăit povestea botosului fioros.
Îmi caut gazdă la casă, motiv pentru care tot intru în ale oamenilor case.
De data aceasta, inspecţia generală a presupus tot ancheta "Unde este bucătăria? Are ferestre? Are cuptor?/ Are! / Bine răman!"
Cum m-am răzgandit după o zi, e altă poveste!
A'ci, doar despre întalnirea cu nobila Eliza, botoasa domnului proprietar de casă frumoasă!
Domnul, un mare politicos desigur, mă invită pe mine prima să intru în curte, ceea ce a presupus inevitabil că am dat exact nas în nas cu a dansului căţea! Un caine frumos, mare, alb cu negru, tare blănos, ca un hasky nesuplu(să nu zic de-a dreptu gras), lătra de mama focului şi ca să se asigure că-i suficient de înspăimantător, zornăia taraind lanţul exact pană-n poartă. Domnu' , curajos nevoie mare din spatele meu, cu frumosu "Gata, Eliza! Avem musafiri!". Apucata, parcă era surdă, toată numai colţi ranjitori şi ochi sticloşi. M-am hotarat să aplic metoda mea brevetată deja cu sacrificiul unei muşcături de picior."Ce vrei să-mi spui, nobilă Eliza?! Nu înţeleg! De ce urli, păi am ţipat eu la tine măi fată?!". Nu ştiu ce o avut efect instant, vocea-mi suavă, gandul ei că are prea multă minte pentr-o nebună ca mine, habar n-am! Domnul o privea încremenit cum dă din coadă şi întinde labele să ne jucăm şi-mi spuse cu neputinţă "N-am mai văzut aşa ceva!"
Imaginaţi-vă că am avut norocul prostului şi nimic altceva!

Începusem prin a spune că am o metodă bine testată. Am minţit! De fapt, am mai încercat o singură dată să liniştesc un caine, mult mai mic decat Eliza. El lătra fioros, eu l-am văzut pricăjit şi alte vorbe n-am avut pentru el decat "Fugi d'aci, că nu ştii tu să muşti!". Ştia, o dovedeşte semnul rămas pe gambă!

Mi-am zis că mă întorc să-i fac poze pentru blog, n-am mai reuşit, degeaba ştiu vorba lu' nu lăsa pe maine...

Dincolo de bucuria uriaşă a dovedirii iară pentru propria-mi credinţă că aceste animale chiar simt binele, am rămas cu o mare tristeţe. Cainele acesta, legat non-stop cu un lanţ ce-i permite o mişcare de vr'o 3 metri, rămas paznic peste o casă nelocuită, hrănit poate şi la săptămană, a încercat să-mi spună o poveste, de ce-oi fi zis că n-o pricep?!

Iubirea

Mai am eu cateva altfel de iubiri pe a'ci. Dar, nu ştiu aste poveşti a le numi diferit, aceasta este despre :

Tatăl şi omulO mamă şi un tată fericiţi! Un copil sănătos într-o familie fericită!
După doi ani, copilul devine autist. Nimeni nu înţelege de ce, cum?! Tatăl renunţă şi la a pricepe şi la copil şi la mamă.


După o altă vreme, un bărbat îşi doreşte şi o femeie şi un copil. Neputinţa copilului de a reacţiona cand este strigat, de a răspunde unei îmbrăţişări cu o altă îmbrăţişare, unui zambet cu un alt zambet, nu-s piedici în calea împlinirii visului unui bărbat care este Om.

N-am eu căderea de a judeca dreptatea şi de a împărţi verdicte, dar cand o mamă povesteşte că "uneori simt că-l iubeşte mult mai mult decat mine!" pe copilul, care pentru propriul tată a fost doar un handicapat de abandonat, în momentul acela am dreptul să mă înclin în faţa unui Om.

Semaforul

În secunda-n care dau să calc pe zebră, s-o făcut roşu. Mă retrag pe trotuar. Langă mine, un caine care-o văzut la timp schimbarea şi amu o aşteaptă pe următoarea. Eu şi cainele meu, în graba de a mă retrage la timp, m-am oprit exact langă el. Din faţă, de pe trotuarul de vis-a-vis, trecătorii zambesc imaginii unui caine ce aşteaptă verde. Opreşte o maşină, domnul mă întreabă despre o stradă, cat mă gandesc eu de-i dreapta or stanga, cat ii dau raspunsul şi apoi o sucesc iară, semaforul e cu verde. De la jumătatea trecerii de pietoni, de acolo de unde cainele s-o intersectat cu fanii săi, se întoarce spre mine cu gand de" hai, nebuno, iară prinzi roşu în faţa ochilor!" .

Mi-a mai fost dat de cateva ori să văd caini aşteptand verdele, dar niciodată unul neliniştit de netrecerea tovarăşilor săi.

Am mai scris un semafor , de ce m-oi învarti doar printre cateva titluri,două semafoare şi cinci iubiri ?!

Gogoşi aperitiv

Gogoşi aperitiv cu ghebe şi cartofi

Cea de a doua probare a unei reţete din caietul găsit, după salata de iarnă, este aceasta a gogoşilor umplute.


Pentru o porţie mare de gogoşi, 25 bucăţi cat podul palmei, a fost nevoie de:

* Pentru aluat: 500 gr. făină, 1 cub drojdie, 100 ml smantană/lapte, 2 ouă/4 gălbenuşuri, 100 gr. unt, 300 gr. cartofi(4 bucăţi) la care eu am adăugat 100 gr caşcaval

* Pentru umplutură : 250 gr ciuperci, eu am folosit din ghebele congelate(deja!), in reţeta originală erau 250 gr şuncă presată(dar mai zisei p'aci, nu se manancă deloc carne in familie), 1 ou la care eu am adăugat, cu de la mine putere fireşte, 50 gr caşcaval, o ceapă şi o legătură de mărar.

Pregatirea aluatului
- cartofii se fierb in coajă, se decojesc şi se trec prin răzătoarea mare(acolo scria că trebe făcută operaţiunea aceasta cu ei fierbinţi, eu nu-i pot nici curăţa fierbinţi, dară răzui!), la fel se procedează şi cu caşcavalul, adică nu se fierbe şi se decojeşte fierbinte, ci doar se răzuie!
- se dizolvă drojdia in jumătate de lapte călduţ, se adaugă făina, ouăle/gălbenuşurile, caşcavalul, cartofii, restul de lapte si untul topit, se framantă bine pană cand nu se mai lipeşte de mană şi se desprinde de pereţii vasului, se lasă 15 minute la crescut














Pregatirea umpluturii
In cele 15 minute cat aluatul dospeşte, curăţăm şi călim în apă cu ulei ceapa, mărarul, ghebele, adăugăm piper. Cand sunt gata adaugăm un ou şi caşcavalul dat pe razatoarea mica.
Aluatul crescut, nu prea mult căci mai are alta pauză pentru asta, il întindem foaie de 5-6 mm şi decupăm cercuri, recomandat micuţe(bineînteles că sfatul acesta vine după ce le-am făcut cat roata căruţii!). Pe mijlocul fiecărui cerc facem cu degetul o gropiţă în care punem cate o linguriţă de umplutură, nu pe toate decupăturile, ci doar pe jumătate.Restul, cealaltă jumătate, tot cu adancitură le folosim ca şi capace peste primele. Eu le-am presat cu marginile furculiţei, semn că le-am sudat bine: n-o curs nici una! Apoi, le lăsăm la crescut, zice caietul 30 de minute. Cată vreme spălaţi vasul în care a fost aluatul şi pregătiţi tigaia pentru copt, ele cresc.



















Jumătate le-am prăjit in tigaie, jumătate le-am uns cu galbenuş şi le-am copt in tavă.Să mai spun că păcătoasele cu prajeală is mai bune?!

Sunt tare bune, greşeala mea a fost că le-am făcut prea mari, e drept că un pahar cu gura mai mică nici nu am , situaţie în care o linguriţă de umplutură a fost prea puţin pentru fiecare gogoaşă. Tare bune şi reci şi calde! Poate cu şuncă is şi mai bune! Nu uitaţi de adăugat sare în aluat(nici asta nu consumă domnii mei)! Noi le-am alăturat cu salată de sfeclă şi hrean, cu maioneză, cu smantană, trebea compensat cu ceva că erau coapte şi nu prăjite!

Replici (2)

După primul episod , reuşesc acum să-l notez şi pe cel de al doilea, la mai multe Mărie!

- Dumnezeu să-i dea sănătate!
- Da' ce o murit?!

Ce suceală a minţii o mai fi şi asta, ca primul gand asociat sănătăţii să fie moartea?!  Sau poate că cel de al doilea cunoaşte bine cată sănătate va primi invorbitu pe baza urării primului şi atunci asta e logica: la cată sănătate ceri pentru el, cimitiru' e urmatoarea coborîre (sau urcare?! m-am zăpăcit şi eu!)

- Condoleanţe!
- Mulţumesc la fel si ţie!

"Păi la doamna nu-i cazu', fumeie!!!!"- imi venea să replic de pe banca mea, de unde asistam la poveste, dar doar pentru mine era ceva in neregulă, doamna care inaintase primele condoleanţe işi primea urarea deja afectată de ce va să vie!

Is dramatice-n profunzimea lor, eu iară iau doar zambetul dintai de la suprafaţă.

Mere coapte in foietaj

 Pentru că la sfârşit de săptămană vremea a fost urâtă, am pornit de la mere coapte şi am ajuns la o minunăţie dulce, poate placintă cu mere, da'i cam mult zis!
Iubesc în casă mirosul de mere coapte cu multă scorţişoară când şi afară plouă, plouă!
Bucuria aceasta nu este depăşită decât de momentul cu dovleac copt şi afară ninge, ninge!




După toate aceste vorbe de prisos începem cu:
* 10 mere
* 1 pară
* 1 gutuie
* un praf de scorţişoară
* un cub de unt
* 1 pachet zahăr vanilat
* 1 pachet foietaj
* 1 gălbenuş
* 2 linguri de lapte

Continuăm cu:

* merele tăiate jumătăţi se scobesc de sâmburi şi cu linguriţa încă puţin pe lângă
* para şi gutuia se curăţă şi se dau pe răzătoarea mare (eu le-am tăiat cubuleţe, dar s-au cam uscat la copt!)
* în fiecare jumătate de măr se pun zahăr vanilat, unt, amestec de pară şi gutuie, scorţişoară




* foietajul dezgheţat se taie fâşii, cam de 3 ori mărimea jumătăţii de măr, astfel încat în momentul în care la jumătatea fiecărei fâşii de aluat aşezăm mărul, să putem acoperi lateralele acestuia cu aluat. Eu am prins cu scobitoarea lateralele aluatului de jumătatea de măr.Pozele arată mai limpede decât explicaţiile mele pline de vorbe cum se face ingineria.





* fiecare plăcintuţă se aşează în tava de copt şi se unge cu gălbenuş diluat cu lapte. Atenţie la faptul că foetajul creşte foarte mult, trebuie respectată oarece distanţă între ele (nu ca la mine)!
* se coc, eu le-am lăsat la foc mic aproape o oră, asta ca sa ma satur de miros bun!





Le-am servit cu smântână şi ciocolată, asta pentru că nu am avut frişcă, dar sunt extraordinar de bune şi fără.
Eu, de regulă, ocolesc folosirea foietajului, nu-mi place decât atunci când este cald, dar curios în combinaţia aceasta nu s-a întărit la răcire absolut deloc. Fug să verific pe ultimele nemâncate dacă am spus în totalitate adevărul!

Salată de iarnă

În plină toamnă, o salată de iarnă! Oricum zilele acestea au fost iernoase, dar nu ele sunt motivul acestei salate, ci un caiet vechi de reţete găsit. Dacă aşa a fost ea botezată în original, cine-s eu să-i schimb numele?!



După cum se vede şi-n facsimil(oau, nici nu-s pretenţioasă!), pentru această salată este nevoie de:
- o ţelină - 250gr.
- un morcov- 100 gr.
- 3 mere - 250 gr.
- o jumătate rădăcină de hrean - 50 gr.
- 5 linguri smantană - 100 gr.
- 10 linguri maioneză - 200 gr.
- zeama de la o lămaie
- eu am adăugat o mană de conopidă fiartă şi 3 castraveţi la oţet




- legumele şi fructele(merele cu coaja) se dau pe răzătoarea mică(eu,ţelina am dat-o pe cea mare, rău am făcut!)şi se adaugă smantana, maioneza, lămaia, se omogenizează toate bine şi gata! Atenţie la oxidarea rapidă a componentelor!
O salată gustoasă, cu n posibilităţi pentru diversificare:porumb, peşte, gogoşari,paste.Din cantităţile despre care am scris,în final a ieşit un castron mare de salată,foarte spornică! Noi 3 zile am mancat din ea, unde-s vremile cand am terminat în două zile 6 borcane de zacuscă?!

Doamnelor şi domnilor, facsimilul!!!! Îs atat de încantată de caietul găsit că n-am vorbe să descriu, poate o să am fapte!

Gogoşari în oţet umpluţi cu struguri, ghebe, conopidă

Închei serialul ghebelor cu episodul oţetul, după zacuşti şi ghebe la sare, astăzi le împreunez pentru prima dată cu struguri şi conopidă.
Pentru un borcan de 5 kg am avut nevoie de:
- 1 l oţet+ 1 l apă - de se vrea mai slabă concentraţie se poate chiar 1 l oţet+2 l apă
- 15 gogoşari medii
- 1 strugure negru cu boaba mare
- 1 conopidă
- 1 morcov
- 1 rădăcină hrean
- 5 frunze de ţelină
- 200 gr miere
- 2 linguri sare
- boabe de muştar, piper










Pregătirea legumelor:
- bucheţele de conopidă 15 minute în apă călduţă cu sare, apoi clătite bine cu apă rece
- ghebele spălate, eu le-am dat într-un clocot(erau prea mari)
- gogoşarii curăţaţi de seminţe pentru umplere
- morcovul tăiat rondele, hreanul curăţat şi tăiat în bucăţi, boabele de strugure desprinse de pe ciorchine, frunzele de ţelină spălate




- 1 litru de oţet + 1 litru de apă, 2 linguri de sare, 200 gr miere, boabe de muştar şi piper, frunze de dafin se pun la fiert.






La primul clocot se adaugă pe rand gogoşarii, nu-i musai, dar astfel intră mai uşor pe gura borcanului, după opărirea celor 15 gogoşari, eu am adăugat şi ghebele, mai bine nu (a inchis foarte tare la culoare lichidul)!



- fiecare gogoşar l-am umplut cu boabe de strugure, conopidă, morcov, ghebe
- în borcan am pus un rand gogoşari, un strat de conopidă, apoi iară gogoşari, un rand de struguri şi ultimul de gogoşari
- deasupra am adăugat bucăţile de hrean, ţelina, oţetul fierbinte şi capacul
- am acoperit cu o pătură borcanul pană a doua zi.

Ghebe la sare

Zacuscă de peşte

La reţeta de zacuscă cu ghebe am adăugat peşte. Dacă la prima am reuşit într-un final să am ce poza, la această reţetă am ajuns la performanţa, ca in momentul în care o postez, să nu mai am nici un gram! Am avut 6 borcane de 400 gr., am salvat unul pentru poză. Restul de poze cu etape intermediare, iară sunt într-un fişier cu eroare. O să mă imbolnăvească aparatul foto cu pozele pierdute! Deci, reţeta mea de zacuscă pregătită pentru o iarnă lungă şi consumată in ziua pregătirii:
- 15 gogoşari
- 4 cepe
- 4 morcovi
- 1 kg. ghebe
- 300 ulei + 1 ceaşcă apă
- sare, piper, ghimbir
La acestea, adică exact zacusca de ghebe, am adăugat 4 bucăţi de macrou (750 gr).
Am urmat exact procedura de acolo, adică:
- gogoşarii - spălaţi foarte bine, copţi şi curaţaţi, apoi tocaţi. Nu i-am mai tăiat faşii, am crezut că pot face asta cu peştele. Gogoşarii tocaţi mărunt într-o pastă groasă, m-au determinat să renunţ la a folosi şi bulion de roşii
- ghebele - lăsate în apă călduţă cu sare 15 minute, pentru a se curăţa mai uşor, apoi spălate in 4-5 ape, fierte şi iară spălate bine, tocate.
- morcovul şi ceapa - călite în apă cu ulei.
- peştele - copt in folie şi dat prin maşina de tocat. Am tăiat o ceapă, un morcov, o roşie, un ardei iute, o jumătate de ţelină şi am umplut macroul curăţat.












Am rulat in folie de aluminiu peştele umplut astfel cu legume, 30 de minute l-am copt pe grătarul cuptorului,apoi i- am desfăcut folia şi l-am mai lăsat 10 minute la foc. L-am dat prin maşina de tocat, teoretic fără oase!











Gogoşarii, morcovul şi ceapa călite, ghebele şi peştele tocate, piper, sare, ghimbir, ulei le-am amestecat bine şi le-am pus in cuptor pană cand uleiul s-a ridicat la suprafaţa compoziţiei. Cu zacusca încă fierbinte am umplut 6 borcane de 400 gr., pe care le-am băgat în cuptorul cald pană a doua zi. Nu-i musai să fie şi ghebe şi peşte, eu am pornit de la jumătate de sac(mai am pentru o săptămană de reţete!) şi de aceea le-am folosit cand puteau foarte bine lipsi!
Gata! Cat de tare m-am străduit să fac poze frumoase nu mai scriu, dacă tot îs duse pe apa erorilor! Scriu doar că şi după ce am răsturnat pe pereţi întreaga cantitate de morcov şi ceapă gata călite rămăsesem zen, cand am salvat de la cădere în ultima secundă vasul cu zacusca fierbinte am crezut într-un Dumnezeu al zacuştelii, cand am văzut la descărcare că nu-i salvată nicio poză, după ce rămasă fără baterii am sărit in şorţ să cumpăr altele, mi-am pierdut cate puţin din zenul greu pus la încercare. Perseverez cu o nouă încercare zilele acestea, ce-i mai rău s-a întamplat deja, oare?!