Tartă cu ananas şi kiwi în zahăr ars

Uitasem de vreo săptămână pe balcon, în frig, un ananas crud. În coşul de fructe din casă zăceau de aceeaşi perioadă kiwi, tot necopţi. I-am aşezat pe zahăr ars şi i-am copt eu în cuptor sub blat de

 pandişpan, dacă singuri nu s-au priceput!

Ingrediente:

- 2 kiwi  felii

 - 600 gr ananas  cuburi

- 200 gr zahăr pentru ars

- 100 gr unt

- 5 ouă

- 5 linguri ulei

 - 5 linguri făină

- sare

Am pus zahărul la ars, am adăugat untul când zahărul s-a caramelizat, am tapetat cu el vasul de copt

Am turnat peste zahăr fructele

Am bătut cu mixerul cele 5 ouă cu zahărul, apoi uleiul şi am adăugat făina.

Compoziţia am turnat-o peste fructe.

Am copt,  45 minute la foc mediu.

Lăsată la răcit şi apoi răsturnată.

Faţă

Verso:)

 

Toamna la coş

Da, ştiu! A trecut toamna!

Dar, pentru domnul ai cărui 74 i-am aniversat anul trecut cu sticla de şampanie (a fost din pastă de lapte praf, între timp am reuşit să obţin pasta de zahăr), mi-am dorit anul acesta, pentru 75, un coş cu struguri. Nu ştiu ce va fi la 76, eu pentru 80 mi-am dat cuvântul că va fi o fumeie goală musai:) Păi, vorbim de emoţii de toamnă or ce?!

Mare, mare bucurie am avut să-l lucrez! Am avut ceva dificultăţi la coşul prea mare cu fund fragil (al cărui tutorial l-am postat anterior), la obţinut culorile complementare din cele de bază, dar multe dintre elemente mi-au întrecut cu mult aşteptările (dovleacul, nucile).

Pozele nu sunt diferite, dar n-am avut inimă să şterg dintre ele:)

Am avut aproape 1 kg  pastă de zahăr pentru coş şi celelalte decoruri.

Tort cu brânză şi fructe de pădure

Coş din pastă de zahăr

Am găsit pe blogul  Liviei coşul pe care mi-l doream pentru un tort, am întrebat-o cum se împleteşte, mi-a răspuns, iaca tutorialul:
1.

Vasul a cărui formă o va avea coşul nostru

2.

Îl acoperim cu folie de aluminiu

3.

Apoi, peste folie pasta de zahăr. Ceea ce eu nu am făcut, trebuia!, partea de pastă care rămâne bază a coşului să fie ceva mai groasă. Am avut mari emoţii că-i va ceda fundul sub greutatea recoltei de toamnă!

4.

Peste pasta de zahăr lipim cu apă bastonaşe rotunde, la distanţă egală pe toată suprafaţa 

5.

Tăiem fâşii egal de late şi lipim, tot cu apă, pe spaţiul dintre trei bastonaşe

6.

Apoi, pe rândurile rămase libere. Vorbele sună a inginerie complicată, sper ca pozele să vă lumineze cât e de simplu.

7.

Şi repetăm până la capătul coşului.

8.

Am împletit un şnur în două pentru baza coşului şi l-am lipit.
Atenţie, suportul din porţelan, care a fost baza construcţiei, nu a fost scos! Va sta câteva zile până  când pasta este uscată bine, altfel se şubrezeşte şi chiar prăbuşeşte:)

9.

Tot un şnur împletit în două am lipit şi la gura coşului.

Mare, mare bucurie am avut să lucrez coşul. Eu l-am făcut în vro 8 ceasuri. Cum mi-i gând să-l repet în daruri de Mihail şi Gavril, vro 5 bucăţi, nu voi mai avea luxul acesta al timpului:)

Al meu a fost alb pentru că-l gândisem pictat în  cacao dizolvată, exact ca la tortul butoi, cum însă culoarea mi-a ieşit foarte departe de nuanţa lemnului ce-o aveam în gând, o rămas alb.

Am mai văzut unul, nu-l găsesc acum, alb cu bastonaşele galben, foarte frumoasă combinaţie!

Ca şi atunci când am făcut prima dată coşuleţele din ciocolată, sunt extrem de încântată de rezultat şi abia aştept noi momente favorabile repetării !

Rulouri cu ton

În urmă cu trei ani, cam pe vremea asta, mă jucam pentru prima dată cu hrănirea fără carne. Amu, tot în joacă o fac! Am nimerit, din prima, câteva reţete incredibile. Prima a fost cea a rădăuţenei cu pleurotus, a doua aceasta cu peşte, urmată de o alta a unor chifteluţele cu pâine, programată-n zilele ce vin. Pe măsură ce voi descoperi pe unde am dat nas în nas cu ele, voi reveni cu sursa.

* Pentru compoziţia rulourilor:

- 4 cartofi mari fierţi în coajă şi apoi zdrobiţi

- tonul a două conserve în suc propriu scurs bine

- pătrunjel verde tocat mărunt 

- usturoi

- un ou

Toate se împreunează bine cât să nu se mai despartă!

* Pentru interiorul rulourilor:

- bucăţi de caşcaval

Dacă se respectă lingura ca măsură de porţionare a rulourilor, atunci e nevoie de vro 10 bucăţi de caşcaval de mărimea degetului mic.

* Pentru exteriorul arămiu:

- 2 ouă

- făină albă

- pesmet

* Pentru perpelire:

- ulei 

Am împărţit cu lingura amestecătura cartofi-ton , am introdus  caşcavalul. 

Am tăvălit rulourile prin făină, le-am scăldat în ou bătut, trecute în grabă prin pesmet şi rumenite în ulei bine încins.

Le-am făcut rulouri cu gândul că-s tare speciale tăiate felii şi nu chifteluţe, cum ar fi fost mai simplu.

Am uitat însă că nu rămân pe stoc până la răcire, până la şedinţa foto nici atât!

Servite cu lămâie că-s mai ochioase în cadru astfel, dar în spatele aparatului foto le-am însoţit cu hrean în vin roşu:)

Gata!

Bomboane salam de biscuiţi

Pentru că memoria aparatului foto nu mai primeşte poze, tot căutând să şterg dintre cele vechi, am găsit printre reţete pregătite şi nepublicate fie de la Paşte, fie de la Crăciun, bomboanele din salam de biscuiţi dăruite la sfârşitul lui iulie. Iniţial, le-am considerat de categoria dezastre în bucătărie, în noile condiţii care presupun să nu prea mai trec prin bucătărie, le-am repoziţionat la categoria perfecte pentru blog:)

Deja se ştie cât de mult îmi place să pregătesc bomboane pentru a le dărui, acestea nu au nimic special pentru cei care nu iubesc salamul de biscuiţi, dar cum domnul google dezvăluie alte preferinţe ale vizitatorilor mei, poftă bună!

Am pornit de la:

*50 gr jeleuri

* 3 linguri unt moale

* 50 gr lapte praf

* 5 linguri alune măcinate

* 1 lingură nes

* esenţă de rom

* 6 linguri biscuiţi cu cacao mărunţiţi

* nucă de cocos pentru decorare

Pentru stratul salam de biscuiţi am omogenizat alunele, două linguri unt, nesul, esenţa de rom cu biscuiţii măcinaţi şi apă câtă a fost nevoie pentru legarea acestora. 

Pentru stratul din interior am amestecat o lingură de unt cu laptele praf şi jeleurile topite la bain-marie.

1. Pe foaie de celofan am presărat nucă de cocos

2. Pe ea am întins strat îngust din compoziţia cu biscuiţi

3. Apoi am cernut strat de nesquick, ceea ce nu a fost în regulă, de aceea nici nu l-am adăugat la ingrediente, eu am presupus că va adera foarte bine cu crema de jeleuri, n-o făcut-o, multe dintre bomboane fiind formate din cele două bucăţi distincte:) De tot vroiam nesquick puteam folosi în locul cocosului, amu îs şi deşteaptă!

4. Peste salamul de biscuiţi doar cremoasa cu jeleuri

5. Rulat foarte strâns totul

6. Lăsate la rece peste noapte şi tăiate a doua zi. Nu-mi mai amintesc câte au fost,  dar au fost mult peste media mea de obţinut 10 buc la o reţetă:)  

Prăjitură cu dovleac în cafea

Aproape e luna de când n-am mai dat reţete pe zambetania, vreme în care am mai trecut de vro 2 ori prin bucătărie cât să stric 3 kile de conopidă şi un desert.

Pentru că mi-a plăcut mult la un ştrudel de  la Pambac combinaţia dulceaţă din dovleac- cremă din cafea, am pornit prăjitura cu dovleac (pumpkin flan) din "Cartea regală de bucate" a  principesei Margareta pe principiul acesta cafea-dovleac.

Pentru rotunda de 26 centimetri cartea zice:
-  500 gr miez de dovleac tăiat cuburi (eu am avut 650)
 - 3 ouă (eu 4)
- 7 linguri zahăr brun  - prima dată am ratat-o  pe motiv de prea dulce, n-am văzut că-n reţetă se cere brun, eu la cele 4 ouă am folosit 4 linguri de zahăr alb
- 3 linguriţe scorţişoară - eu un rulou de scorţişoară
- 1/3 linguriţă nucşoară
- 200 ml lapte sau 200 gr smântână, eu 300 smântână
-  sare
- unt şi pesmet pentru tapetat tava de copt

Miezul de la dovleac se acoperă cu apă şi se fierbe cu sare  15 minute - zice cartea.
Eu am fiert 4 pahare de apă cu un rulou de scorţişoară şi 5 linguri cafea. Am scos zaţul şi în lichidul respectiv am fiert dovleacul.

Cartea zice că dovleacul se pasează cu furculiţa, ouăle se bat cu zahărul, scorţişoara, nucşoara, smântâna.  Peste ouăle bătute se toarnă dovleacul.
Eu am lăsat dovleacul să se răcească şi 2/3 l-am blendurit cu ouăle şi smântâna . În această compoziţie am adăugat sfertul de dovleac nepasat şi am turnat compoziţia în vasul yena uns cu unt şi tapetat cu pesmet.

Varianta blender

Varianta furculiţă

Se coace 40 minute la 180 de grade zice cartea.
La mine 60 de minute la foc mic în cuptorul bine încins anterior.

Foarte interesant rezultat final, prima dată când a fost pregătit foarte dulce cu tot dovleacul pasat a ieşit ca o cremă fină, precum cea de zahăr ars. Acum a fost mai mult ca o budincă densă, foarte săţioasă.
Aştept să ningă s-o testez cu dovleac copt!