SĂRĂȚELE

Varianta aceasta de sărățele s-o lipit atât de bine pe așteptările mele crocănțești încât din august trecut am tot abuzat-o. De aia am adunat poze în cadre și timpi diferiți.  

Mă anunțase omul atunci tam-nesam că a doua zi vom da petrecere de ziua copilului ș-am zis, dacă tot nu-i vreme de tortulit, măcar ceva de casă să coc. Am ales la repezeală două rețete noi și le-am testat. Îmi amintesc că pe la ora trei a nopții măsuram sărățele egale, dar a doua rețetă care fu am uitat, deși trebe că e publicată deja și avu sigur succes. 

Sursa e doamna Laura Laurențiu, ACI originalul sărățelelor de le zice că-s românești. Se pregătesc extrem de rapid, aluatul este ușor de manevrat. Sărățelele rămân crocante făr de a se usca și a pierde din arome și la o săptămână după coacere.  După ce am refăcut rețeta de patru ori în ultimele 2 săptămâni în sfârșit mi-am comandat un decupator de sărățele, pe care-l aștept ca și când mi-l livrează direct Moș Crăciun în cutia lu' eMAG.  E vreo 30 de lei unu și sper să vindece boala ce-o am pentru sărățelele identice. 

INGREDIENTE (pentru 650 grame sărățele)

• 400 grame făină
• 100 grame unt rece
• 100 grame untură rece
• 150 - 200 grame iaurt (a fost nevoie doar de 150 grame)
• 7 grame drojdie uscată
• 15 grame zahăr
• 15 grame sare
• pentru uns: 1 ou, opțional boia, turmeric
• pentru presărat deasupra: semințe de susan și mac

PREPARARE SĂRĂȚELE ROMÂNEȘTI

• Într-un bol am cernut făina și am adăugat grăsimea rece tăiată cubulețe, zahărul și drojdia. Am amestecat rapid până am obținut un aluat nisipos.

• Am adăugat sarea și 150 grame iaurt treptat. Am amestecat scurt, tot cu mâna,  până am obținut un aluat omogen, ferm, nelipicios. Doamna Laura precizează să fie mai tare decât un aluat de pâine și ca iaurtul să se  adăuge treptat tocmai pentru că în funcție de făină se va încorpora o cantitate mai mare ori mai mică de lichid. 

• Se modelează aluatul într-o bilă și se lasă la odihnă acoperit c-un ștergar la temperatura camerei, pe blat, 20 de minute.
• Pe blatul foarte puțin înfăinat am întins o bucată din aluat cu sucitorul. Grosimea zice cartea să fie de 3 milimetri. 
• Am tăiat cu rola fâșii de 1.0 centimetri lățime. Lungimea fu 8.5 centimetri. În laborator standardul era 1.5 cu 10. 
• Am bătut oul cu boia și turmeric și am uns aluatul tăiat.
• Am presărat semințe de mac și susan.

• Am așezat în tava de copt sărățelele la distanță mică între ele. Cresc doar în sus, nu se lățesc, dimpotrivă. 
• La 180 de grade în cuptorul preîncins se coc până se rumenesc făr de a se arde. 20 de minute durează la mine. La sursă se recomandă atenție după primele 15 minute. 

• 

• Se lasă la răcit în tavă. 
• Restul de aluat se lucrează identic: întindere, tăiere, ungere, coacere. 
• Se păstrează sărățelele în cutii de carton și spații răcoroase.
• Sunt crocante, fragede, gustoase. 

ALTE MENȚIUNI

• Am încercat tot felul de variante în acest aproape un an de la prima întâlnire. Am folosit în loc de iaurt: smântână, kefir de capră, tot ce-am găsit prin frigider și avea consistență de lapte gros. N-am observat diferențe de niciun fel. Sigur că a folosi smântână grasă la un produs cu unt și untură nu-i cea mai fericită alăturare pentru calorii.
• Făină de cele mai multe ori am avut tip 650. 
• Untul a fost de fiecare dată 80% grăsime.
• La sursă se precizează că pot fi folosite doar 180 grame untură (vor ieși foarte fragede), deci făr de unt, sau doar 250 grame unt fără untură dară (sunt fine și gustoase în această variantă). 
• Încerc mereu să nu mă abat de la combinația perfectă unt - untură. Ultimele dăți, trezindu-mă făr de unt prin casă când au venit poftele, am consumat din untul tartinabil al lui B.. Parcă sărățelele au căpătat o aromă nouă de unt bun. Îmi place grozav deși nu-i identificabilă decât atunci când sărățelele sunt proaspete.
• De multe ori îmi pregătesc aluatul și-l las la frigider până mai târziu în acea zi sau în a doua când îl coc. De s-ontărit îl aștept puțin la temperatura bucătăriei să poată fi ușor întins. 
• Se mai poate adăuga cașcaval, chimen înainte de coacere. 
• Îmi place să adaug boia și turmeric în oul pentru uns datorită culorii de după coacere. Pentru că le cheamă sărățele ar trebui adăugată și sare în ou sau presărată peste aluatul uns, dar eu le prefer pe sărățelele nesărate. 
• După ce le coc și se răcesc le păstrez într-o tavă pe care o acopăr cu hârtia pe care au copt. Le-am ținut așa aproape 10 zile depozitate în debara. 
• În laborator aluatul era întins direct pe foaia de copt și doar jumătate dintre sărățele erau mutate, celelalte rămânând astfel a  fi coapte pe foaia pe care au fost decupate. Pe mine mă relaxează grozav să le văd egale, perfect aliniate și nu mă deranjează timpii în plus. La două tăvi nici nu-i mare risipa de enrgii. La 20 parcă se schimbă situațiunea. De-ar trebui să aleg un moment fain pentru Borcănașul cu bucurii al zilelor ăstora, acela ar fi nopțile în care mă uit la crime în timp ce măsor cu linia sărățele. Aș zice că următoarea  e asta-n care scriu rețeta și mă uit la crime, dar îs deja prea multe cuvinte dureroase pentru o singură rețetă. 
• Îmi place foarte mult să mă joc cu formele, doar rotunde nu le-am decupat până acum. În rest am avut pătrățele, dreptunghiuri, triunghiuri cu margini drepte ori ondulate. 
• În arhivă am găsit o singură rețete de sărățele cu brânză, ACEASTA. Din zecile de textile și obiecte ce le folosesc la poze s-o nimerit la diferență de 2 ani aceleași. 

• Foarte recomand.