Bomboane din jeleuri

         La postarea anterioară a bomboanelor cu susan spuneam că le-am dăruit alături de alte 3 soiuri, acesta este al doilea!

De Paşte am pregătit ouă în ciocolată (pentru că taman pentru pozele cu ouăle finale nu mai fu timp, nu le-am postat), zic toate astea pentru că atunci, habar neavand cu ce să le umplu, am pregătit o compoziţie din jeleuri topite şi lapte praf, minunată!

Pentru 15 bomboane:

- 50 gr jeleuri aromate

- 1 lingură de unt

- 50 gr lapte praf

- zeamă de lămaie

- foi de napolitane mărunţite pentru ornare

Am acoperit jeleurile cu apă, apoi le-am topit pe aburi şi-n siropul astfel obţinut am pus untul, zeama de lămaie şi laptele praf. Pentru că nu puteam modela bomboane am completat cu praf de napolitane pană s-a întărit suficient.

Cu linguriţa am format bomboanele pe care le-am tăvălit bine prin foaia de napolitană mărunţită.

Bomboane din ciocolată cu fulgi de porumb şi susan

Cred că imediat după decorurile pentru torturi, în topul pasiunilor mele culinare, se află bomboanele. Într-un an le-am pregătit doar de cateva ori, întotdeauna pentru a le dărui, dar de fiecare dată cate 4-5 soiuri.

După efortul mare consumat cu decorarea bomboanelor anterioare, acum am vrut făr' de nicio bătaie de cap. După o oră aveam 75 de bomboane din 4 categorii diferite.
Primele pe care le postez amu, asta doar pentru că tortul Palermo de la Sfantul Ilie are nevoie de vr'o săptămană pentru a fi gata de publicare, sunt bomboanele cu fulgi de porumb, nesquik, susan şi ciocolată albă.
Tehnica este cea de la bomboanele din ciocolată neagră şi fulgi, pentru a nu le mai face atat de ciufulite, deşi acela le era farmecul, am mărunţit fulgii.

Pentru 15 bomboane  am folosit:

- 4 linguri fulgi de porumb mărunţiţi + 2 linguri pentru ornare

- 1 lingură susan

- 1 lingură nesquik

- 90 gr ciocolată albă topită

  Peste fulgi, susan, nesquik am turnat ciocolata topită;

Aluatul astfel obţinut l-am împărţit cu linguriţa în 15 bucăţi pe care le-am tăvălit prin fulgi.

Mie-mi plac variantele acestea de bomboane pentru că-s atat de permisive încat adesea folosesc la ele tot ce mai am prin casă, iară decorarea finală nu are limite decat de imaginaţie.

Plăcintă cu rubarbă

       

             Căutând in "Cartea regală de bucate"  reţete pentru deserturi, am găsit în vr'o două locuri rubarba ca ingredient.

            O singura dată-n viaţa asta am mâncat rubarba într-un chec, asta amu vr'o zece ani, cum eram îndrăgostită nebuneşte de bărbatul care l-a pregătit, habar n-am de-o fost bun or ba pe drept, în amintirile mele este cel mai  bun, checul!

Deci, eram cu cartea în mână şi mă întrebam de unde să scot io rubarbă, de atunci, de pe drumul Sibiului, n-am mai văzut-o nicăieri. Asta, până când citesc la Teo că se găseşte în supermarketuri, zic "o fi la tine, acolo, la Cluj!" şi gata, renunţasem!  Pentru ca, peste câteva zile, să dau nas în nas la Kaufland cu doamna rubarbă.

Din păcate, în "Cartea regală" cele două deserturi erau de jeleuri cu rubarbă, unul dintre ele în combinaţie cu şampanie, nu-mi doream ceva atât de soft, dar pornind de la şampanie m-am oprit la borş:) şi cu ăst gând am pornit plâcinta cu rubarbă.

In carte scrie că frunzele nu-s comestibile, pe net am găsit că ar trebui şi tijele curăţate, cum am văzut că Teo deşi nu le-o curăţat o trăit să mai posteze şi alte retete, le-am tăiat ca ea, necurăţate.

Pentru cine nu ştie, rubarba asta are gustul cârceilor de la viţa-de-vie pe care-i mestecam când eram copii pentru că erau acruţi, o muşcătură de rubarbă crudă e ca un lighean de cârcei:) Iară tijele astea de vrei musai să le cureţi, se întâmplă asta ca la păstăile cu aţă. Amu terminat tratatul despre rubarbă, să scriu şi plăcinta anu' ăsta!

Ingrediente pentru o plăcinta în tava de cozonac:

- aluatul fraged de la fursecurile de post - 200 ml borş
                                                            - 200 ml ulei
                                                            - o nucă drojdie proaspată
                                                            - sare
                                                            - făină cât cuprinde, eu am avut doar 400 gr şi nu am putut obţine un aluat pe care sa-l întind şi pe care să rulez umplutura, vr'o juma'te de kilogram trebe

- am pregătit întâi maiaua, drojdia cu o linguriţă de zahăr se dizolvăa cu borş călduţ, apoi cu o lingură de făină (poza 1) şi se lasă la crescut (poza 2);
- într-un vas se toarnă o cană de ulei cu una de borş, se pun sarea şi făina, peste ele maiaua crescută şi se framântă; ca şi la reţeta de fursecuri aluatul acesta trebuie frământat doar câteva secunde, se omogenizează instant (poza 3) şi creste văzând cu ochii (ar trebui să fie un aluat ca de cozonac, care să poata fi întins foaie) - poza 4;

- umplutura - 500 gr rubarbă
                  - 100 gr mere
                  - 75 gr unt
                  - 100 zahăr + 1 plic zahăr vanilat
                  - 3 linguri griş
                  - scorţişoară

- am tăiat tijele de rubarbă în cuburi mici şi le-am pus împreună cu untul şi zahărul la călit; îşi lasă suficientă zeamă dacă sunt proaspete, eu am adăugat şi un măr tăiat cuburi mari la sfârşit- se lasă la răcit compoziţia;

Când aluatul a crescut, l-am împărţit în două:
- jumătate l-am întins în tava de cozonac dată cu unt şi pesmet

- am turnat umplutura aproape rece în care am amestecat grişul
- am pus foaie din restul de aluat, am înţepat-o cu vârful cuţitului din loc în loc, aluatul este aerat, nu cred că era nevoie să fac asta!

- am copt la foc mediu 20 minute.

           Aluatul de la fursecurile cu borş este un aluat fără zahăr, în combinaţie cu piureul acrişor de rubarbă este grozav, grişul încheagă umplutura, dar rămâne suficient sirop care să fie absorbit de foi, plăcinta aceasta este ca o prajitură!

 

De mai reuşesc o intersectare, mai devreme de 10 ani, cu domniţa rubarba, vreau să o încerc în combinaţie cu brânză dulce.

Aranjament trandafiri (3)

   Astăzi, de Sf. Ilie, mama-şi sărbătoreşte ziua numelui.
De mulţi ani visez ca darul meu să-i fie vestea: "mămi, aştept o fetiţă, se va numi Ilinca!", nici de data aceasta, nu-i pot face astă bucurie. Anul trecut i-am dăruit tortul carte, din păcate, din cauza căldurii, am ajuns cu el mai mult mort decât viu:) Anul acesta, darul va fi tortul special al Dorei, tortul Palermo, cum lucrez de zor la el, pentru postarea de "la mulţi ani!" am folosit ultimii trandafiri pregătiţi, tot pentru dăruire, tot pentru om drag mie.

La mulţi ani cu sănătate!

Căutând pe blog la ce număr am ajuns cu aranjamentele de trandafiri, am observat cât de mare este diferenţa dintre ele. Primul este făcut după cum m-o dus pe mine mintea pe baza informaţiilor de pe culinar, al doilea este încercat pe tutorialul doamnei Viorica Dinu, iar acesta pe sfaturile domniei sale pentru a elimina din defectele celui de al doilea, este de departe cel mai bun, dar tot departe de a fi perfect!
Eu nu-s în stare să realizez tutoriale, deşi asta mi-aş fi dorit la categoria "decoruri pentru torturi", poate de aceea preţuiesc atât de mult efortul pe care-l presupun în spatele postărilor luminatoare pe care ni le dăruieşte cu atât de multă generozitate.

Covrigei cu migdale şi pastă de curmale

             Ziceam la budinca din tapioca în bezea de zmeură că am pregatit-o ca dar de mulţumire pentru domnul care a născut zambetania, covrigeii aceştia au avut aceeaşi destinaţie. Sunt fericită că m-am putut inspira de pe un blog pe care-l ador, cel al Oliviei Steer, eu nu sunt în extrema fără foc, încerc să mă ţin de linia fără carne, dar citesc poveştile Oliviei cu nesaţ şi bucurie uriaşă!

Până la urmă n-o mai rămas decât tehnica din reţeta de la care am pornit, aceea de covrigi cu nuca,  ingredientele au fost:

- o cană migdale măcinate - 200 gr

- 2 căni caise deshidratate, curmale, stafide (rămase de la cozonacul italian) - cca 300 gr

- jumătate cană grâu încolţit - aprox. 100 gr

  - o portocală - am folosit zeama şi coaja

- esenţă de rom
  - 3 linguri pesmet

    - 3 linguri cacao

       - o linguriţă scorţisoară

      - 2 linguri susan

Am lăsat fructele la hidratat în esenţă de rom şi apă, le-am blendurit cu grâul, zeama de la portocală, o parte din apa în care le-am hidratat, atât cât să am lichid pe jumătate din fructe, apoi am  adăugat toate celelalte (doar susanul l-am păstrat pentru ornare) şi am omogenizat bine; a fost nevoie să folosesc pesmetul şi-n final cacao pentru că aluatul era prea moale şi alte migdale nu am mai avut;
 

Am lăsat la rece jumătate de oră aluatul pentru a se îmbina gusturile ingredientelor, apoi l-am împărţit  în două, jumătate l-am modelat biluţe, pe care apoi le-am turtit, astfel am avut 20 de fursecuri, cealaltă jumătate tot biluţe turtite dar la fiecare am decupat centrul (cu un capăt de furtun), adică  20 covrigei, pe care  i-am tăvălit, pe una dintre părţi, prin susan.

Le-am lăsat în cuptor 15 minute la foc foarte mic, nu le-am vrut coapte, ci doar puţin uscate.

Cel mai mult mi-au plăcut la micul dejun cu lapte, am programat deja testarea covrigilor cu nuca, varianta originală!

Ca şi la tortul fără foc, care a fost absolut desăvârşit, îmi trebe motive temeinice să mă încumet a  încerca astfel de reţete!

Budincă de tapioca în bezea de zmeură

    Cu reţeta aceasta ajung la cel de-al treilea episod din seria de şapte planificată pentru aniversarea primului an zambetan. Ca şi în cazul primelor două, checul glazurat cu vişine şi pâinea de mălai cu ardei iute, reţetele regale selectate  se amână iară, cu puţin efort către aniversarea lui 2:).

Mi-am dorit un dar special pentru tatăl zambetaniei, măcar o fărâmă din minunea care a fost pentru mine, amu o vară, naşterea blogului. Am pornit de la două caserole cu zmeură şi vrui o reţetă făr' de foc, cum însă la prima tentativă am stricat o cană de migdale, am renunţat pentru moment la ideea de raw;

Aveam de la tortul de An Nou rămasă o pungă de tapioca, m-am învârtit printre variante până am decis să o încerc  într-o combinaţie cu  bezea  zmeurată.

Pentru budincă:
- 200 gr. perluţe de tapioca
- 600 ml lapte dulce
- 2 linguri miere
- 3 gălbenuşuri
- 50 gr. unt

   Se lasă tapioca la înmuiat în 200 ml  lapte vr'o jumătate de oră (eu am avut timp şi am lăsat-o vr'o 6 ore), apoi se fierbe cu restul de lapte la foc mic (cu mare atenţie să nu se ardă!) până se dizolvă boabele devenind transparente, tot vr'o juma' de ceas; când aproape se leagă (nu trebuie să fie întărită, ci doar legată puţin ca să  poată fi turnată în forme) se  adăugă untul şi mierea; iar după ce se răceşte se amestecă bine şi cu gălbenuşurile;

Am pregătit formele de tarte (le-am dat  cu unt şi apoi am presărat pesmet), le-am umplut până la jumătate cu budincă;

Bezeaua:
- 3 albuşuri
- 3 linguri zahăr brun
- 1 plic zahăr vanilat
- un praf sare
- 1 lingură amidon
- 125 gr zmeură (ale mele decongelate)

Albuşurile cu sarea se bat spumă tare, se adaugă zahărul vanilat şi  mixăm până obţinem bezeaua, am presărat amidonul, apoi zmeura pasată şi am omogenizat; am turnat compoziţia peste budinca din forme şi am copt-o la foc foarte mic cam jumătate de oră când bezeaua era aurie.

Jeleul:

- 125 gr zmeură întreagă

- 4 linguri zahăr brun

Toate puse la foc mic până la primul clocot.


Când bezeaua s-a aurit, am scos formele din cuptor şi le-am lăsat la răcit, le-am ornat cu siropul de zmeură şi coacăze roşii;

Cum e?! O nebunie de dulce acrişor, musai de testat şi cu alte fructe! Caisele vor fi primele!

În episodul următor despre cum am ratat o cremă raw de  migdale cu zmeură şi am reuşit covrigei cu grâu încolţit şi pastă de curmale (chiar buni raw!!:))

Ocos - se citeşte cu ş

            Ieri şi azi am fost la pomana pentru 40 de zile de nebunic; nu fu pomana două zile şi o noapte, io fui aşa, acolo!

Pâine de porumb cu ardei iute

 

 

                            Cu gând de zambetania 1 an, am împrumutat Cartea regală de bucate*, am selectat vro 5 deserturi şi mi-am promis să încerc măcar unul dintre ele în prima vineri (de când îs în Casa cea Nouă gătesc doar vinerea).

              Promisiunea odată făcută, în prima vineri fu numa bună de încălcat :). Adică, am pregătit checul cu vişine şi-am reportat cencile, jeleul, cheesecakeul, sufleul de ciocolată şi îngheţata pentru alte vremi de onorat promisiuni. Deci, aveam 5 deserturi regale musai de încercat, le-am abandonat fără regrete în favoarea checului glazurat şi am ales din carte o altă reţetă, cea de pâine.

            De când am maşina de pâine, din noiembrie, mi-am dorit să încerc pâinea cu mălai, am îndrăznit eu să adaug o lingură, două la reţetele pe care le aveam, dar mai mult nu. Aceasta are cam jumătate mălai, jumătate făină, are chimen (care nu-mi place), pentru prima dată însă am respectat identic reţeta la ingrediente şi mi-am înfrânat toate pornirile de a înlocui salvia şi chimenul; de fapt, tot am înlocuit praful de copt cu drojdie uscată:). 

            Pâinea în carte este parte la o salată cu fasole, porumb, Cheddar, bacon, maioneză şi smântână, eu am făcut-o pentru ardeii umpluţi cu dovlecei:)

         
Pentru tava de cozonac am dublat cantitatea din carte, acolo scria că-i pentru 6 persoane:

- 140 gr făină albă 

- 120 gr mălai 

- 80 gr zahăr (opţional aş zice, de se vrea o pâine dulce) 

- un praf de sare 

- 50 ml ulei 

- 2 ouă 

- 80 ml lapte

- 20 gr unt

- 250 gr ardei iute, în carte scrie din borcan (eu am avut un ardei iute mare, proaspăt) 

- 2 linguri chimen măcinat, n-am găsit decât seminţe 

- 2 linguri oregano uscat 

- 2 linguri salvie măcinată 

- 1 praf de copt (eu am folosit un plic de drojdie uscată) 

     

              Am pus în maşina de pâine întâi laptele, uleiul, ouăle, apoi restul (cu atenţie la drojdie să nu atingă lichidele), am lăsat aluatul la frământat 15 minute. Era un aluat moale şi am mai adăugat 2 linguri de mălai + 2 linguri cu făină de grâu. L-am răsturnat în tava unsă cu unt şi tapetată cu pesmet, a crescut instant, apoi l-am copt (în cuptorul anterior încins) 30 de minute la foc mic. Astea toate pentru că folosesc maşina de pâine doar la frământat, programul ei complet are vr'o 4 ore, ceea ce găsesc nefiresc.

    În paralel, au fost gata şi ardeii umpluţi, de care nu m-am atins până nu s-a răcit pâinea; după, n-am mai avut vreme, doar m-am minunat cât de bună este pâinea goală, are o textură de alivencă (o voi testa săptămâna ce vine cu brânză de burduf şi mărar în aluat), nu-mi imaginez cum este în combinaţia de salată cu maioneză din reţeta originală, dar pentru mine a fost o încântare aşa făr' de nici altele pe lângă.

Alteţă, săru' mâna pentru masă! 

* Carte regală de bucate, Principesa Margareta a României, editura Curtea Veche, 2010 

Chec glazurat cu vişine

     

      Pentru desertul săptămanii acesteia planificasem o reţetă aniversară din "Cartea regală de bucate", cum m-am trezit de bogdaproste cu o căldăruşa plină-n ouă de ţară proaspete, n-am mai avut de ales. Doar la chec pot admira în neştire culoarea galbenă, minunea lor făr' de preţ!

             M-am tot gandit cum să-l complic de sărbătoare, mi-a venit gandul să fie glazurat după reteta Laurei, deja încercată cu succes la cozonacul italian, pentru asta-mi trebuia un aluat nu tocmai spumos, blatul cu cireşe era numa bun ( el in reţeta originală - a lui Edith- fiind aluat de fursecuri) cand l-am folosit la prajitura cu menta l-am visat cu vişine, guguluful Cristinei exista şi-n varianta cu cacao şi gata reţeta cea nouă!

          Am schimbat puţin cantităţile faţă de cele folosite la tortul carte şi prăjitura cu mentă pentru că-mi trebuiau 2 albuşuri la glazură şi atunci cele 2 gălbenuşuri le-am adăugat la aluat.

Pentru forma de colac cu diametrul de 24 cm:

BLATUL

- 4 ouă + 2 gălbenuşuri

- 300 gr unt

- 125 gr zahăr

- 2 plicuri zahăr vanilat, cu rom fură ale mele

- 300 gr faină
- 50 gr cacao

- un praf de sare

- 300 gr vişine fără sâmburi

- 1 praf de copt

GLAZURA

- 2 albuşuri

- 50 gr zahăr

- 50 gr migdale măcinate

- 1 zahăr vanilat

  

Am pregătit întâi glazura 
- albuşurile mixate spumă cu zahărul şi apoi amestecate cu migdalele;

Apoi, am pregătit aluatul:

- untul bătut spumă cu zahărul, adăugate ouăle ;

- eu aci un sfert l-am amestecat cu 2 linguri de cacao şi 100 de făină, iară două sferturi  cu 200 de faină şi praful de copt;

- am turnat jumătate din aluatul fără cacao în forma unsă cu unt şi tapetată cu pesmet, apoi jumătate din vişinele fără sâmburi tăvălite prin făină, aluatul de cacao, restul de aluat fără cacao, restul de vişine, glazura, peste glazură o mână de zahăr gronjos;

- în cuptorul bine încins am copt la foc mic o oră, după primele 20 de minute am acoperit glazura aurie cu folie de aluminiu; l-am lăsat cam mult, deşi nu se lipea de scobitoare, n-am ştiut de e copt pe sub glazură;

- checul acesta cu vişine, ca orice altă tartă cu vişine, este printre favoritele mele, acolo unde se mai află cu onor de  coroniţă doar cozonacul cu .....vişine (surpriză, ştiu!:))