Ciorbă rădăuţeană cu pleurotus

Pentru că-n aste timpuri gătesc foarte rar, exact în ritmul în care postez, pân va fi gata postare cu tort, am zis să promovez o reţetă pe care eu iniţial am pregătit-o cu rezultat de dezastru. Pentru că o am în caiet din vremi în care nu-mi păsa de drepturi de autor, nu ştiu de pe ce blog am notat-o, ştiu bine însă că am repetat-o de n ori cu mare succes de când am găsit-o în arhiva Cristinei ca ciorbă falsă de burtă, un titlu perfect pe măsura rezultatului final! Cum însă în viaţa mea cealaltă de hrănire cu carne, ciorba de burtă nu-mi plăcea, am optat pentru numele de ciorbă rădăuţeană cu gândul la cea cu piept de pui,  pe care o pregăteam copiilor şi pe care o preferam.

Pentru supa de legume:
- morcov
- ceapă
- rădăcină ţelină
- ardei galben
- pătrunjel rădăcină
- dovlecel
- cartof
- ardei iute

În doi litri jumătate de apă rece (teoria zice că în apă caldă adăugate vor naşte o supă tulbure) punem legumele la fiert, când au fiert strecurăm supa. Nu uitaţi sarea, de o folosiţi!

- 500 gr pleurotus se taie fâşii, cele mai indicate sunt ciupercile cu pălăria mare, ale mele au fost nerecomandatele, cele mici din care vor predomina în ciorba finală cozile,care nu-s taman potrivite pentru reţeta aceasta. Dar, cum am umblat vro 10 ceasuri în toate hipermarketurile în căutarea lor, m-am mulţumit făr să am de unde alege potrivitele.

Se fierbe pleurotusul în supa de legume, vreme în care pregătim :
- jumătate căpăţână usturoi pisat
- 250 gr smântână cu un gălbenuş de ou
- zeamă de lămâie, gogoşar murat

Asta e partea pe care eu o ratam, adăugam legumele pasate, smântâna şi toate cele peste pleurotusul fiert.
De la Cristina am ales să renunţ la a adăuga piureul de legume şi a drege ciorba luată de pe foc prin adăugarea  treptată peste compoziţia din smântână, gălbenuş, usturoi a supei de legume. Am strecurat-o iară peste pleurotus. Îmi place acrită cu zeamă de lămâie, deşi una dintre cele mai reuşite a fost cea acrită cu castravete murat ca-n reţeta ei.

Eu am avut smântână foarte grasă rămasă de la frişcă şi nu am călit separat în ulei/apă ceapa şi morcovul, dar e o variantă de luat în vedere!

E musai de încercat prima dată, a doua si a noua oară vor veni de la sine:)

Coşuleţe cu prune

   

       Pentru adormiţii mei purtători cândva de numele Maria vroiam ceva cu cremă de vanilie. Coşurile m-am gândit să fie din aluatul fursecurilor cu borş, doar din motive de plăcere maximă tot abuzez de reţeta aceasta şi la plăcinte şi la tarte, asta n-o sunat prea bine da' mi-i că de încerc s-o dreg o zic şi mai lată!

       Deci, aveam baza şi pentru umplut  cremă de vanilie, cum însă de la piaţa mi s-o nimerit taman mie cele mai coapte prune, luate cu gând de cozonaci, o fost musai să le folosesc repede, nu după ziua cea liberă! Aşa s-o născut tarta aceasta şi bine o făcut!  

        Pentru 15 coşuleţe în formele cu diametrul de 9 cm am avut:

*Aluatul:

- 200 gr unt topit, pentru reţeta de post se respectă originala cu ulei

- 100 ml borş

- sare

- o nucă drojdie proaspătă, eu am avut o lingură de uscată

- 400 gr făină pentru un aluat tare

 În untul topit fierbinte am pus borşul rece, sarea, apoi făina şi drojdia uscata.

Am frământat doar câteva secunde, aluatul se omogenizează instant.

L-am lăsat, în loc ferit de curenţi, la crescut jumătate de oră.

* Umputura:

- 800 gr prune foarte coapte pentru a le dezpieliţa, tăiate cuburi

- 15 linguri biscuiţi măcinaţi

Am pregătit formele pentru copt (unse cu unt şi tapetate cu făină)

Am decupat cercuri din aluatul crescut şi întins foaie cu sucitorul. Am aşezat în fiecare tăviţă baza.

Am presărat pe fiecare câte o lingură de biscuite măcinat

    Peste biscuite am aşezat cuburile de prune

* Glazura, adică stratul de deasupra:

- 15 linguri zahăr

- 15 linguriţe scorţişoară

- 15 linguri migdale măcinate

                                  Peste prune am turnat căte o lingură de zahăr şi o linguriţă de scorţişoară

                                        apoi, lingura de migdale măcinate şi câte o felie de prună (eu pe lângă migdale am mai adăugat  o lingură de biscuite, rău am făcut, fără ea jeleul ar fi fost mai caramel, de aceea am renunţat a-l mai scrie )

Eu le-am copt 45 minute la foc mic.

Măcar gândul cel bun să-mi fi ajuns în ceruri, de minunăţiile acestea au rămas în muritorii primitori cu bogdaproste!



Ca şi la fursecurile fragede având aluatul acesta la îndemână o trebuit să fac gogoşi, de data aceasta, surpriză!,  cu prune. Am pregătit doar nouă tarte şi de restul aluatului 6 gogoşi umplute.

Ce mi-a plăcut, observasem puţin la plăcinta cu rubarbă, aluatul s-a desprins ca un foietaj.

Ce a cântărit cel mai mult negativ o fost că pe ele, untoasele le-am copt în ulei, de aveam la îndemână ceva unde să le pot coace făr de ulei, aşa făceam, turte cu prune! Dar, teflonata mea are stratul de 10 cm arsură de  păstăi uitate un ceas pe foc. Dar reci, sunt chiar mâncabile făr de aplecări!

De când scriu aci, am uitat! V-am spus cât îs de bune coşuleţele?!:) Bune, bune!

În final, cu asta ar fi trebuit să încep, reţeta aceasta este postată la cerere. Vali mi-a scris rugându-mă să mai public reţete, i-am promis coşuleţe cu vanilie şi clătite cu dovlecei, vanilia fu cu mare succes:)).

Cu mare drag Vali ţi-o dedic, de ajungi până mâine la Bacău de la Braşov, vei face parte dintre primitorii de coşuleţe :)

CARTE Jurnalul convertirii(1)

Bomboane cu vişine alcoolizate

Tot 15 bomboane, tot alaturate celorlate soiuri ca dar, pentru mine cele mai potrivite, pentru că nu-s dulci!

O compoziţie omogenă din:

- 6 linguri biscuiţi măcinaţi 

- 3 linguri cocos

- 1 plic zahăr vanilat

- 3 linguri unt moale

- 1 plic capuccino

- esenţă de rom

- 2 linguri vişinată

- 15 vişine din vişinată pentru umplere

- 3 linguri cacao pentru decorarea finală 

Cu linguriţa formăm biluţe în interiorul cărora introducem vişina.

Cat o durat?! 15 minute!Zic, să nu cronomentrăm şi secundele în care ele dispar din farfurie!

Tort Palermo