SOLENOID - MIRCEA CĂRTĂRESCU

• Lichidarea cărților neterminate,  o provocare al cărei capăt nu se zărește în ăst an (Episodul 2). 
• Pentru că nu cunosc un om căruia să i se potrivească astă carte, am scos-o la vânzare. De este cineva, dintre cititorii zambetani, interesat de Solenoid să mă contacteze pentru livrare gratuită.

Inventarul cărților în curs de citire

Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima filă.

În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am 1 bucată neterminată din 6 ș-am pornite din 2019 încă 7.

De ce astă carte

Am primit Solenoid  prin aprilie 2016. Unei prietene bune a blogului, te îmbrățișez R., îi era dăruit de corporație, cu autograful autorului, de mărțișor. N-o atras-o lectura. Drept să zic nici eu n-aș fi vrut să-ncep 800 de pagini, cam câte citeam într-un an pe vremea aia. 

Apoi acceptasem provocarea de a lectura mai multe volume în paralel și m-am luat și cu Solenoid. M-o ținut 250 de pagini. Din vară n-am mai deschis cartea în primul an.  Tot 2017 m-o apăsat gândul că-i neterminată or eu așa ceva nu poci ignora la nesfârșit. În acel an, 2017, după ce mi-am realizat planul celor 50 de cărți citite,  am revenit la kilogrămoasă pentru a o reabandona repede. În 2018 iară mi-am ordonat pe toate tonurile să o sfârșesc, din nou am abandonat-o la pagina 500. 

În ăst an am renunțat de vreo 3 ori înainte de finiș. Când m-am întors din concediu, la începutul lui august,  și mi-am privit teancul neterminatelor, 8 în acel moment, Solenoid m-o-nfuriat cel mai rău. Avea semnul de carte la pagina 650. 

Chiar nu mi-s în stare să termin volumul ăsta, în viața asta?!  Te rog, Mărie, sfârșește-l și ai voie să-ți cumperi o scriitură foarte scumpă. 
(Eu n-am niciun ban, dar o funcționat, în câteva zile am gătat-o. Slavă!)

*** Solenoid

Din ce am citit în 2016 îmi aminteam că personajul povestitor este un profesor de limba română, la o școală bucureșteană, în perioada comunistă. Și că nu-și găsește niciodată clasele. Care lipsă a orientării sigur că o mers direct pe sufletu-mi rătăcitor și-ntr-un pahar cu apă.  Că are relații cu profa de fizică, Irina parcă,  și că locuiește într-o casă ca un solenoid, ca o bobină or o piramidă,  o construcție care se rotea ș-avea turn. Și de la partidele de sex din casa cilindrică, îmi amintesc de un buton, care de era apăsat asigura levitarea celor doi parteneri în timpul actului.  Și tot de atunci știam că povestea este mult prea monotonă pentru așteptările mele de la o carte,  dar că lectura o fost plăcută datorită multelor informații enciclopedice. Dacă vine vorba de un păianjen atunci se descrie cu lux de amănunte de la cum o apărut pe Pământ pân la câte specii îs și-n ce fel se hrănesc și mor. Dacă apare o sârmă, identică fișa cu nenumărate informații. La un moment dat simțeam, n-am uitat asta, că parcă era o carte scrisă pe termeni dați.

 - Să se scrie un roman în care musai să se vorbească tehnic despre familia norilor, cubul Rubik, coaliția furnicilor, teseract, dinastia motoarelor și crizanteme. Lucrarea dumneavoastră să aibă cel puțin opt sute de pagini! Mulțumim! 

Pentru o lectură peste care au trecut cel puțin șaizeci de alte povești, nu era rău rezultatul amintirilor.

• Rectificare: casa era în formă de vapor, avea în ea un scaun de dentist și un solenoid uriaș. 

Am reluat citirea cu o viteză uimitoare la început și apoi cu trudă. De fiecare dată identic. Din fericire, tot ce-mi aminteam despre roman era corect. Sunt foarte multe întâmplări atât de detaliate, și pe alocuri lălăite, că mă mir cum de le-am citit nepripit. Cred că am vrut doar să mă pot lăuda la final cu:  am citit integral Solenoidul lui Mircea Cărtărescu și nu am murit de plictiseală! 

Și am mai avut o îndeletnicire care m-o motivat să continuu: am numărat pe câte rânduri se poate întinde o propoziție. Recordul identificat e de 14 rânduri. Nu vreau prin asta a ironiza calitatea scriiturii ăsteia. Cine-s eu?! Măria Sa, Cititorul!   Paginile cu ajutor!, ca cele din poză, sunt vreo zece din câte-mi amintesc. M-aș înscrie pe lista unui autor care-și selectează cititorii. Nu! Aș citi doar volumele scriitorilor cărora un program performant mi-ar spune că-s de 5 steluțe conform criteriilor mele. Cu fiecare carte de 2 or 3 steluțe pierd lectura a cel puțin cinci povești de 5 steluțe. Din cauză de Solenoid pierderea e exponențială. Serios, chiar ar fi util un chestionar la începutul fiecărei cărți. 

Scriitura asta se întinde pe 10 lumi, are 150 de fire care nu duc nicăieri, e doldora-n  cuvinte ce nu există în DEX, bifează toate figurile de stil ce se predau la un curs de scriere, te-ncumeți, deșteptule?! 
- Nu, frate, nu mă bag! Mă va-ntreba Sfântul Petru ce-am făcut cu secundele și buchisitu' unei cărți nu-i pe lista sa de misiuni de-ndeplinit d-un muritor. 

Sunt sigură că pentru unii dintre cititorii săi este o capodoperă. La mine o ajuns exact cum am scris: zeci de pagini cu delir tehnic, descriptiv și de care gen o mai fi fost pentru un talmeș balmeș complet. De mai adaug, la propozițiile kilometrice,  că-i o carte făr de linii de dialog, cred că e suficient pentru imaginea corectă de carte grea și lungă în toate sensurile ăstor termeni. A, da, am uitat să zic că-s multe planuri temporale: se repetă adesea prezentul cu profesorul, care timp este intercalat cu ăla tot de trecu pân la el. Nu-i nicio legătură între capitole, eu n-am găsit-o, așa încât măcar din ăst punct de vedere să nu fi fost o lectură dificilă.

Noapte de noapte adormim și apoi visăm. Ne scufundăm în cisterna de aur topit a viziunilor noastre. Asemenea pescuitorilor de perle, nu putem întârzia mult în aceste spații: nevoia de-a respira și presiunea din timpane ne silesc să ieșim, periodic, la suprafață. De patru ori pe noapte coborâm în apele minții noastre profunde, adăstăm acolo o vreme și-apoi, aproape sufocați, ne croim drum către suprafață. Deschidem diminețile pumnul și, sclipind între liniile din palmă, dezvăluim perlele brumare pentru care ne-am pus viețile în pericol: mici fragmente din califatele noastre interioare. Deși ajungem în fiecare noapte acolo, de cele mai multe ori ne-ntoarcem însă cu mâna goală. (Pag. 583)

La un moment dat (paginile 634 - 636), povestitorul își inventariază mărturisirile cuprinse-n 3 caiete la el, la noi într-o carte de 5 kile. Pentru că este cel mai corect rezumat al Solenoidului, iată-l! Bine că nu-mi dă nimeni un test din rezumatu' ăsta! Abia de-mi amintesc povestea a jumătate dintre puncte. 

• Primul caiet (alb - albastru): păduchi, frică, matricole, vise, ochiul care-nchis afară înăuntru se deșteaptă, fabrica părăsită, cu utilajele ei bizare, Irina.
• Al doilea (roșu strălucitor): morgă, visele, pichetiștii, ghiulul, dintele smuls, icoana scuipată la cercul de ateism, deseractul, Voila.
• Al treilea (negru - albastru): Voila, Traian, Stăpânul viselor, Vaschide, Ștefana cu strania ei înstrăinare. 

Despre steluțe

Am biruit Solenoidul lui Mircea Cărtărescu în trei ani jumate. Merit o medalie pentru astă performanță, zău! Tre să trec realizarea asta în C.V.. Unii au terminat lectura în primele zile de după lansare. Serios?! 

Am mai citit un singur volum, în urmă cu 20 de ani,  semnat Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile. L-am parcurs cu bucurie dar nu într-atât încât să-mi doresc citirea și a altor cărți. Îl mai urmăresc cu atenție uneori pe Facebook sau pe televizor, dar nu am dorințe pentru mai mult. Îl găsesc cu mai multă carismă în oral decât în scris, acolo unde pare a-i lipsi cu desăvârșire orice farmec. Solenoid n-o schimbat crezu ăsta. 

Poate că pe cele mai multe dintre pagini le-aș fi justificat cu 2 steluțe. Pentru că pe cele mai multe le-am citit doar pentru că-s bolnavă de toatecărțilesecitescpânălafinal, nici n-ar fi fost greu de evaluat altfel. Am suplimentat cu o steluță filele pe care le-am citit cu mare atenție, în firul scurt al cărora am fost captivă pân la capăt. 

Cândva, poate chiar în astă viață, scriitura asta mi-ar fi plăcut grozav. Un labirint de povești și un singur personaj în mai multe lumi, ce frumusețe!

...Viața e ca un joc, ca Nu te supăra, frate! sau ca Piticot. Trebuie să-i afli regulile și să deslușești drumul printre locuri rele și locuri bune, printre chipuri blânde și chipuri setoase de sânge. Din jocul ăsta înveți tot ce trebuie să știi ca să răzbești pe drumul lung și greu care te-așteaptă după moarte. (Pag. 490  )

Frați și surori, am citit Solenoidul lui Mircea Cărtărescu și aproape n-am murit de plictiseală!

• Solenoid / Mircea Cărtărescu, editura Humanitas,  2015, 837 pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:

*          cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**        volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***        cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****       scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;

*****    cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________

În 2019 am mai citit:

1. An/Organic - Florin Pîtea ***
2. Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
3. Suflete cusute - Anne Lamott ****
4. Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
5. Efemeride - Irvin D. Yalom *****
6. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
7. Insula roboților - Petre Brown ****
8. Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
9. Povestea mea - Michelle Obama *****
10.  Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
11. Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
12. Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) ***** 
13. Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
14. Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
15. Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
16. Fugara - Alice Munro *****
17. Chipul - Alice Munro *****
18. Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
19. Ochii dragonului - Stephen King *****
20. Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
21. Haruki Murakami - Ascultă cum cântă vântul  *** Pinball. 1973 ****
22. Evanghelia după Pilat - Eric Emmanuel Schmitt ****
23. O logodnă foarte lungă - Sebastien Japrisot *****
24. Semn că te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc ****
25. Câmpul cu iarbă neagră - Belinda Bauer ****
26. Fuga spre câmpul cu ciori - Savatie Baștovoi ****
27. Nu putem evada din Istoria noastră. Cea mai frumoasă poveste, vol. II - Adrian Cioroianu *****
28. Orașul fetelor - Elizabeth Gilbert ***
29. Simona - Dara Codescu, Alice Năstase Buciuta ****
30. Câinii negri - Ian McEwan**