joi, 30 septembrie 2010

Zacuscă de ghebe

                                                                                                                                                                                                                                  













       Am pornit de la juma' de sac de ghebe capatat o misiune de zacuşteală in mai multe episoade, pentru astăzi, primul, zacusca de ghebe din:
- 2 kg. gogoşari - 15 buc. medii
- 1 kg. ghebe
- 250 gr. morcov - 4 buc.
- 250 gr. ceapă - 4 buc.
- 250 ml. ulei - 1 cană
- 50 ml. apă - 1 ceaşcă
- 2 linguri bulion diluat cu apă
- 1 linguriţă sare
- 1 praf piper
Din aceste cantităţi, la final, am obţinut 4 borcane mici (400 ml) cu zacuscă.

Pregătirea:

* GHEBELE -











Pentru a uşura curăţarea şi spălarea ciupercilor,acestea timp de 15 minute se lasă în apă călduţă cu sare. Apoi, sub jet puternic de apă, se spală de 4-5 ori.
Se pun la fiert, acoperite cu apă, timp de câteva clocote.











După ce au fiert, se clătesc iară în câteva rânduri de apă şi se lasă la scurs.Scurse se dau prin maşina de tocat.


* GOGOŞARII




















Gogoşarii se spală bine şi se coc.
Pentru a se curăţa uşor de coaja coaptă (după scoaterea din cuptor) se presară sare şi se acoperă vasul câteva minute cu un capac.






















Se curăţă fără a mai fi spălaţi şi se taie în fâşii subţiri.
Atenţie la zeama lăsată în timpul curăţării, e foarte importantă, n-o risipiţi!


* CEAPA, MORCOVUL





















Ceapa se căleşte cu o ceşcuţă de apă şi ulei.
Morcovul se dă pe răzătoarea mică. Eu nu l-am călit. Se poate, de se vrea!











Gogoşarii copţi şi tăiaţi în fâşii subţiri, morcovul dat pe răzătoarea mică, ceapa călită, ghebele fierte şi tocate se amestecă împreună cu bulionul, sucul lăsat de gogoşarii copţi şi restul de ulei, sare, piper.











Se coace în cuptorul aragazului până când la suprafaţă se va ridica uleiul. 45 de minute la foc mediu a fost la mine.

                








Zacusca fierbinte am repartizat-o în borcane, pe care apoi le-am lăsat în  cuptor, iniţial 10 minute la foc, apoi până la răcirea cuptorului fără foc.
Am rămas cu 3 borcane până am terminat-o, unul s-a dus pe probe, apoi încă unul până să o postez aici, în aste condiţii tre' să mai spun cât este de bună?!
 Este o zacuscă dulce, de aceea dacă nu o preferaţi astfel, adăugaţi-i ardei iute sau mai mult piper.

miercuri, 29 septembrie 2010

Tot coincidenţe

Scriam despre coincidenţe că-n esenţă sunt doar impliniri de dorinţe arzătoare, astăzi depun mărturie că-i falsă practica aceasta!
La capătul de dincolo al numărului de telefon neagendat identific uşor vocea tremurată a dor şi accentul slab de neromancă:
- Doamna S.?
(Păi de-i cu domneală prietenă dragă, atunci domnie să fie!)
- Da' doamnă, ea este! Cum te cheamă pe tine de doamnă, că am uitat?! Claudiu parcă era iubitul, deci doamnă Claudiu sunt la dispoziţia dvs!
- Alo, doamna S.?!
(N-are pic de umor fata asta, ce insistă pe glumă dacă am recunoscut-o?!)
- Da, R. !Te ascult!
- Doamna S., vă contactez in legătură cu mailul...
- Da' l-am trimis acum o mie de ani, se vede că eşti foarte ocupată cu domnul cel nou!
- ..... mailul despre oferta de preţ....
( In mintea mea nu era nimic imposibil in faptul că avea o informaţie neştiută )
- Da, da, aşa! Continuă!
- Oferta noastră este de 2000 lei pentru intreaga lucrare!
- Deci, nu-i R. la telefon! Am crezut că-i o prietenă glumeaţă, iertare!

Amu' după astă păţanie ruşinoasă, e musai să mă suni R.!

Frenezia mea in a nega evidenţe este uluitoare! Să fie juma' de an de cand mai fu' una asemeni ăsteia, pentru a ajunge la o inmormantare trebuia să fiu luată dintr-o gară cu o maşină de un domn pe care nu-l mai văzusem de 3 ani. Ştiam că-i roşie maşina.
In faţa gării o maşină fix roşie, un domn cam grăsuţ pentru ce-mi aminteam eu că ar trebui să fie, da-n Spania poate oamenii se şi ingraşă, nu doar muncesc!
- Bună, G.!
Şi mă apropii a imbrăţişare.Domnul face un pas inapoi, oricum mă privea ca pe una aterizată din lună şi nu din tren!
- Aaaaa, nu ne pupăm c-o murit bunica?! Nu te-ai schimbat decat cu vro 20 de kile!
- Nu vă cunosc doamnă!
- Maria sunt G. şi nu m-am schimbat deloc!
Cred că s-a priceput ideea efortului depus să-l conving pe bietul om că-i G. şi că ştiu eu mai bine!
Nici in ăst caz n-o contat informaţiile de bază neprobate. Aveam de aşteptat juma' de oră dupa sosirea trenului, dar dacă il găsisem din prima secundă, de ce să am necertitudini?!

duminică, 26 septembrie 2010

Cozonac cu vişine şi prune

















Cozonacul acesta, deşi va fi cu foarte multe vorbe, este foarte uşor de realizat. O caruţă de vorbe, pentru că dupa multe poze pierdute, intr-un final am priceput că nu mai aveam memorie disponibilă in aparat! Le recuperez la viitorul cozonac, teoretic!
L-am dăruit unei doamne, foarte dragi mie, cum altfel?!,căreia nu am indrăznit să-i pregătesc un tort, din simplul motiv că are doar o cofetărie intreagă la dispoziţie!
La multi ani cu sănătate, doamna A60!

Este nevoie de :
- 500 gr faină
- 150 gr zahăr + 2 plicuri zahăr vanilat
- 4 ouă
- 250 ml lapte
- 25 gr drojdie
- 200 gr unt+ 2 linguri de ulei
- 500 gr vişine+ prune
- 50 gr alune măcinate
- 1/2 ciocolată neagră
- esenţă de rom
- 1 linguriţă sare

Etapele pregătirii:
- ALUATULUI









250 ml lapte dulce se fierb. Cu 5 linguri din laptele astfel clocotit se opăresc 2 linguri de făină şi se lasă la răcit. Separat, un cub de 25 gr drojdie se dizolvă cu alte 5 linguri de lapte călduţ şi o lingură de zahăr. Cand făina oparită se răceşte, amestecăm cele două compoziţii(făina oparită+drojdia inmuiată), presărăm o lingură de făină deasupra şi lăsăm la crescut.
Timp in care, 100 gr de unt, 100 gr zahăr+1 zahăr vanilat se pun la topit peste restul de lapte(250 ml fără cele 10 linguri folosite la maia şi alte două linguri păstrate pentru ungerea cozonacului inainte de coacere). Cand laptele este călduţ, untul si zahărul s-au topit, se adaugă 3 gălbenuşuri frecate bine cu o linguriţă de sare. Tot in perioada in care maiaua creşte, 2 dintre albuşuri se bat cu 2 linguri de zahăr spumă tare.

Pregatirea aluatului de cozonac: intr-un vas se toarnă cele 500 gr de făină(din care am luat 3 linguri de făină la pregătirea drojdiei), adăugăm peste ea maiaua, care şi-a dublat intre timp volumul, crema de lapte, unt, zahăr, galbenuşuri şi spuma de albuşuri. Toate acestea se framantă bine pană cand aluatul se desprinde de pe vas şi nu se mai lipeşte de maini. Eu amestec la inceput toate cele de le spusei pan' amu' cu instrumentul de sfăramat cartofii la piure, apoi cateva minute cu mana. Depinde foarte mult de calitatea făinii, de drojdie, mi s-a intamplat să nu mai fie nevoie să-l framant cu mana decat pentru a-i da o forma oarecare. Mai mult de 15 minute nu l-am frămantat niciodată. Este important să fie cald in camera in care se pregăteşte, ingredientele să fie lăsate inainte cateva ore să ajungă la temperatura camerei.











Aluatul se lasă la crescut, de-s toate condiţiile indeplinite, poate dura tot 15 minute. După care se imparte in 12 bucati, ce mai pot fi lăsate la crescut pană la modelarea finală. Eu le las sub forma de chifle cată vreme pregătesc crema. Sau pot fi impărţite in doar 3 chifle mari si impletite intr-un cozonac ce poate fi copt in tava clasică sau o singură bucată ce va fi umplută şi apoi rulată.

- PREGĂTIREA CREMEI, FRUCTELORCat timp aluatul creşte, pregătim fructele, vişinele fără samburi şi prunele tăiate sferturi - se lasă pe prosop de hartie la scurs. 100 de grame de unt se mixează spumă cu jumătate de ciocolată topită, 50 gr de alune măcinate. Cele 2 albuşuri rămase se bat spumă tare la randul lor cu 1 zahăr vanilat şi 2 linguri de zahăr.Cele două compoziţii(albuş+unt) se omogenizează bine şi se adaugă esenţa de rom.

- PREGĂTIREA COZONACULUI PENTRU COPT










De regula etapele acestea, cat timp creşte maia se pregăteşte aluatul, cat creşte aluatul se pregăteşte crema, se succed fără timpi morţi intre ele si fără a fi nevoie de aşteptat cu orele. Se poate şi aşa de se vrea, eu am lăsat aluatul la dospit şi 3 ceasuri, timp in care m-a cucerit un film. Bine că nu erau in cuptor!! Nu a fost niciodată musai să respect o regulă de aşteptat un ceas dospitul, oricum il mai las la crescut şi cand il impart in bucăţile ce apoi vor fi modelate, mai aştept să crească şi după ce il pun in tava de copt, este vreme suficientă pentru asta de-a lungul etapelor, pentru a nu fi nevoie de ceasurile lungi de care tot incerc să zic!
Din cele 12 chifle, pe rand am intins dreptunghiuri, ovaluri, ce-au vrut ele sa iasă, la un capat le-am pus cate o lingură-două de cremă, peste care am adăugat in rand vişine şi bucăţi de prune. Le-am rulat şi le-am pus in tavă unele langă altele, unele peste altele.
Cred că important aici este să fie intinse cu mana pe o suprafaţă unsă cu ulei (cele 2 linguri iniţiale) şi chiar invartit puţin ruloul să mai iasă din aer (la final nu va avea găuri intre aluat şi cremă), capetele să nu aibă cremă şi să se desfacă, apoi să curgă la copt. Dacă este spaţiu in vasul de copt nu-i problemă. La mine a fost pentru că pană la cuptor vasul era plin ochi de colăcei, in timpul coptului vr'o 2 s-au desfăcut cu totul, unul aterizand direct pe uşa cuptorului! Am uns cozonacul crud cu un gălbenuş bătut cu 2 linguri de lapte. Eu l-am copt in vas yena dat cu unt şi tapetat cu făină. De la 30 de minute, trecand prin 45, 60 au fost cozonaci pe care i-am copt şi 90 de minute. Aceeaşi reţetă, aceeaşi cantitate, acelaşi aragaz!















Dupa coacere l-am uns miere topită in lapte, l-am acoperit cu hartie de copt şi prosoape şi l-am lăsat la răcit.
Aici l-am dat cu zahar pudră doar pentru că, pe ici pe colo, nerulate bine capetele s-au desfăcut şi au curs fructele.
















Pană acum il făceam umplut doar cu vişine, după ce am mancat o placintă simplă delicioasă cu prune, am combinat vişinele cu prune. La anu' tre' să-l incerc cu multe caise! Toţi cei care-l gustă işi imaginează că am muncit zi lumină la el, spre deosebire de torturi, pe care doar noaptea am găsit vreme să le pregătesc, cozonacul chiar il fac cu grabă şi cu eşecuri mult mai puţine!Mai complicat este să postez reţeta! De regulă, neajunsurile sunt de genul: uit sarea (eu nu folosesc deloc sare cand gătesc pentru familie, e o lipsa detectată instant de către cei care nu sunt astfel obişnuiţi) sau nu e suficient de dulce(tot din obiceiuri culinare de familie şi asta).
Acesta a fost un cozonac pentru dăruit, deci reţeta are şi zahăr şi sare in cantităţi suficiente, incercaţi-o făr' de suplimentări !
Tot la erori, fie pentru că nu am vase potrivite, fie pentru că dintre cele pe care le am nu le folosesc pe cele corecte, de multe ori cozonacul inainte de cuptor este crescut deja cat tava si fireşte ca-n cuptor va creşte şi se va coace pe langă tavă! Da' nu'i necaz mare ăsta, abia află şi vecinii pe motiv de miros cert ce pregătesc!




joi, 23 septembrie 2010

Binecuvantare










     N-am nici o credinţă pe lumea asta, de aceea pentru mine oamenii care cred cu tărie in ceva sau Ceva sunt frumoşi instant.
    Domnul despre care scriu era urcat pe piedestal cu mult inainte de fapta ce l-ar incadra musai acolo. Un bunic după vorbă, după port, care după 40 de ani de căsnicie a rămas singur."Era frumoasă bunica?"/"Avea suflet mare şi m-a iubit uriaş!", deci tare frumoasă tre' să fi fost!

     La 70 de ani, chiar spre 80, a intalnit o doamnă. Care a fost prima grijă inainte de călcarea pragului ei?! Binecuvantarea de la preotul satului şi cununia religioasă, pentru mine intamplare mai frumoasă nu există! La 50 de ani după o primă căsnicie, o a doua sub pecetea certitudinii că sfarşitul este la farame de timp, dar că şi pentru 50 de ani şi pentru 50 de zile este musai cununa, incredibil firesc!

miercuri, 22 septembrie 2010

Meniu copilăresc

CINA: - Pizza şi parjoale (nota mea- musai moldoveneşti!)
Aceasta a fost aseară comanda unui copil aflat in spatele meu la "autoservire", in loc să-mi fi pierdut vremea cu răspunsul la intrebarea de pizza este garnitură or ba , mai bine aş fi refuzat porţia mea de piure gumat!

PRANZUL: - Mămăliguţă cu paine sau, la alegere, spaghetti cu paine
Acesta era meniul preferat al copiilor pe care-i hrăneam cu ceva vreme in urmă la o şcoală. Eu le spuneam cu răutate copii de bani gata (şi erau!), singura lor vină era insă că acasă li se pregăteau doar cartofi prăjiţi!

DIMINEAŢA: -
Tre' să mai caut printre amintiri, le-am scris p'astea amu' pană nu le uit.

Cea mai bună sintetiză a unui meniu pentru copii este : "Ce vrei bebe să mănanci de pranz?"/"Vreau nimic!!!"

marți, 21 septembrie 2010

Cremă de iaurt cu afine şi mere coapte





Desertul acesta, numit de mine budincă, plăcintă de iaurt fără aluat sau cremă de zahăr ars fără zahăr, s-a dovedit a fi o minune foarte, foarte gustoasă!

Am avut nevoie de:
- 1 litru iaurt +3 linguri smantană
- 7 ouă
- 2 linguri griş + 2
- 3 linguri zahăr brun + 1 plic zahăr vanilat
- 1 cub unt
- 5 mere + 1 linguriţă scorţişoară
- 50 gr. afine
- 2 pătrăţele de ciocolată neagră



"Fabricarea", conform planşelor de mai sus:
- am inceput cu cele 5 mere, pe care le-am tăiat jumătăţi, le-am adăugat cate un gram de unt şi cate un praf de scorţişoară şi le-am copt;
- cat merele se perpeleau am pregătit vasul yena, in care urma să coc desertul , adică l-am uns cu unt şi l-am tapetat cu griş- odată finalizată cea mai grea operaţiune, am răsuflat uşurată!
- se bat bine cele 7 ouă intregi cu zahărurile, se adaugă iaurtul, se omogenizează şi iară pauză!
- cand merele s-au inmuiat bine in cuptor, le-am intrerupt sejurul călduros, le-am tăvălit nasurile in crema de iaurt, mutată la randu-i pe jumătate in vasul yena, le-am invecinat cu afinele şi le-am acoperit definitiv cu cealaltă jumătate de aluat;
- am lăsat vasul la focul cel mai mic in cuptor o oră, apoi l-am desenat cu ciocolata topită şi gata iară!


















Cu mai mult zahăr ar fi avut mai multe gene de cremă cu zahăr ars, aşa a fost exact intre ea şi plăcinta cu iaurt!

Atenţie la vasul de coacere, eu am avut la inceput pe jumătate vasul gol, iară la final cand era coaptă, cam un sfert era peste vas!!!!!!!! O avut grijă insă să bată in retragere repede, semn că tot am zăpăcit-o eu cum nu trebuia !

Cu vişine tre' să fie mai bună, afine o avut puţine, 9 lei -100 grame, în condiţiile în care toată prăjitura a costat 12 lei, nu-i deloc dreptate în ţara asta a fructelor culese de pe margini de drum cu un milion kilu'!!
Gata, îs supărată!

vineri, 10 septembrie 2010

Iubirea









    Cumparatori năuci printre standuri. Incepe şcoala, toata lumea verifica hainute si rechizite, eu caut pungi de plastic rezistente si nu d'astea finute, găsibile amu'n monopol, nerezistente la congelator.
     Pe un spatiu de jumatate de metru latime, mult ingustat de marfuri alandalate pe laterale, se gasesc vr'o 6 interesaţi despre care incepusem a zice. Imi amintesc intai scurtcircuitarea fizică a intregului spaţiu cu tot cu indivizi instant nerespiratori. Apoi, imi amintesc un ghiozdan acoperitor si pe lung si pe lat si un bebe pe sub el pe undeva, cam ca la un melc. Şi-ntr-un final imi amintesc dialogul născător de electrocutări in ganduri febrile de cheltuit bani la oameni năluci, vorbe cristaline declanşatoare de imagini cu bebe cărător de "casă" uriaşă şi mama plutitoare:"Eşti mama mea cea mai buna!"/"Eşti sigur?!"/"Da, te iubesc!"/"Mulţumesc!"/"Nu mulţumesc, trebuie să batem palma!".
    Oameni conectaţi la fracţiunea aceasta de iubire cu zambete la colţuri de buze si lacrimi in emoţie. Sunt slabă oricum in faţa acestor nou veniţi nepămanteni, dar atat de intensă mi-o fost trăirea clipitei ăleia că mi-o trebuit ceva vreme să-mi adun toate bucăţile electrocutate.



Cu gandul la "mama mea cea mai bună" mi-am amintit că-s taman 25 de ani de cand aşteptam cu funzi uriaşe la codiţe, intr-un careu de şcoala, cu mama de mană, să fiu strigată de tovaraşa, viitoarea mea invatatoare. Mama in costum verde, coafată pentru un eveniment atat de special, doar la nunţi o mai făcea, primul ghiozdan albastru cu alb si stopuri roşii pe laterale, un buchet de gladiole, toate cimentate tot pe retina unei fracţiuni de viaţă. Oare la mama ce urme se mai zăresc din ziua aceea? Eu am pierdut taman ce era esenţial, libertatea lui "te iubesc!"

Peste 25 de ani, femeia işi va aminti că a existat un moment in care, deşi nu avea competitori, a fost cea mai bună, iară bărbatul că o iubire pecetluită cu o strangere de mană este nepieritoare.

joi, 9 septembrie 2010

Minunat, dragul meu!



Imi este dat, din vreme-n vreme, să intalnesc oameni speciali, acolo unde nici dintr-o mie de variante nu i-aş identifica! In episodul de astăzi, specialul este: coşarul!
Poate că-n aste timpuri coşarul nu mai are in fişa postului o sobă născătoare de funigini, dar cu siguranţă o centrala termică amprentează-n tuciuriu identic mainile meşterului curăţător.
Domnul acesta este mare povestitor, păcat că nu-mi amintesc şi povestea de anu' trecut de pe vremea asta.
Se făcea că in perioada facultăţii o avut un profesor mare, o avut mai mulţi, da' numai acesta din poveste este din categoria genialii. Se numea Dimitrie Mangeron. Eu nu am auzit despre acest nume pană amu', aşa incat in timp ce mi se povestea am si inceput gugălirea. Doar 3 rezulate!
Dimitrie Mangeron era profesor in vremea aia la Facultatea de Mecanică din Iaşi, acolo preda vr'o 10 materii, da' nu de alde mecanică 1, mecanică 2, ci mecanică, limbi străine, filosofie, matematică, d'astea neintersectabile!
Coşarul işi aminteşte cum domnul profesor avea foarte mulţi bani in vremurile alea(20-30 de ani in urmă), NASA l-ar fi plătit cu 10.000 $/minut să calculeze formula corectă a readucerii piloţilor pe Pamant cand misiunea Apollo 13 a eşuat. Deci, avea bani, ignora modul in care se imbrăca şi condiţiile absolut modeste in care trăia! Dar, la un moment dat, işi cumpără o pianină, scumpă cat o Dacie, doar pentru că aşa era la modă. Nu incăpea pianina in bloc, profesorul calculează la un scripete toţi indicii, ii comunică băieţilor ridicători şi decide intrarea pianinei in bloc şi-n apartament prin balcon. La jumătatea drumului pianina face un mare balans, se desprinde şi ajunge jos praf şi pulbere. Muncitorii inmărmuresc. Ce dracu' vor păţi amu', cat ii costă?!Profesorul se agită "Nimeni să nu se mişte, trebuie să văd ce am greşit!". Reface formulele şi anunţă victorios"La jumătatea drumului era un punct critic in care distanţa dintre pianină şi exteriorul blocului trebuia sa fie de 1 m, am uitat să vă spun asta!".
Ce frumos povestea cosaşul meu, n-am eu darul şi lumina unor astfel de intalniri!
Pe google am găsit despre povestea cu NASA, se pare că este o legendă, a dat cateva lecţii acolo, dar nu la modul din intamplarea ajunsă la mine. Nu puteam spune adevărul acesta şi să anulez astfel bucuria unui om care, dincolo de legende, chiar a intalnit in care şi oase un geniu.
"Minunat, dragul meu!" era una dintre expresiile uzuale ale profesorului Dumitru Mangeron, o găsesc fermecătoare, nu pricep de ce documentaţia scrie despre faptul că folosind aste vorbe, profesorul era in multe cazuri penibil.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Fanatik

Reţeta asiguratoare de complicaţii:

Se iau:

- un tată mare suporter Steaua, a cărui suporterie este dovedită faptic prin legitimaţie membru fanclub, echipament roş'-albastru, infarct de cate ori ia bătaie echipa(şi cam ia, părerea mea!) plus alte cele necunoscute mie;
- un bebe neutru fără manifestări extremiste(gen Steaua,Dinamo), dar mare strigător de goooooooool!

Pregătire:
Se imbracă bebele in body-ul personalizat cu mesajul"eu sunt dinamovist!", se convinge să strige din toţi plamanii "hai dinaaamo!" şi gata!

Servirea are loc ori de cate ori tati nu-l vede fiind la serviciu, asta ca să-l menajăm, are prea multe dureri de la echipă să-i mai pricinuim şi noi altele suplimentare!

joi, 2 septembrie 2010

Ia tichetu' neamule!


Lista de cumpărături? O am! Bani? N-am, da' am cardu' şi bonuri! Deci, să inceapă misiunea ouă şi smantană!

Filmul incepe din punctul in care lista este transformată in produse şi bon fiscal, deci momentul plăţii!




Cele cateva zeci de cumpărători din spatele meu să-şi ocupe locurile in picioare, incepe spectacolul!
Verdictul: - achitaţi 23 lei !
Soluţia mentală: 2 bonuri şi cardul
Fapta:- 2 bonuri şi PINul de două ori greşit.
Acţiunea:- prezentaţi buletinul, aşa cere regulamentul să vă legitimăm, dacă e un card furat?!
-nu-l am, buletinul o rămas in rucsacul de la mare!
-plătiţi cu numerar 5,5 lei şi veniţi cu buletinul după card!
- am 4 lei şi un tichet de masă, mă duc să mai cumpăr ceva pentru diferenţă!
- nu se poate am inchis bonul!
- şi ce dracu' să fac?sun un prieten să mi aducă 1,5 lei!(pauză de telefon publicitar- in tot acest timp am reuşit să blochez toate casele, casierele erau cu ochii pe infractoare, clienţii din spatele meu vroiau in faţa mea, prietenul ajungea peste un ceas cu banii, erau şi domnii de la pază instant prezenti-acţionaseră casierele butonul secret?!!!)
- domnu' cumpăraţi un tichet de masă?/ Nuuuuuuuuuu! (mai să-mi dea o palmă să păstrez distanţa)/Haideţi domnu' că plătiţi cu el aci!/Nuuuuuuuu! Doamnă, vă rog, vi-l las la 8 lei! Răspuns mai fizic decat al domnului NUUU!!! Parcă eram ciumată, nimeni nu vroia, vro caţiva l-o analizat şi mi l-o restituit, nu corespundea calitativ standardelor dumnealor? !!!!!

Deznodămant Din şirul de coşuri de la o altă casă, ignorasem potenţialul ajutor vecin, se desprinde un ţigan cu 8 lei salvatori in mană.

Sfarşit!


Surpriza



- Ce surpriză să-ţi pregătesc pentru Sf. Maria? Tamplăria la balcon sau pelerinaj in Hunedoara la mormantul parintelui Arsenie?!
- De ziua numelui geamurile şi de 19 noiembrie drumeţia!
Toate acestea doar pentru că-s eu prevăzătoare şi-ţi elimin potenţiala dilemă a pregătirii unei surprize şi pentru ziua de naştere!