luni, 27 noiembrie 2023

JURNALUL RENIEI

 

De ce astă carte 
Am povestit dățile anterioare cum în șase zile gratuite (de probă) am ascultat trei cărți. Eram dezamăgită atunci că n-or fost bani în cont pentru activarea imediată a abonamentului și mi-s în pauză forțată. S-o urgentat rezolvarea într-un final și m-am mai oprit după 12 ore când am gătat cartea. Așa se face că-n fix 10 zile îs terminate patru volume. Ura, ce-nceput!

După ce am terminat de ascultat Se numea Sarah am cerut motorului de căutare o nouă carte despre Holocaust. Am ales-o pe prima oferită, Jurnalul Reniei. Alegere mai potrivită nu există.


***** Despre oameni și timpuri 

Uf, ce carte, ce viață! Încă una. 

În 1939,  Renia Spiegel are 15 ani. Are origini evreiești, trăiește cu bunicii în Polonia, părinții îi sunt despărțiți și are legături puternice cu ambii, dar mai ales absența mamei îi este durere. 
31 ianuarie 1939
... Pur și simplu am nevoie de un prieten. Vreau să am pe cineva cu care să pot sta de vorbă despre necazurile și bucuriile mele zilnice. Cineva care să simtă ceea ce simt eu, să creadă ce spun și să nu-mi dezvăluie niciodată secretele. Nici un om nu ar putea fi vreodată acest gen de prieten, și de aceea am decis să-mi caut un confident sub forma unui jurnal.
Astăzi, dragul meu Jurnal, este începutul prieteniei noastre profunde.

Decide să scrie un Jurnal și când din cuprins înțelegi că ultimele însemnări sunt din 1942, parcă ești altfel atent la gândurile unui om dispărut, nicio surpriză în ce condiții. 
15 iulie 1942, miercuri
Ține minte ziua aceasta; ține o bine minte. O să le povestești generațiilor care vin. De astăzi, de la ora 8, am fost închiși în ghetou. Acum locuiesc aici. Lumea este despărțită de mine și eu sunt despărțită de lume.
Renia visează să devină scriitoare. Paginile Jurnalului cuprind multe versuri. Este îndrăgostită. Cred că astea-s motivele pentru care rândurile dedicate războiului sunt foarte puține. Or doar așa au ajuns la mine, cea nu prea interesată de Juliete și Romei, ci de istorie. Este partea din carte care mi-o atras atenția doar prin prisma faptului că sunt clipele unui om înainte de moarte, visele sale neîmplinite, bucuriile, tristețile. 

Din Jurnal se vede de la zece poște că Renia este dintr-un alt aluat decât cei mai mulți dintre oameni. Are o sensibilitate atât de mare la toate frumusețile insesizabile ochiului muritorilor de rând. Atât de intense-i sunt toate trăirile. Nici nu-mi pot imagina cât de dureroase ar fi fost paginile lagărului, de-ar fi apucat să le trăiască. Pot doar să mă chircesc la gândul clipelor în care și-o conștientizat moartea iminentă. 

Aș zice că-s trei părți mari în volum: Jurnalul Reniei, finalul jurnalului scris de iubitul său și călătoria Jurnalului din 1942  și ghetou până-n 2012 și librării. Fiecare bucățică este un roman de sine stătător, doldora-n tragism, iubire, minuni greu de priceput că se petrecură. 

Fiecare zi de jurnal se încheie cu Doamne ajută! Mamă ajută-mă, roagă-te pentru mine! Ceea ce mi-o amintit  d-un fapt la  care nu  m-am mai gândit în ultimii 30 de ani.  Maică a Domnului, Doamne Dumnezeule ajutați-mă! așa-mi încheiam filele de jurnal în copilărie și adolescență. Citind toate rugăciunile Reniei din cei doi, trei ani, n-am putut să nu mă-ntreb cu ce era Dumnezeu atât de ocupat de n-o ajuns la el rugile milioanelor de Renii. 

Când am calculat că Renia este născută la nici o lună după bunica de la Slobozia și că bunicuța adună acuș 100 de ani și Renia o murit la 18, m-am rupt bucățele pentru cei 81 lipsă ai ei. 

Despre steluțe
În ianuarie am terminat Jurnalul Annei Frank, șade încă în teancul cititelor în așteptarea textului pentru blog. Nu sunt deloc de  acord că cele două scriituri seamănă. Sigur, sunt două jurnale scrise de două tinere ucise de naziști, dar sunt atât de diferite.  Pentru ambele am cinci steluțe, însă motivațiile sunt unele hăis, celelalte cea. 

Anii lui Anne Frank sunt dramatici din cauza izolării, a lipsei socializării, a iubirii imposibil de manifestat într-un  metru pătrat cu alte zece suflete. Renia Spiegel are câteva zile de captivitate, în rest școală, prieteni, dans. Ce-am mai scris și eu, de parcă Renia era în vacanță continuă la munte și la mare.  Aceleași timpuri, dar Olanda și Polonia, ambii părinți și niciunul, câteva priviri furate pătimaș și întâlniri pe îndelete. Și diferența de vârstă de doi ani dintre autoare cred că este determinantă. M-a uimit maturitatea Annei, dar stilul de scriitoare atât de evident la Renia m-o captivat.  

La ambele am plâns cu hohote. Și câte planete or trebuit să se alinieze ca ambele file de jurnal să vadă lumina tiparului, minuni dumnezeiești! 

E drept că Jurnalului efectiv nu i-aș fi acordat 5 steluțe, ci doar 4. Prea mult romantism și poezie. Dar ultimele părți, lămuririle surorii mai mici, Arianka și însemnările scurte ale iubitului, Zygmunt or fost emoție puternică, crudă de la un capăt la altul.

Cu excepția primei cărți ascultate, pe care o păstrez pentru Cartea lunii noiembrie, vocea Rodicăi Culcer s-o potrivit mănușă imaginii pe care mi-a desenat-o pentru Renia. Celelalte voci or fost mai puțin, chiar și puțin mai mult incompatibile personajelor din capul meu. 

  • Jurnalul Reniei. Viața unei tinere în umbra Holocaustului - Renia Spiegel, narator Rodica Culcer, durata 11h38m. 

_________________________

➤ Celelalte peste 300 de volume, acuș 350,  despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA

➤ Indexarea titlurilor din  2022, 2023,  este AICI. 

➤ În 2023 am povestit despre:



Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu