N-am idee pe ce codiță l-am călcat pe Blogspot de-mi afișează textul atât de razna.Și-o revenit.
În ziua-n care am aflat despre cele 12 lecții, la Ioana Chicet - AICI, le-am și comandat. De citit le-am citit în noiembrie, de 2022 zic.
Deși am pe birou teancul celor vreo 20 de volume terminate, care-s în așteptarea textului pentru blog, nu mi-o atras atenția cel rătăcit încă de anul trecut. Nu-s 20, am fost să le număr, 16 doar.
***** Despre binecuvântări
Nu am citit Alegerea, volumul care o atras apariția Darului. 10 ani o durat scrierea și apoi publicarea. Eger avea 80 de ani când a început a scrie și 93 când a publicat Darul.
Înțeleg că cititorii primei cărți, prin care psihoterapeuta Edith Eger a dezvoltat tehnica numită terapia alegerii, or cerut o nouă abordare, mai practică.
Terapia alegerii: libertatea de a alege, singura cale prin care putem depăși traumele, conștientizând că suferința e temporară. Sursele lui Eger sunt patru principii psihologice esențiale: psihologia pozitivă a lui Seligman (prosperăm atunci când valorificăm optimismul), terapia cognitiv-comportamentală (gândurile noastre ne determină sentimentele și comportamentul), teoria lui Rogers (care susține importanța respectului de sine necondiționat pozitiv) și principiul lui Viktor Frankl (cele mai rele experiențe ale noastre ne pot fi cei mai buni profesori).
„Am învățat cum să trăiesc într-un lagăr de exterminare“ - sunt cuvintele cu care Edith Eger, psihoterapeuta de origine maghiară, în vârstă azi de 96 de ani, își începe lucrarea.
La 17 ani a fost închisă la Auschwitz și-o pierdut părinții, a îndurat frig, întuneric, foame, bătăi și umilințe. Dar lagărul a fost și locul în care a învățat să spere, să ierte, unde a înțeles că suferința e inevitabilă și temporară, că poți alege în fiecare secundă să fii liber. A trăit ani grei și după eliberare, când a fugit în America, unde a muncit în fabrici și a făcut studii universitare devenind, după vârsta de 50 de ani, un psihoterapeut respectat. În 1945 a fost scoasă dintr-un morman de cadavre. Acum împărtășește în terapie, discursuri, cărți ce a învățat pe pielea ei despre viață, traumă, vindecare. O face cu o empatie extraordinară, cu sinceritate, liber, conversațional.
Opusul deprimării este exprimarea. Ce iese din corpul nostru, nu ne îmbolnăvește. Dar ce rămâne, da. Pot spune cu certitudine că emoțiile pe care nu ne permitem să le exprimăm sau să le eliberăm rămân astupate în noi ca într-o sticlă și lucrurile acelea pe care le ținem înăuntru ne afectează chimia corpului și își găsesc expresia în celulele și în circuitele noastre neuronale.
În Darul povestește experiențe personale or ale pacienților săi. O face în 12 capitole în care colindă tot atâtea închisori ale minții (cele mai periculoase închisori din lume, cum le numește ea), printre care: închisoarea evitării, victimizării, secretelor, neglijării de sine, temnița judecării altora, mâniei, fricii, durerii, rușinii.
„Ca supraviețuitor la Auschwitz, vin să-ți spun că cea mai rea închisoare nu a fost aceea în care m-au trimis naziștii. Cea mai rea închisoare a fost aceea pe care mi-am construit-o singură“, mărturisește Eger recunoscând că fiecare moment de la Auschwitz a fost „iadul pe pământ“, dar și „cea mai bună sală de clasa în care am învățat vreodată“.
Călătoria în Darul începe cu victimizarea. Am fost uimită, acum când am verificat, căci nu-mi aminteam. Pentru mine este una dintre cele mai grele lecții de le am de învățat încă. Mi-i atât de la îndemână și confortabil să-mi plâng de milă, făr de a mișca un deget pentru a schimba situațiile nefericite. Eger vorbește despre simțirea (subconștient) în siguranță în victimizare. Or victimizarea este opțională, chiar de puține sunt realitățile pe care le determinăm cu adevărat. Dar a alege reacție la ce se petrece, ține întrutotul de noi. Rămânem victime ori alegem ca-n aceeași situație să devenim supraviețuitori.
Nu se vorbește în carte și nu am cum afla, dar tare mi-s curioasă de există vreo importanță în modul în care temnițele sunt abordate. După victimizare urmează evitarea, neglijarea de sine. La prima vedere nu le-aș fi votat păcate capitale, dar prin prisma puterii lui a alege parcă devin. Lipsa speranței și lipsa iertării îs abia la capătul drumului desenat de Eger.
De-ar fi să aleg un singur rând, gând, fir roșu călăuzitor din tot ceea ce Eger s-o străduit să dăruiască, acela ar fi că viața este un dar.
Un dar pe care îl sabotăm când ne închidem singuri în închisoarea fricilor de pedeapsă, de eșec și de abandon; în nevoia noastră de aprobare; în rușine și vină; în superioritate și inferioritate; în nevoia noastră de putere și control. Să celebrezi darul vieții înseamnă să găsești acest dar în tot ce se întâmplă, chiar și în părțile dificile, când nu știm dacă vom supraviețui. Să celebrezi viața, punct. Să trăiești cu bucurie, iubire și pasiune.
Despre steluțe
Eram curioasă cum de o carte care mi-o plăcut atât de mult nu o ajuns Cartea lunii. Noiembrie avu atunci mai multe titluri de 5 steluțe și am dat coronița unui thriller, ĂSTA, Pacienta tăcută. Motivul? Pentru diversitatea celor 12 ediții de Cartea lunii.
Speranța este cel mai îndrăzneț act de imaginație pe care-l știu.
Cum de am ajuns, într-un final, după un an, să scriu despre Darul? Contabilitate curată. În indexarea cărților din Am citit ș-am povestit - ASTA - o ieșit lipsă la inventar o carte. Am luat-o de la Adam și Eva în căutarea titlului absent. Nu am idee cum de niciun pic din organizarea de-o am în viața de toate zilele nu se aplică blogului. Nu-mi găsesc fișele de lectură la cărțile terminate, la rețete habar n-am ce nu e publicat din zecile de fișiere de le-am adunat, să caut pe blog o rețetă nici nu mai zic că-i misiune imposibilă. Dar las că vine un nou an cu aceeași reportată dorință: fă-ți dracu ordine pe blog, Mărie!
Mă-ntorc la Darul, acuș că mi-am vărsat năduful. Era programat a scrie despre el în cadrul proiectului special din decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile, dar firește că nu mai fu vreme-n anul ăla.
Dar suntem oameni, nici mai mult nici mai puțin, iar oamenii nu sunt infailibili. Libertatea stă în acceptarea sinelui nostru complet și imperfect și în renunțarea la nevoia de perfecțiune.
Poate că titlul pare pompos. Dar niciun om din lumea asta nu poate fi salvat de o carte sau de orice/oricine altcineva dacă nu își dorește. Nu se garantează eliberarea în doi pași și trei mișcări de toate necazurile și durerile printr-o listă cu „ce să faci” și „ce să nu faci”, cum se cam petrec lucrurile cu alte cărți de pe același raft al dezvoltării personale. E un dosar-ghid doldora în exemple și soluții practice din viața autoarei și pacienților săi. Firul concluzie fiind în cazul tuturor: nu ne concentrăm pe durere, frică și traumă, ci pe consecințe, pe ce învățăm din ce fu pentru a ține piept lui ce este or ce va fi.
Scumpule, scumpo, nu acoperi usturoiul cu ciocolată. Nu are gust bun. Tot așa, nu există libertate într-o realitate a negării sau în încercarea de a înveli realitatea în zahăr. Speranța nu este o distragere de la întuneric. Este o confruntare cu întunericul.
Nu doar că este o carte minunată, cu o scriitură curată, luminoasă, inspirațională, ci poate fi și un dar prețios pentru un om drag. Cred cu tărie că primim dintr-o carte ce avem nevoie și că sincronizarea acestora e magie pură.
- Darul: 12 lecții care îți vor salva viața - Edith Eva Eger, traducere din limba engleză de Mihaela Apetrei, Pandora Publishing, 2021, 222 pagini.
_________________________________
➤ Celelalte peste 300 de volume, acuș 350, despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
- Copiii bolnavi de părinți - A. Schutzenberger, G. Devroede ****
- În viață sunt lucruri care nu se fac. Și care totuși se fac... Péter Várdy în dialog cu Imre Tóth ****
- Culoarul morții - Stephen King *****
- Știutorii - Mircea Cărtărescu ****
- Cartea mea de bucate - Savatie Baștovoi ****
- Meseria de romancier - Haruki Murakami ***
- Peisaj după isterie - Mircea Cărtărescu ***
- Șapte lucruri importante - Shelley Pearsall *****
- Cujo - Stephen King ****
- Anotimpuri diferite - Stephen King *****
- Bucuria ordinii - Marie Kondo *****
- Trei proaste - Dara Codescu, Alice Năstase - Buciuta ****
- Destăinuirile unui exorcist - Gabriele Amorth ***
- Elixirul dragostei - Eric-Emmanuel Schmitt ****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu