Arhiva-mi adună în aste zile 13 ani de Zambetania. Nu-i simț mulți, nu știu a zice de-s puțini. 2023 capătă, dintre toți anii duși, încă de pe acum recordul pentru nescris. Cu cât se prelungește pauza, cu atât mi-i mai greu să revin. Statisticile m-or amuzat din zori cu trafic triplu pentru timpii în care blogul este abandonat. Delicios!
Aș mărturisi c-am gândit șapte zile pe care să le dedic blogului. Să se-ntâmple darul ș-oi zice apoi. Iulie e cu vacanțe, august cu oameni dragi în găzduire, învierile blogului sunt reportate întru septembrie.
Gata, text nou, al treilea pas!
➽ 3/12 Cartea lunii. N-am abandonat proiectul special al lecturilor, doar m-am împotmolit cu premierea după primul titlu al anului. Recuperez acuș încă o coroniță.
De ce astă carte
Le-am iubit pe Marie Kondo și Magia ordinii de la prima aflare, în 2016. Pagina de Instagram MK este atât de frumoasă, inspirațională și născătoare de zâmbete pentru o, cândva, obsedată de curățenie! Cum de abia-n 2023 mi-o ieșit în cale continuarea ghidului organizării, nu-mi explic. Era februarie, așa că traseul firesc fu: buget de la angajatorul lui B. pentru cărți, văzut întâmplător titlul în librăria din laptop, comandat, primit colet, final rapid de lectură Marie Kondo II.
***** Despre iubirea mea, Marie Kondo
Mă obsedează de la moartea Omei ce se va întâmpla cu lucrurile care se adună, când n-oi mai fi. Mi-i imposibil să umblu printre ale ei. Sunt tone și-n bucătărie și pe hol și-n camere. Doar cărțile le-am cărat pe toate la mine și oricât m-ar durea inima, ce consider maculatură arunc. Ce cred că ar folosi altcuiva donez, dar am început să mă feresc în a aglomera alți oameni cu obiectele ce-n casa mea nu-și găsesc locul. Mă-ntorc la tot ceea ce a adunat o femeie 96 de ani în casa ei. Nu mă-ndoiesc că multe dintre ele au și altă valoare decât cea sentimentală, dar de câte ori le am în față aș chema containerul de gunoi să le ridice cu roaba.
Așa că atunci când îmi șterg de praf iară zecile de cărți și mi-i bucurie fiecare titlu recunoscut, mă și-ntristez la gândul că undeva, cândva, cineva le va azvârli cu lopata la groapa de gunoi. Pozele pe care le iubim sunt valoroase doar pentru noi. Pentru fiul nostru nu reprezintă nimic. Și colecția mea de farfurii și de pietre a tatălui său și timbrele și cursurile și ... și...
Sunt vrăjită de Marie Kondo. Doar de citesc 5 pagini, mă arunc imediat asupra lucrurilor a căror organizare o amân de săptămâni. Din februarie, de când am citit cartea, n-am mai izbutit mari performanțe. Mi-o rămas din Bucuria ordinii ideea de a scoate de la dosire obiectele care-mi plac. Pietrele lui B. pitite într-o cutie șed amuș singure pe un raft. Vazele mele păstrate în debara pentru cândva când le voi folosi la poze cu prăjituri au umplut pervazurile. Și mi-s bucurie de câte ori le privesc.
Marie Kondo vorbește mult despre sertare. Atât de încântată am fost de propunerile ei încât mi-am golit singurele sertare din șpais și bucătărie pentru a aduna în ele toate tăvile de copt, a căror stivuire îmi dă transpirații din cauza formelor diferite și imposibil de împerecheat. Am constat la sfârșit că sunt prea grele pentru baza pe care sertarele o au și a trebuit să renunț dezamăgită. Am păstrat unul mic în bucătărie pentru mixerul de mână, blender, sucitor, pensule, palete și ce mai folosesc la prăjiturit.
I-am împrumutat lui E., prietena mea, cartea cu gândul că nu va găsi nimic interesant. E. este cel mai obsedat de ordine om pe care-l cunosc. Când i-am văzut suta de șosete aliniate la milimetru mi s-o făcut rău fizic. Și eu care credeam despre mine că-s bolnavă cu obsesia mea de a păstra ordinea culorilor în dulapul cu farfurii. Aceeași întotdeauna.
- Exact așa gândesc și eu! Mi-a răspuns încântată la o zi or două după ce o primit și sfârșit manualul. Uitasem să mai adun în același loc obiectele de aceeași natură, de aceea nici nu le mai găsesc rapid, dar imediat repar.
Am ales să citez fragmentul despre diferența dintre ordine și curățenie, cel care o avut cel mai mare efect asupra modului meu de a acționa: mă strădui să păstrez locul fiecărui obiect pentru ca atunci când fac curățenie să nu-mi vină să fug de acasă două săptămâni întregi.
Când îi întreb ce anume au făcut, devine clar că aproape toți au făcut ordine în același timp în care au făcut și curățenie. Cu alte cuvinte, au aruncat la întâmplare orice obiect inutil care le-a atras atenția, au șters podelele și pereții pe măsură ce aceștia deveneau vizibili de sub mormanele de lucruri, au donat niște cutii de cărți, au șters rafturile pe care stătuseră cărțile respective...
Să mă fac bine înțeleasă. Cu o astfel de abordare îți vei petrece restul vieții făcând ordine. E firesc că astfel de "curățenii de final de an" sfârșesc prin a fi făcute doar pe jumătate. O să fiu sinceră. Ani la rând, familia mea și cu mine am avut exact aceeași abordare și niciodată nu am reușit să facem casa lună înainte de Anul Nou. Ordinea și curățenia sunt adesea considerate sinonime și folosite ca atare, dar ele sunt două lucruri complet diferite. Dacă nu recunoști acest adevăr important, atunci casa ta nu va fi niciodată cu adevărat curată. În primul rând, esența este diferită. Ordinea are de-a face cu obiectele. Curățenia are de-a face cu mizeria. Ambele au ca scop să facă încăperile să arate curate, dar ordinea înseamnă să muți obiecte și să le depozitezi , în timp ce curățenia înseamnă să ștergi și să îndepărtezi murdăria.
Responsabilitatea pentru mizerie și dezordine este în proporție de 100% a fiecărui individ în parte.
Am decis să nu scriu nimic despre pașii pe care-i presupune KonMari. Este o metodă foarte populară astăzi și pentru necunoscători cel mai potrivit este să ia direct contact cu vorbele lui Marie Kondo, deși internetul duduie de materiale pe temă.
Despre steluțe
Mă gândesc foarte des la metoda KonMari. Când lucrurile mă sufocă sau nu mai reușesc să termin toate misiunile casei, o voce îmi șoptește cât de ușor ar fi de-aș mai renunța la obiectele adunate. Îi și răspund adesea: Bine că ești tu deșteaptă, Marie Kondo! Zilele trecute mi-or atras atenția câteva rafturi goale pe un perete, pe Instagram la MK, și doar la asta reflectez. Cât de rapid aș trece pe acolo cu laveta pentru praf, de nu m-aș mai poticni în fiecare ghiveci, vază, lampă, pahar, casetă.
Deși sunt mare fan Marie Kondo, nu năzui la minimalism. Pe care pare-mi-se nici nu-l mai propovăduiește ca-n Magia ordinii. A fost o plăcere să trec iară prin teza ei asupra organizării. Că-n practică nu-mi doresc 100% implementarea ei, asta-i cu totul altă poveste. Țintă mi-i să izbutesc în cele două, trei direcții care mi se potrivesc.
Am observat că cititorii au avut tendința de a fi dezamăgiți de Bucuria ordinii și a oferi coroniță primului volum. Eu am avut revelații puternice la cel dintâi manual. Atât am fost de impresionată încât am făcut mari greșeli încercând să respect toate regulile. Drept e că lectura a coincis cu două mutări consecutive, ultima la 600 de kilometri și mi-aș fi dorit puterea de a face toate lucrurile să dispară și să nu le mai care Poșta Română și apoi spinarea mea. Zâmbesc nostalgică vorbelor doamnei de la ghișeul în care tata îmi trimitea zeci de colete pe săptămână: Sper că va avea succes cofetăria pe care fata o deschide la Timișoara. Căci îi lăsasem tatei un model de completare al Avizului de expediere în care la descriere trecusem forme de copt. Și tata pe forme de copt mi-o trimis juma de an și chiloții și cărțile și pernele.
Îmi amintesc cât am regretat că, din dragoste de Marie Kondo și de sfântul debarasării care mă poseda, am aruncat toate ambalajele înainte de a pregăti bagajele. Obiectele pe care le-am vândut ar fi avut nevoie de ele, cele care au călătorit asemeni. Nici nu mai spun c-am aruncat toate scrisorile și cutiile cu amintiri... încerc să nu mă mai amărăsc prea des revenind asupra acelor fapte.
Dar Bucuria ordinii o găsesc mai pământeană. Și repet că mărturisește asta omul care la Magia ordinii o executat orbește toate recomandările, deși le-o simțit extremiste. În Bucurie, Marie Kondo și-o mai potolit exagerările, o devenit mai tolerantă și recunoaște că a mai și greșit în Magie. Ș-apoi Bucuria are atât de multe exemple grafice. În sfârșit, pentru că mi-o desenat, am priceput și eu cum se împachetează textilele care nu au forme regulate.
De-ar fi să recomand un singur volum, acela ar fi Bucuria Ordinii. Găsesc că înglobează Magia Ordinii și o desăvârșește. Chiar dacă în Magie criteriul pentru debarasare era: păstrezi doar ce-ți aduce bucurie, taman bucuria o cam lipsit de pe acolo.
Din toate aceste motive am ales Bucuria ordinii Cartea lunii februarie în defavoarea unui Kinguț magic.
- Bucuria ordinii: Păstrează ce te face fericit. Ghid ilustrat - Marie Kondo, traducere din engleză de Ruxandra Ana, Lifestyle, 2018, 291 pagini.
➤ Celelalte peste 300 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
➤ În 2023 am mai citit și povestit despre:
- Copiii bolnavi de părinți - A. Schutzenberger, G. Devroede ****
- În viață sunt lucruri care nu se fac. Și care totuși se fac... Péter Várdy în dialog cu Imre Tóth ****
- Culoarul morții - Stephen King *****
- Știutorii - Mircea Cărtărescu ****
- Cartea mea de bucate - Savatie Baștovoi ****
- Meseria de romancier - Haruki Murakami ***
- Peisaj după isterie - Mircea Cărtărescu ***
- Șapte lucruri importante - Shelley Pearsall *****
- Cujo - Stephen King ****
- Anotimpuri diferite - Stephen King *****
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu