Aș mărturisi c-am gândit șapte zile pe care să le dedic blogului. Să se-ntâmple darul ș-oi zice apoi. Iulie e cu vacanțe, august cu oameni dragi în găzduire, învierile blogului sunt reportate întru septembrie.
Gata, text nou, al doilea pas!
De ce astă carte
Tot din Despre scris. Autobiografia unui meșteșug am aflat, ca și-n cazul Cujo, despre Anotimpuri diferite. Imediat ce l-am știut, l-am și comandat. Din ziua în care o ajuns la poartă, nu l-am mai lăsat din ochi pân n-am atins ultimul rând. Era februarie atunci, 1 februarie.
***** Despre al cincilea anotimp, patru povestiri și trei ecranizări
Ce fericire, volumul este însoțit de Postfață! Și pentru că nu toate cărțile au spovedania autorului privind modul în care poveștile s-or născut, am început să citesc, pentru sufletul meu îndrăgostit de Stephen King, întâi această ultimă parte. Chiar de aflu multe detalii, care nu se cade a fi știute, nu suspansul mă-nteresează pe mine în primul rând. Îmi place că astfel pot fi mult mai atentă la scriitură, ceea ce, după atâta amar de vreme, încă mă fascinează la ăst autor.
Anotimpuri diferite este o colecție de patru povestiri mai lungi. Fiecare dintre ele a fost scrisă după terminarea câte unui mare roman.
...e ca și cum întotdeauna aș fi terminat misiunea principală, rămânându-mi destul combustibil în rezervor ca să mai termin și câte-o nuvelă de dimensiuni sănătoase. Cadavrul, cea mai veche dintre povestirile din cartea de față, a fost scrisă imediat după Salem's Lot; Un elev capabil a fost scrisă într-o perioadă de două săptămâni, după terminarea romanului Shining (iar după Un elev capabil n-am mai scris nimic vreme de trei luni - eram epuizat); Închisoarea Îngerilor a fost scrisă după terminarea romanului Dead Zone, iar Metoda respirației, cea mai recentă dintre povestiri, imediat după Firestarter.
Povestirile, cele patru, i-or rămas multă vreme nepublicate, pentru că erau prea lungi ca să fie scurte și prea scurte ca să fie cu adevărat lungi. Prea lungi pentru nuvele, prea scurte pentru roman dară. Asta până când o editură a acceptat publicarea lor în volum. King a propus titlul de Anotimpuri diferite pentru ca cititorii să înțeleagă că nu e cu vampiri și hoteluri bântuite sau ceva de genul ăsta.
O evadare neobișnuită în prima povestire, Închisoarea Îngerilor - Primăvara: Speranța nu moare niciodată.
Apoi un bătrân și un adolescent încleștați într-o relație înfiorătoare, cea de a doua nuvelă, Un elev capabil - Vara depravării.
A treia urmărește patru băieți de la țară angajați într-o expediție de descoperiri și maturizări, Toamna pierderii inocenței - Cadavrul.
O femeie este hotărâtă să-și nască pruncul orice ar fi, în ultima dintre scrieri - Poveste de iarnă, Metoda respirației.
N-aș ști a zice care mi-o plăcut mai mult. Iubesc filmul Închisoarea Îngerilor. În toate rândurile i-am văzut pe Tim Robbins și Morgan Freeman. Cum ecranizarea am revăzut-o de cel puțin zece ori, uimire nu-mi prea fu-n acțiune. Ca și-n cazul Culoarului morții, o altă peliculă răsrevăzută, pân la cartea care le-o inspirat habar n-am avut că aparțin autorului meu preferat. Posibil Metoda respirației să mă fi năucit cel mai mult, apoi Elevul obsedat de ororile naziste. Atât de crude, dar croite într-un firesc ș-un normal sufocante.
Elementele de groază sunt la nivel minim, doară nu credeați că pot lipsi cu desăvârșire. Dar mai mult decât în alte scrieri, acțiunea este mai intensă, există multă aventură. Temele mari nu diferă de cele ale marilor or micilor sale romane: prietenia, toxicitatea, paranormalul, sfânta speranță. Poate pentru că paginile-s mai puține și crudul e foarte concentrat, Anotimpuri diferite aș nominaliza-o în primele trei cărți regești, într-un top personal, pe care-mi tot propun să-l întocmesc.
Ce povești! Magic!
Despre steluțe
N-oi fi citit eu prea mult în ăst an, dar în cam toate lunile mi-o fost bucurie, mare bucurie, un Kinguț. Slavă Cerului, că mai am vreo 40 de volume în colecție necitite! Pentru a mă motiva să termin și altceva, mi-am impus restricția de a-i devora un singur roman pe lună. Și-i greu, tare greu, să mă-nfrânez la atât de puțin.
Am citit Anotimpuri diferite în luna februarie ziceam. Nu i-am acordat atunci coronița pentru Cartea lunii, doar pentru a nu umple complet topul anului cu Stephen King.
Închei cu mărturisirea maestrului (identică simțului meu):
Dar am fost îndrăgostit și de fiecare dintre aceste povestiri și cred că o parte din mine va rămâne mereu îndrăgostită de ele. Sper că și ție și-au plăcut, Cititorule, că au făcut pentru tine ceea ce orice povestire bună ar trebui să facă: să te facă să uiți pentru scurtă vreme chestiile adevărate care-ți împovărează mintea și să te ducă într-un loc în care n-ai mai fost. Este cea mai prietenoasă formă de magie pe care o știu.
- Anotimpuri diferite - Stephen King, traducere din limba engleză și note de Constantin Dumitru-Palcus, editura Nemira, 2021, 489 pagini.
- Copiii bolnavi de părinți - A. Schutzenberger, G. Devroede ****
- În viață sunt lucruri care nu se fac. Și care totuși se fac... Péter Várdy în dialog cu Imre Tóth ****
- Culoarul morții - Stephen King *****
- Știutorii - Mircea Cărtărescu ****
- Cartea mea de bucate - Savatie Baștovoi ****
- Meseria de romancier - Haruki Murakami ***
- Peisaj după isterie - Mircea Cărtărescu ***
- Șapte lucruri importante - Shelley Pearsall *****
- Cujo - Stephen King ****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu