Când nu uit să-l întreb pe Google ce filme rulează la cinematograful din orășelul nostru, io mi-s pe dealuri și nu ajung prea des să văz afișe în fața ochilor, am parte de mari surprize și filme uimitoare. Ori pentru că pe televizor văz doar crime, niciun alt fel de gen, or din alte motive, experiența cinematografului, în care de cele mai multe ori nu ne adunăm nici măcar o mână de oameni, este copleșitoare. Nu știu a nominaliza, acuș pe repede înainte, măcar o juma de titlu care să mă fi dezamăgit din 2019 încoa'.
Pe astă cale, a lui Google, am ajuns în aprilie la Exorcistul Papei. N-am habar ce efecte are filmul asupra spectatorilor săi, dar aș cam paria că nu mi-s singura suită în tabăra lui Russell Crowe. O creat un personaj atât de real, cât de apropiat de eroul pe care l-o interpretat nici nu mai contează. Și pentru că-ncepusem a căuta efecte, după cel al chipului părintelui Amorth oglindit pe vecie în Russel Crowe, o urmat cumpărarea uneia dintre cărți. Ș-aș fi crezut că nu mă voi opri pân nu-i voi citi întreaga operă.
Cărțile sunt bune - îs vorbele care încheie filmul, după ce or mai apărut și pe parcursul acestuia. Este concluzia care m-o trimis în librăria virtuală, pe raftul prea plin al lui Gabriele Amorth. Pe bogăție, 22 de titluri!
*** Despre Draci, Laci și alte Suflete
Pare-se că Gabriele Amorth este fu un renumit exorcist șef al Romei, cel mai mare exorcist din lume zice coperta. Io n-am auzit de el pân la film. Statisticile arată c-o participat la 160.000 de exorcizări, în peste 60 de ani de preoție, mi-s curioasă cine le-o ținut inventarul. 160.000 o numărat cartea, internetul o găsit doar 60.000.
Deși titlul promite Destăinuiri, nu este întru totul adeverit. Adică de cineva așteaptă draci urlători, ei sunt prezenți, dar nu în măsura-n care te aștepți de la un specialist, ăl mai ăl. Este mai degrabă un manual cu pași de urmat în lupta cea aprigă. Și nu de către toți muritorii, ci doar de preoți. Printre multe etape tehnice, drept e că apar și mărturisirile unor cazuri reale. Dar nu ele sunt cele care dețin majoritatea în carte, ci dimpotrivă. Credincioșii pot face și ei, întru apărare, rugăciuni de eliberare, dar doar preoții desemnați au puteri de exorcizare.
Premisa, și totodată nedumerirea autorului, este de ce în timpurile astea doldora-n secte satanice, curente neospiritiste, ocultism, ghicitoare și astrologi este atât de greu de găsit un preot expert în exorcizare. Mai ales când învățătura lui Cristos și tradiția Bisericii sunt atât de limpezi. De ce creștinii sunt atât de dezinformați?
Scopul scriiturii sale este să învețe preoții toate instrumentele de care au nevoie în operațiunea dificilă a scoaterii dracilor... am intenționat să scriu pentru un scop practic roadele unei experiențe directe.
Avem darul Duhului Sfânt, euharistia, cuvântul lui Dumnezeu, forța numelui lui Isus, apărarea Sfintei Fecioare, mijlocirea îngerilor și a sfinților. Oare chiar nu e o prostie să ne temem de un învins?
Ziceam că-i un manual instructiv și vreu să accentuez asta.
Am citit Destăinuirile simultan c-un Jurnal de supraviețuitor Colectiv. De mi-oi găsi inima, oi și scrie despre el. Mă gândeam atunci cât sunt de reali toți dracii despre care atenționează părintele Gabriele. La un moment dat terminam de citit despre toți diavolii și mama asculta slujba pe televizor. E o imagine duioasă care sper să nu-mi dispară prea curând în uitare.
Cât am citit cartea, mi-or tot apărut necurați în minte: medicul care nu ne-a permis să alinăm ultimele clipe ale Omei, conductorul care pe o călătorie cu trenul de 80 de kilometri nu a eliberat niciun bilet, doar a adunat banii în propriile buzunare. Ăștia-s pentru mine neoamenii negri pe care i-aș cuprinde pe o listă a Răului ăl Mare. Și doamna care a murdărit toaleta și autoritățile care nu asfaltează de ani o străduță de un metru pe un metru și șoferul care a accidentat un câine pe o stradă pustie și ăla care mi-o furat telefonul roz cu două decenii în urmă și bătrâna de la piață care mi-a vândut lapte stricat și ... și. Nu cred că spiritele răului tre să te arunce de toți pereții de să ajungi să faci ca toți dracii. Toate relele astea mici se adună în ăla mare, ăl mai Mare.
Cât despre demonii pe care-i învinge părintele Amorth, am doar o scurtă mărturisire. Eram de Paște la mănăstire, ca-n toți anii din viața aia. În chilia noastră de străini, cea mai sărăcăcioasă și aglomerată dintre toate, o femeie a început să zbiere înjurături în gura mare. De la organe genitale, dumnezei, cruci, n-o iertat nimic. Era pe seară, mult înainte de momentul cu Lumina. Urla cu spume și prin zbaterile sale devenise violentă. Eram poate 20 de oameni lângă ea. Cineva a stropit-o cu aghiazmă, nu-mi amintesc să fi fost o persoană-n haine mănăstirești, ș-o liniștit-o aproape instant, de parcă ar fi scos-o din priză. Nu-mi amintesc nici să-mi fi fost spaimă, uimire, orice altceva. S-o petrecut firesc, cum se întâmpla și ploaia în toate nopțile speciale și cearta starețului că nu rămâneam a doua zi la slujbă ci plecam să colindăm stațiunea montană de la poale. Nimic ieșit din comun, deși nu mai fusesem părtașă la o astfel de experiență. Aveam atunci o credință care mă proteja de foarte multe vulnerabilități pe care astăzi le am înmiit.
Mă-ntorc la manual.
O treime dintre teologi nu crede în existența Satanei; două treimi crede teoretic în el dar nu crede în acțiunea lui practică și refuză să țină cont de acest aspect în propria lor activitate pastorală. În aceste condiții, rămâne prea puțin spațiu pentru cei care cred și care iau măsuri: sunt excepții, care de obicei trebuie să funcționeze împotriva curentului, fiind luate adesea în derâdere și împiedicate de către ceilalți.
Gabriele Amorth insistă pentru o diagnosticare pe cât posibil corectă între boală și posedare. Amintește și cazurile în care salvarea nu a putut fi obținută decât prin lucrarea comună a exorcistului cu psihiatrul. Și mai este o mențiune care mi-a atras atenția: paranormalul devine copertina îndărătul căreia se ascunde ignoranța noastră.
Tratatului părintelui Amorth pare să nu-i lipsească nimic. Atinge cam toate subiectele: simptomele posedării, vrăjile, rugăciunile de eliberare, efectele exorcismului și reacțiile diavolului, problemele din lupta cu puterea Satanei, magie, Biserică, cele trei sfinte instrumente: apă, ulei și sare sfințite.
Și-i potolit în destăinuiri, neted cum ar zice bunica. Pentru a compara cu speța din film, nu există elemente. Ceea ce mă face să cred că făr de efectele speciale ale cinematografiei posedările nu-s prea spectaculoase. Cele mai multe îs ca cea trăită de mine la Măgura. Dar există și excepții. Drace, ce excepții!
Despre steluțe
Am cumpărat Destăinuirile din bugetul de 500 de lei pe iunie dedicat cărților, după ce Gabriele Amorth o ajuns în fruntea listei de dorințe în aprilie, după film. Am presupus că va fi o lectură savuroasă de vacanță, așa că am împachetat cartea pentru ultima săptămână din iulie dedicată bunicii, pentru anul său cu numărul 99.
Am citit în fiecare zi din carte, cu chipul lui Russel Crowe în spatele cuvintelor, dar nici măcar asta nu m-o ajutat, ca să nu zic că de-a dreptul m-o-ncurcat. Am terminat atunci, cu chiu și vai, printre ligheane de gogoși dolofane, abia juma de carte. Și eu care mă văitam că în august n-am gătat niciun volum, aflu acuș cu surprindere că Exorcistul m-o salvat.
De-aș fi indulgentă aș mărturisi că nici 0% din personajul peliculei nu se regăsește în filele cărții. Cum n-am putut să am alte așteptări, decât cele uriașe ridicate de film, am fost extrem de dezamăgită. Din ăst motiv, obiectiv, două steluțe reflectau corect concluzia mea.
Acuș m-am sucit, cam ca-ntotdeauna când ghiveciul din cap mi se așterne negru pe alb în fața ochilor. Nu-i vina cărții că filmul mi-o suit pân la cer speranțele. Făr de el aș fi scris despre carte cu trei steluțe. Ceea ce și corectez amuș corespunzător. Se vrea un îndrumar. Este un îndrumar.
- Destăinuirile unui exorcist, Pr. Gabriele Amorth - Galaxia Gutenberg, 2022, 279 pagini.
➤ Celelalte peste 300 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
- Copiii bolnavi de părinți - A. Schutzenberger, G. Devroede ****
- În viață sunt lucruri care nu se fac. Și care totuși se fac... Péter Várdy în dialog cu Imre Tóth ****
- Culoarul morții - Stephen King *****
- Știutorii - Mircea Cărtărescu ****
- Cartea mea de bucate - Savatie Baștovoi ****
- Meseria de romancier - Haruki Murakami ***
- Peisaj după isterie - Mircea Cărtărescu ***
- Șapte lucruri importante - Shelley Pearsall *****
- Cujo - Stephen King ****
- Anotimpuri diferite - Stephen King *****
- Bucuria ordinii - Marie Kondo *****
- Trei proaste - Dara Codescu, Alice Năstase - Buciuta ****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu