Din anii trecuți știu că pe băiețelul de doi metri nu-l pasionează bibilelile mele. Dar, acum când C. nu mai e, îmi tot răsună vorbele sale mustrătoare în cap la fiecare dintre aniversări.
- Bine că pentru toți trudești torturi fabuloase și la ai tăi arunci în decor două nuci și trei bezele.
Degeaba îi tot explicam că în fișa postului la ai mei nu am doar tortul, ci și o mie de alte trebi festive. Nu două nuci și trei bezele, era invariabil la justificări.
Cu gândul la omul a cărui absență încă doare tare, am căutat idei pentru 14 ani. Am început cu o listă și mai lungă.. Pe motiv de complicăceală și timpi lipsă, am eliminat în primele zile de lucru: telefonul, câinele și calculatorul. Am adăugat Minionii.
Chinul cel mare fu cu bicicleta. Pe locul doi sunt ochelarii. Proastă organizare. Mi-am comandat fondantul, cariocile și mult mai târziu am verificat pe tutoriale - Totuși eu de ce am nevoie. De sârmă modelabilă - fu răspunsul automat. N-am avut decât una foarte groasă recomandată aranjamentelor florale. Nici patentul nu-mi fu de prea mare folos în a-i da formă, așa de îndărătnică fu.
Și, când multe-s de-a-ndoaselea, finalul nu face excepție. Mi-o apărut, după ce o săptămână am rupt, lipit, dezlipit, un nou tutorial pentru o bicicletă spectaculoasă făr de sârme.
Eram cu spiridușii, am doi, voi povesti despre ei cândva, deasupra tortului. Care un fluture, care toate florile, cu ochii pe ușă să nu intre sărbătoritul și să vază surpriza înainte de Mulți ani trăiască!
- Ochelarii nici măcar nu-i mai am albaștri! o zis în prima secundă-n care ușa o lovit peretele.
M-o durut. Oricât îmi repet că nu-i despre mine și munca mea. Mi-am promis, iară, că la anu': Gata, două nuci și trei bezele! Nici tort nu mai fac, C.!
M-o durut cu lacrimi pentru că și eu sunt așa. La 50 de lucruri frumoase, ordonate, luminoase, bucurie, privirea-mi este atrasă de 51 care are un fir de praf, e ciobit invizibil, are o pată minusculă, sau, or.
Băiețelul ai cărui ochelari s-or schimbat de azi pe azi din albaștri în negri, i-o rupt definitiv pe cei dintâi extra lipiți și răzreparați, nici tort n-o gustat. Nu-mi e foame, de ce nu înțelegi?!
N-o rămas nici un gram de tort, măcar să am și eu ce poza secțiune strâmbă pentru a defila cu rețetă bună.
Motive să mă-ntreb, a câta oară, când e ziua lui fac ce-mi place mie or lui? Să spună drept ce gândește sau să se sucească pentru a nu răni?
- Nu știu încă! La mulți ani buni, A.!
_____________________________
➤ O parte din colecția torturilor, n-aș paria că am indexat-o corect pentru integrală (peste 100), este adunată AICI.
➤ În poză este unul dintre torturile lui C., poate cel mai frumos, sigur cel mai iubit. Și ce lungă era lista pentru aniversările sale mutate acuș în ceruri. AICI purcelușii pe îndelete. La pomenirea de 1 an, din decembrie 9, să mă prezint cu tortul bust ar fi atât de caracteristic lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu