Dac-o venit frigul, hop și eu cu înghețata! Anul acesta n-am mai experimentat. Recordul rămâne cel înregistrat vara trecută, patru versiuni. Am nimerit însă din prima cea mai cremoasă și ciocolatoasă dintre înghețate. Am tot repetat-o. Culmea, făr să mă abat de la calea cea dreaptă, cum mi-i năravul de a poci toate rețetele dintâi perfecte.
M-am tot gândit cum să obțin o înghețată de cacao mai cremoasă decât cea publicată AICI.
- 250 grame lapte
- 3 gălbenușuri
- 135 grame zahăr tos
- 15 grame zahăr vanilat
- 20 grame cacao
- 250 grame smântână pentru frișcă (am avut cu 36% grăsime)
- 150 grame biscuiți cu cremă
Între timp am mixat spumă gălbenușurile cu zahărul tos și cacao. La viteza cea mai mică am încorporat treptat laptele fierbinte.
Am folosit o cratiță cu fund dublu direct pe foc mic, amestecând baza înghețatei continuu cu un tel. Trebuie să ajungă la 70 - 72 grade C (temperatura la care se gătesc gălbenușurile și se distruge salmonella). Atenție pentru a nu coagula ouăle! Se recomandă fierberea pe baie de aburi pentru a evita toate riscurile.
Am lăsat compoziția la răcit și apoi am băgat-o la frigider. Este nevoie să fie foarte rece.
A doua zi am mărunțit biscuiții.
Am bătut smântâna bine răcită frișcă. Am scos crema de ouă de la frigider și am mai trecut o dată cu mixerul prin ea. Cu telul am încorporat treptat frișca.
Pentru a începe procesul de înghețare și a evita formarea cristalelor, am folosit mașina de înghețată. Conform instrucțiunilor cuva a stat la congelator cel puțin 24 de ore înainte. 45 de minute a durat până amestecul s-a transformat în înghețată. Moment potrivit pentru consum. Dar o voiam cu biscuiți și congelată.
Într-o caserolă am întins jumătate din înghețată, apoi jumătate din biscuiți.
Peste biscuiți am pus restul de înghețată și la final ultimii biscuiți.
Am lăsat înghețata la congelator până la consum.
ALTE MENȚIUNI
- Nu sunt mare fan înghețată. În orășel avem un laborator în care se testează zeci de variante inedite pe sezon. Abia de ajung de două, trei ori pe vară. Acasă o pregătesc de câte ori îmi rămâne frișcă de la torturi, dar abia de o gust. B. nu se atinge nici amenințat. Musafirii ce ne mai salvează situația.
- Am cam descoperit ce se întâmplă cu aparatul de înghețată. Pierde la fiecare utilizare din soluția ce se află în pereții bolului și astfel crește proporțional timpul în care formează înghețata. De mai ține cinci veri ș-o scos banii cu vârf și îndesat. Glumesc. Fu gratis, e căpătat de la Crisa.
- În ciuda ăstor preambuluri, îmi doream foarte mult o înghețată ciocolatoasă. L-am întrebat pe Google ce propuneri are, dar m-o trimis exclusiv spre rețete cu ciocolată. Mi-am zis c-oi fi în stare să -mi împlinesc dorința folosind doar cacao. Așa am ajuns să înlocuiesc, ca la blaturi, un gălbenuș cu 20 de grame cacao în rețeta de bază cu vanilie și am obținut o înghețată care mi-o depășit toate pretențiile ziceam.
- Zahărul asigură cremozitate, scăderea cantității implică acest neajuns. Se formează multe cristale de gheață.
- Biscuiții nu sunt obligatorii, dar textura diferită pe care o oferă zic că merită încercată.
- Prima dată am gândit-o și cu bucăți de ciocolată Kinder. Fu foarte dulce și nu am găsit justificări pentru a o mai adăuga.
- Chiar de pare că e bocnă, și e, foarte repede la temperatura camerei poate fi consumată.
- Experimentele grozave ale anului trecut (și alte încercări) sunt adunate AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu