8/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile.
Pe când renunțasem a bunghi o bucurie, într-un noiembrie făr de răgazuri, auz:
- Sunt frânt! În două zile am inventariat doar două mii de poziții...
Era capătul unei zile epuizante. Bătrâna îmi atinge numai vulnerabilități, în proiectul pentru ea nu se mai zărește nicio luminiță, torturile îmi solicită atenții și energii pe care nu le mai adun bob peste bob de luni întregi.
- Sunt frânt! În două zile am inventariat doar două mii de poziții...
Mărturisirea aceasta m-o purtat în vieți în care nu-mi mai dospesc doruri și-n care n-am mai pășit de când și-au ferecat porțile în trecut. M-am reîntors la primele inventare.
Timp de 6 ani, la fiecare 1 ianuarie, ceasul 8 (tren pentru navetă la 6.30, întoarcere la ora 19.50), într-un spațiu făr de încălzire, am măsurat cupoane din materiale grele, am numărat milioane de năsturași și am etichetat perechi de moși cu babe prin mănuși de lână și căciuli cu fular. Timp de o săptămână ajungeam pe întuneric și plecam pe noapte doldora-n liste și listuțe. Apoi încă o săptămână centralizam cu doamna B. covorașe și fermoare cărora nu le existau corespondenți în acte. Mergeam cu suma finală la dumnezeul nostru cu aceeași emoție cu care tre să se fi îmbrăcat profeții când dăruiau ofrande. Mda, cam mare minusul. Rezolvați! Și-l vindecam din creion cu frustrarea omului care muncește făr de rosturi. Au urmat alți 9 ani cu inventare făr de efecte. Frigul a fost același, perioada a crescut de la două săptămâni la două luni, papiotele le-am schimbat pe furculițe și mătăsurile pe bolțari. Zilele de 1 ianuarie au fost toate libere. Fără rostul a rămas neschimbat și-n cei 6 și-n ăilalți 9 și-n ultimii 2. Apoi am pierdut un loc de muncă în care inventarul s-ar fi desfășurat în fiecare lună. Și a durut pentru că era promisiunea pentru ca toți fără roștii lumii să capete valoare.
Așa că noiembrie cel făr de bucurie s-o transformat în recunoștință. Dintre plăpumi cu doi pisoi la picioare ori din fața programului cu crime am mulțumit Universului. Ce bine că singurele nereguli sunt în ciocolata pe care n-am calculat-o corect și-n farfuriile cățeilor cărora boabele le sunt de prisos.
Recunoștință este o noțiune pe care mă strădui s-o-nvăț de vreun an. Încă nu-mi iese pe măsură.
____________________
În arhiva seriei 31 de povești:
În arhiva seriei 31 de povești:
- Tătuță
- Brânză Buna
- Tort trusă de cosmetice
- Tort cu zmeură și ciocolată
- Vara în care mama
- Filă de jurnal pisicesc
- Cercuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu