De ce astă carte
Volumul de astăzi face parte dintr-un pachet de 9 cumpărat în Vinerea marilor reduceri. 20% fu economia. Știu că sunt oameni care nu cred în adevărul acestor evenimente. Am avut titlurile în coș din ianuarie și-n noiembrie când am tras linie scăderea fu de 40% la suma totală. Mi le-aș fi cumpărat și la preț întreg datorită faptului că perioada coincide cu darurile pentru ziua mea. De vreo trei ani e singura dată-n an când primesc marfă nouă în biblioteca din papornițe. Din cele 9 am terminat 3 până acum și-s toate parte din proiectul decembrist.
**** Cartea infinită, un tom ale cărui file nu pot fi numărate
Prima și singura întâlnire cu acest mare scriitor fu pân la Cartea de nisip la începutul anului în Borges la 80 de ani. Cărțile și noaptea. O culegere de conversații și conferințe despre care am scris ACI. Am fost atât de cucerită de omul de dincolo de cuvinte încât mi-am trecut imediat în coș celelalte titluri ale operei sale.
Cartea se deschide cu o Prezentare făcută de Alin Ionescu (a tradus volumul alături de Cristina Hăulică) și se sfârșește cu un Epilog aparținând lui Borges. Între cele două borne sunt 13 povestioare. Cea mai scurtă are doar 4 pagini, în extrema cealaltă sunt 23 de pagini. Deși scrierile sunt de nepovestit, cum volumul începe ziceam cu o încercare a traducătorului de rezumat și se sfârșește cu aceeași silință a autorului, încerc propria-mi luminare de cititor.
CELĂLAT este primul text. Am recunoscut foarte multe date biografice ale scriitorului în întâlnirea celor două personaje interlocutori. Ideea dublului m-o dus cu gândul la miniromanul lui Dostoievski (chiar Dublul se numește) despre care am povestit AICI. Celălalt, un alter ego al fiecăruia dintre noi, aflat într-un alt moment pe ața vieții naște așezarea față-n față a viitorului cu trecutul (prezentul) sau cum mai frumos spune Borges a spectatorului vieții cu actorul ei. Cei doi vorbitori sunt îndeajuns de diferiți (se află pe trepte separate ale vieții ziceam, tinerețe - bătrânețe, vreo 70 de ani zidiți între ei), dar și îndeajuns de asemănători fiind unul. Este una dintre povestirile mele favorite. Îmi place mult să folosesc ca exercițiu de spovedanie metoda aceasta a întâlnirii dintre mine acum și mine atunci. Am publicat deja în episodul 7 o astfel de scriere și mai sunt câteva pân la capătul lunii.
ULRICA e unul dintre textele foarte scurte. Are 6 pagini. Borges zice că-i singura proză-n care atinge tema iubirii, pe care o preferă în versuri. Și una dintre cele puține cu personaje feminine. Un columbian, profesor universitar, o întâlnește pe Ulrica într-o seară, într-un han. E norvegiancă. Intersecția lor durează o seară ș-o dimineață, adică o veșnicie pentru cei doi îndrăgostiți la întâia vedere.
Relatarea mea va fi conformă realității sau, în orice caz, amintirii mele personale despre realitate, asta însemnând același lucru.
CONGRESUL cea mai ambițioasă dintre fabulele cărții mărturisește Borges. O ficțiune plină de simboluri, atotcuprinzătoare a lumii cu angoase și solidaritate. N-am priceput mare lucru din ea și nici din explicațiile pentru ea.
THERE ARE MORE THINGS despre timp, tot despre timp, adică unul dintre subiectele preferate ale argentinianului. ...nu există o altă enigmă în afară de timp, această infinită întrețesere de ieri, de azi, de viitor, de totdeauna și de niciodată.
SECTA CELOR TREIZECI oferă un cadru fascinant unor dispute teologice sub aspect estetic.
NOAPTEA DARURILOR e cu recunoștință pentru ce scriitorul a trăit. În multe dintre povestiri am recunoscut date biografice. Unui tânăr de 13 ani îi sunt dezvăluite în aceeași noapte și moartea și dragostea. Aș zice ca nouă tuturor, că-i la 96 ori la 15, tot în clipe e.
OGLINDA ȘI MASCA închipuie literaturi seculare constând dintr-un singur Cuvânt.
UNDR, o splendidă lecție despre împăcarea cu darurile vieții. Tuturor viața le dă totul, dar cei mai mulți nu își dau seama de asta.
UTOPIA UNUI OM OSTENIT și călătoria în timp a unui profesor de literatură.
STRATAGEMA , adică un duel al ideilor și vanităților născut din uimirea lui Borges la obsesia etică a americanilor.
AVELINO ARREDONDO este scenariul scriitorului la un fapt istoric real (un asasinat politic). Așa se vor fi întâmplat lucrurile, chiar dacă într-un mod mai complex; așa pot visa eu că s-au întâmplat. Povestirea aflată în topul meu personal pe locul doi, după Celălalt. Un subiect mai pământean, făr de filosofii, deci făr de chinuite dureri de cap.
DISCUL e cercul euclidian, care nu admite decât o singură față. Pentru mine una dintre cele mai de neînțeles dintre narațiuni.
CARTEA DE NISIP, o carte infinită pentru că nici cartea, nici nisipul n-au început și nici sfârșit. De-ar fi aflat atunci Borges despre internet și despre cât de aproape este cu profeția sa...
...tomul era de-a dreptul monstruos. Zadarnic mi-am tot spus că nu mai puțin monstruos eram eu, care-l percepeam cu ochii și îl mângâiam cu zece degete. Am simțit că era un obiect de coșmar, un lucru nefiresc ce infesta și pervertea realitatea.
Mi-am amintit acuș că există o librărie în Timișoara care se numește Cartea de nisip și că întotdeauna m-o atras numele ei. Îmi imaginam că se referă la scurgerea timpului ca printr-o clepsidră, că-i despre efemeritate, nici prin cap nu mi-o trecut că-i despre infinit. De nu-ncurc borcanele, librăria are podele din sticlă de se văz prin ele mațele orașului.
Despre steluțe
Cartea de nisip nu va urca în topul celor mai iubite zece cărți ale lui 2020 și mă bucur că prima întâlnire nu s-o petrecut cu ea. L-aș fi dat în urmărire pe autorul ei, dar nu cu patima datorată volumului Borges la 80 de ani.
Încerc să evit ceea ce în engleză se cheamă cuvinte dificile sau cuvinte de dicționar. Fac tot posibilul să le evit. Și cred că cea mai bună carte a mea de povestiri e ultima pe care am scris-o, Cartea de nisip; în ea nu există nici un cuvânt care să-l încurce pe cititor. Povestirile sunt spuse simplu, deși ele nu sunt deloc simple, pentru că nu există lucruri simple în univers; totul este complex. Eu le deghizez în povestiri simple. De fapt, le rescriu de nouă-zece ori, până când îmi dau sentimentul că au fost scrise într-un mod neglijent. Încerc să fiu cât se poate de banal.
E dară cartea favorită a lui Borges și-s tare curioasă care va deveni pentru mine titlul principal după ce lungesc lista lecturilor. Pentru asta tre să mai și cumpăr, deci la anu pe vremea asta.
Mi-o fost ușor să urmez drumul celor treișpe povestioare, dar de foarte puține ori m-am oprit pentru a savura emoție, suspans, frumusețe. Cam nu fu de nasul meu cartea asta. M-o cam biruit!
Cartea de nisip - Jorge Luis Borges, editura Polirom, 2011, 137 pagini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu