M-o strigat vreo două zile prin livadă. Presupunea c-am fătat în iarbă. Da, știu, n-are prea multă minte. O uitat repede că-n primăvară de câte ori mi-o bunghit întâile comori de atâtea ori le-am schimbat locul. Când s-o convins c-am murit, deh, nu lipsisem niciodată, am reapărut. Drept e c-am speriat-o zdravăn. Adevărul adevărat este că eu doar m-am întors cu două picioare zdrobite și scâncete stinse târându-mă pe mingea-n care dospeam cinci puiuți. Repet, eu n-am făcut decât asta. Omul ei o scos-o în pijamale la miezul nopții să mă vază. Pân s-o aruncat la picioarele mele, deja bocea cu zece rânduri de lacrimi. Și știe bine că nu-mi place să mă ude nici cu apă de izvor, dară cu saramură. Atâta m-o strâns în brațe că nici nu mai știam ce mă doare mai tare: oasele pe care mi le trosnea ori cele rupte în accident sau foamea or setea.
Apoi, pentru că deja mă sufoca grija ei continuă, i-am distras atenția repede cu fătarea. Să mai stea și pe capul altora. Mai povestesc că mi-o pus un pisoi mort să-l alăptez? Cică așa revine. V-am zis, fata asta n-are mare habar.
Dar următoarea ei mișcare m-o lăsat nemișcată. Chiar nemișcată. M-o dus la spital. Bine, acolo nu fu mare chestie. Doar ea s-o prăpădit iară. Am zgâriat-o de vreo două ori să-și revină naibi, mă făcea de râs slabă de înger cum îi, dar n-ai să vezi! Bărbatul ăla în alb îi tot repeta că nu m-o călcat o mașină, nu m-o lovit o piatră. Ea era blocată pe: oameni răi, n-ai ce să-i faci, oameni răi. Nu doar că se pricepea ea mai bine la cauze, dar nici când i s-o zis că-i imposibil să mai am pui morți nu s-o convins. M-o trimis pe televizor ca să-mi vadă ăia mațele goale. I-am mai tras și eu vreo două labe, i-o mai luat și ăla niște bani, DEGEABA! Știe ea mai bine, căci ea SIMTE!
Tre să recunosc, aci m-o biruit. M-o lăsat nemișcată. Două picioare în ghips, recunosc, m-o luat!
Ce-o urmat oare? V-am zis că fata asta m-o căpiat în luna aia. Mi-am amintit. O încercat să-mi pună un guler, cică așa nu mai mușc ghipsul. Ha! Am început să mă lovesc cu picioarele și capul de toți pereții de-am lăsat-o perplexă. S-o recunoscut repede învinsă și l-o aruncat departe de ochii mei. Ș-am mai marcat un punct: un picior l-am eliberat. Rupt, dar liber!
Stai să vezi ce amuzantă era când venea noaptea, chiaună de somn, cu puiuții. Cică așa îi salvează de accidente. Vezi, Doamne, eu m-aș urca pe ei cu picioare grele. Zero minte, am mai zis! Nu știu cum o făcut Regina Somnului, dar o reușit să mă deranjeze chiar în toate nopțile, chiar și de mai multe ori. Am crezut c-am găsit leac. M-am înșelat.
Pentru că-mi pierdeam lăbuțele strangulate, o primit cremă și ordin să mă maseze toată ziua. O citit prospectul, dar ea nu vede fără ochelari și ochelari n-avea. S-o convins că-i bun leac pentru spatele ei ș-o-nceput să folosească crema MEA. Nu i-o trecut durerile, dar o adormit-o până-n zori vreo câteva zile, de-am mai respirat și eu.
Nu vreau să-mi mai amintesc de lăbuțe. Mă ducea în toate zilele la medic doar ca să lăcrimeze ea. Ăla s-o prins cât e de bleagă ș-o înspăimântat-o cât o putut: c-o să-mi explodeze rănile, c-o să-mi taie picioarele, c-o să-mi ... ș-o să.... Din toată isprava aia nu-mi plăcea decât masajul cu gheață. Chiar de era să mă omoare așa, COAGULEAZĂ SÂNGELE, îmi îngheța toate durerile...
M-am săturat să povestesc! Am făcut-o pentru ea și proiectul ei special.
Deja m-am plictisit.
Mulțumesc, fato, dar să nu mai faci! Data viitoare o să-mi risipesc intenționat o viață doar ca să scap de tine! Hai, te iubesc și eu. Nu! Mult, nu!
Tigra
P.S. 1 Nu eu am deschis în noaptea aia cuptorul ș-am mâncat tava cu friptură. Da, știu cine! E secret. Eu doar am mâncat laptele cu griș pe când tu veneai cu gemul la pozat. Prea dulce, zău!
P.S. 2 Ce mi-ai tot împins fundul de pe moaca ta? Cum altfel să verific dacă-mi modifici textul înainte de publicare?!
În arhiva seriei:
- Tătuță
- Brânză Buna
- Tort trusă de cosmetice
- Tort cu zmeură și ciocolată
- Vara în care mama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu