joi, 31 decembrie 2020

31 #RECUNOȘTINȚĂ


31/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile.


N-am crezut că voi răzbi cu proiectul acesta. Mi-am dorit, dar n-am fost la fel de înverșunată în a reuși ca-n trecut.  E dus miezul nopții, în cinci ceasuri se va striga deșteptarea, și eu moțăi cu textul acesta în față. Cam așa fură scrise cele mai multe dintre poveștile provocării. N-am reușit să-mi respect scenariul decât pe porțiunile finalizate înainte de luna decembrie. Păstrez punctele de pornire restante pentru ediția lui 2021. 

Recunoștință nu este un cuvânt care să facă parte din modul meu de a gândi. Mă strădui de vreun an să mi-l apropii, dar nu-mi prea iese. Mi-i în fire să văz defectele, să fiu întâi nemulțumită și apoi om vedea. Îl reportez și pe el lui 2021.

Încep dară recunoștința cu mine pentru că deși am fost de foarte multe ori tentată să abandonez seria celor 31 de povești, cumva am scos-o la capăt. 

Vă mulțumesc vouă că m-ați citit. Știu că Google vă  promite rețete când vă trimite în ograda mea și eu vă-ntâmpin cu niște cai verzi pe pereți.

Îi mulțumesc lui B. pentru biruința-n lupta cu anul ăsta, cel mai greu al nostru. Se pare că teoria contrastelor ce se atrag nu-i valabilă doar pentru magneți. Mulțumim, E., pentru cea mai frumoasă fotografie de-o avem!

Mulțumesc, 2020! Cumva n-am pierdut pe nimeni anul ăsta și asta ni-i cea mai mare dintre izbânzi și bucurii. 

Acum se zice Hristos a înviat? Mă-ntreabă Oma de Crăciun. Da, bunico! Cine împlinește 96 de ani are dezlegare la toate urările în toate zilele. 

An bun, prieteni! 
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)