Zambetania: 27 #RENOVĂRI. AMENAJĂRI INTERIOARE

27/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile.

De ce astă carte

M-am tot sucit cum să cuprind în proiectul special plăcerea lecturării unor bloguri. De vreo zece ani citesc două mâini de oameni în toate zilele. În timp unii au dispărut virtual și mă gândesc adesea la ei ca la buni prieteni de la care nu mai am vești. Mă hotărâsem să fac un inventar al morților și al viilor, dar n-aș fi izbutit să-l umplu cu poveste oricât de oneste mi-ar fi fost mărturisirile.

Blogul Marei îl citesc de vreo opt, nouă ani. A fost atât de transparentă cu viața ei încât am învățat să o citesc printre rânduri. După ce accidentul care face subiectul cărții s-o încheiat, Mara n-a mai scris (la recomandarea terapeutului) despre tot și despre toate pe blog. Dar a făcut-o în ediția tipărită ș-am fost surprinsă când mi-a confirmat câteva aspecte intuite corect. Mai mult decât stilul savuros mă fascinează modul în care își asumă public disecția durerii.

Prima carte publicată de ea fu un roman. Deși scris cu vreo trei ani în urmă și mutat încă de atunci pe lista mea de dorințe, tot nu-l am. Când îs bani la mine, e stoc epuizat la carte.

**** Despre lupta cu uriașul care hotărăște

Datorită Marei Wagner și Petronelei Rotar am reînceput să citesc poezie. Pentru că ele scriu poezie și pentru că eu citesc tot ce ele scriu. Deși-mi fu bucurie în perioada liceului, de poezie zic, n-am mai suferit-o apoi. Nici acum de am de ales între ea și proză n-o aleg, dar măcar nu mai sar peste versuri instantaneu când îmi ies în cale.

Renovări. Amenajări interioare este exact despre asta, despre cum se aștern emoțiile într-o femeie de la tinerețe pân la bătrânețe. Mara are 45 de ani, dar îl știm bine din povești pe și au trăit fericiți pân la adânci bătrâneți.

Ce titlu grozav are volumul, chiar de există riscul, probabil asumat, de a fi asimilat unei broșuri despre betoane, cuie, lemn și burghie.

Povestea pe scurt: un bărbat părăsește o femeie pentru o altă femeie. Erau împreună de mulți ani, au copii, la ultima evaluare se iubeau mult. Femeia abandonată scrie cartea asta. Îmi amintesc că am fost șocată când am citit pe blog întâmplarea. Am bocit cot la cot cu Mara toată perioada în care a căutat vindecare.

Cartea este foarte rotundă, deși e plină-n suișuri și coborâșuri. Atât de frumos s-o mutat viața în versuri încât m-o năucit. Și-l cunoșteam bine pe accident și m-o uimit transformarea lui în 100% literatură. Eu nu mi-s o Julietă de asta care poate muri din dragoste. Nu m-am tăvălit niciodată în chinuri după sfârșituri. Uneori mi-o plăcut durerea aia, a pierderii, pentru că mă inspira. Am fost întotdeauna, și sunt și azi, departe de ceasul morții din cauza eșecului unei relații. Iubirile mele sunt mai pământene. Mă suspectez de psihopatie deși un test mi-o zis că-s doar pe 10% contaminată. Mă captivează însă cele zeiești, iubirile dintre jumătățile perfecte.

Deși are și câteva fragmente de proză, foarte-foarte scurte, Renovări este un volum de poezie. Peste 80 am numărat când am găzduit în episodul 11 integral una dintre ele. Am ales-o pe cea despre infidelitate, Rutină, chiar dacă în volum aceasta este cauza, iară efectele sunt mai pline în emoții.

Pentru mine, cea care n-are habar de altă poezie decât aceea din programa școlară, fu o mare bucurie să descopăr versurile poveste. Poezia Marei nu bifează nimic din tot ceea ce știam despre acest gen: n-are strofe și nici rimă, ritm. Imaginile sunt foarte puternice, tocmai pentru că nu-s zăgăzuite între limitele literare ale genului. Deh, ultima dată am ajuns la școala de poezie acuș 25 de ani, s-o mai fi răzvrătit și dânsa din canon în tot ăst timp. Și pentru a-mi acorda circumstanțe atenuante mai zic și că era o școală cu profil economic, cam ioc poezie!

Mara își construiește povestea în patru părți:

AMOR/FIORI/PATIMĂ
CASĂ/FAMILIE/COPII
DEZECHILIBRU/ALIENARE/DELIR
ÎNCERCĂRI/TERAPII/RESEMNĂRI

La fiecare dintre structuri este vorba despre taman ce scrie-n titlu. Îs tare curioasă dacă toate cele patru etape au fost scrise la final, atunci când povestea s-a încheiat, or au apărut pe măsură ce viața fu trăită. Nu m-ar mira deloc ca Mara să fi fost capabilă a scrie începutul când toate capitolele celelalte au fost închise și s-o fi făcut cu inocența omului vindecat când de fapt agonie-i era încă diagnostic.

Mi-o plăcut grozav întâia parte pentru că-i despre începutul unei povești de iubire veșnice, chiar de s-o tras bățul cu eternitatea aia mai scurtă.

te-ai aplecat și ai cules
o scoică mică, găurită,
mi-ai pus-o pe deget și m-ai întrebat:
vrei atunci mai bine să fii soția mea? (Ce vrei, iubito?)

Și viața face următorul popas, după inel: familia, copii. Momente prețioase și fericite la: descoperirea sarcinii, naștere și dragoste intensă, declarații de dragoste pentru pruncă.

ochii tăi ca două bărcuțe răsturnate,

cu ei aș putea naviga până la capătul lumii
neînfricată.
când zâmbești,
ochii tăi împrăștie raze de soare în jur
și gura ta ca un arc magic
trimite săgeți de iubire
mai ceva decât Cupidon,
iar părul tău e ca mierea de salcâm
și miroase a vară.
cât de mult semeni cu tatăl tău! (Portret)

Capitolul trei este firește cel mai dureros: divorțul și efectele sale. Mai mult decât în toate celelalte părți parcă am avut acces la jurnalul Marei, de l-o scrie în versuri. Rămâne partea mea preferată din carte, deși 90% îmi era cunoscută de pe blog.

ziua în care s-a sfârșit dragostea
a fost o duminică oarecare
cu mult soare
lumea nu s-o oprit în loc
pământul nu a încetat să se învârtă
doar eu am încremenit și am rămas năucită
ziua în care s-a sfârșit dragostea
cum se întinde pe lângă mine
ca o gumă de mestecat
nepăsătoare
și nu se mai sfârșește. (Încremenire)

Ultima parte aș recomanda-o tuturor celor care se tem de sfârșituri. Pare finalul unui film siropos previzibil: prințesa se dă de trei ori peste cap și iară la soare te poți uita și la dânsa ba. Traseul terapie-introspecție-renovare dovedește cât de potrivit este titlul cărții. O frumusețe: amenajări interioare!

am umplut niște goluri

lăsate de tine în urmă

cu câlți, cu șosete, cu cârpe vechi și noi,

cu ce-am avut la îndemână.

am astupat crăpăturile inimii

prin care trăgea curentul,

peste fisurile din suflet am pus o tencuială

provizorie (Renovări)

Cartea se încheie cu un ultim pas, despre care nu voi povesti. Mă amuz încă amintindu-mi ce tărăboi fu pe blog când Mara l-o publicat. Întotdeauna mi-s mirare oamenii care aruncă judecăți în toate părțile și mereu mă întreb, deținătorii ăștia ai adevărului absolut, ce fel de vieți perfecte au?!

Gata mi-s! Te iubesc, Mara!

Despre steluțe

Mi-am dăruit volumul în Marea Vineri a reducerilor (30% avu scăderea). Ca-n ultimii trei ani, fură banii primiți în avans pentru ziua mea de la nonagenară. Deși coletul o cuprins alte 8 titluri la care tânjesc de multă vreme, am citit Renovările în ziua din noiembrie a primirii pachetului. În mai puțin de două ceasuri am ajuns la ultima pagină.

Nu știu cum aș fi citit cartea aceasta de n-aș fi cunoscut bine scrisul Marei și finalul Renovărilor. Probabil teribilul privind înăuntru-i ar fi fost mult mai greu de dus.

N-am habar unde am pierdut ultima steluță. Citind cartea foarte repede, știam de pe blog toate etapele și recunoscând unele dintre poezii și imagini tot de acolo, durerea și consistența au fost mult diluate. Surpriză mi-a fost personajul feminin al Renovărilor care, deși are trăirile Marei de pe blog, este cumva diferit și nou. Umorul delicios al scriitorului de povești de pe blog n-o mai ajuns la tipar, poate că ar fi meritat. Nici cele câteva texte de proză din carte nu-mi par a se ridica la nivelul cel mai înalt al scriiturii Marei.

Când eram mică-mică nu știam ce e universul, îmi imaginam că trăim pe un uriaș. Oamenii toți, familia și cunoscuții, copiii din fața blocului, toți locuiam pe un gigant, pământul meu avea forma unui uriaș. Copacii erau fire de păr, iar noi, niște purici care ne ducem viețile pe această creatură enormă, mereu la cheremul ei, lipsiți de apărare în fața toanelor sale. Noapte se făcea numai atunci când uriașul stingea lumina să se culce și zi tot așa, nu te puteai opune, uriașul decidea cum mergeau lucrurile pe lumea asta, noi eram puricii.
Deosebește situațiile în care uriașul a hotărât în locul tău de cele în care merită să lupți.

Este un volum pe care-l recomand din toată inima. E așa ca un manual pentru nu se moare din ce crezi tu sigur că te-o omorât, ba învierea chiar merită să treci și prin asta și S-O ALEGI împotriva fricii, neputinței, durerii.

Renovări. Amenajări interioare - Mara Wagner, editura Litera, 2019, 159 pagini.

__________________

În arhiva seriei:

duminică, 27 decembrie 2020

27 #RENOVĂRI. AMENAJĂRI INTERIOARE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu