miercuri, 23 decembrie 2020

23 #CONTAMINARE

 
23/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile. 

De ce astă carte
Mi-am trecut în coșul dorințelor Contaminare imediat ce fu lansată-n 2019. O șezut acolo pân la Vinerea cu reduceri,  din noiembrie ăsta. 20% fu scăderea. Aș fi cumpărat-o oricum pentru că-n teorie pân la următorul eveniment, de peste un an, nu mai am verde la titluri noi. 
Pe stocul librăriei virtuale o fost cu autograf. Văz că și amu mai sunt exemplare semnate disponibile. 

**** Despre Contaminare
Sunt trei povești în romanul cel nou al lui Mihai Radu. Mărturisesc de la început că n-am priceput taman firul ce le leagă. Pe canalul de crime deseori nu ajung să văz finalul, deci să aflu vinovatul. Asta nu mă-mpiedică să privesc poveștile adevărate până-n clipa-n care mai importante devin mașina de spălat or farfuriile cățeilor. Oricum nu rețin verdictele niciodată, ci doar viețile de pân la ele. 

Într-un prim plan este Anastasia, o femeie ce se-nvârte-n jurul a 30 de ani. Documentează reportajele ce apar într-o emisiune TV celebră, nu visează măritiș și odrasle, nu-și dorește o casă a ei, pe care nu și-o permite decât în rate, rezistă eroic maică-sii ce-o toacă nonstop taman pe subiectele acestea din urmă, neinteresante pentru ea ziceam. Al treilea plan nu apare de la început, doar se alternează viața Anastasiei cu a lui Rareș, cel de al doilea personaj. Mi-a plăcut mult și ofițerul SRI, dar abia așteptam să revin la Anastasia. Dialogurile cu mama sunt savuroase, disputele interioare între așa trebuie și așa nu vreau m-au cucerit. Este plină de lumini și umbre viața Anastasiei, nu-i o zână, nu-i un drac. M-a fascinat tonul pe care l-a folosit autorul pentru ea. Te iubesc, femeie, dar tre să dai singură cu capul de toți pereții și să te vindeci de mai poți. 

Când capitolele nu sunt dedicate Anastasiei, personaj principal este Rareș, ziceam că-i ofițer al Serviciului Român de Informații. N-aș ști să zic vârsta, parcă spre 50. Cu o viață sentimentală făr de stabilitate, cu o luptă împotriva multelor kilograme rezolvată printr-o operație, cu ceva traume și un motan, Rareș este un personaj care l-a mine o ajuns spumos. O ajutat mult la asta că SRI-ul din scenariul lui Mihai Radu nu are nimic din rigoarea, profesionalismul, răceala, performanța de mi le imaginez eu când scriu cele trei litere. E un fel de merge și așa de-l avem noi amu pe șantierul de la bloc. 
Rareș se aștepta ca femeia să-și tragă nasul și să aibă ochii aceia mici, mereu umezi și injectați, cum îi au alergicii când vine primăvara și le face rău și le tulbură fețele. Nu-i plac oamenii cu ochii "neclari". Când auzea că ochii sunt ferestrele sufletului, Rareș își amintea de maică-sa, de zilele de curățenie dinainte de sărbători, atunci când ștergea cu ziare mototolite geamurile și casa toată se răcea ca un mort. Dar mirosea curat, iar când se închideau ferestrele și se încălzea camera, isteria pe care o provoca frigul în obiectele din jur dispărea. 
Ultimul plan, care la-nceput nici n-am priceput cât este de important, era la printre altele, are în centru o crimă. Un fir narativ pe care Anastasia îl va documenta pentru emisiunea la care lucră și un caz la care Rareș trudește, tot pentru că-l are în fișa postului. Așa se contaminează cele trei povești, așa toate acțiunile au efecte în lumi în care n-ai fi zis. Foarte frumos construit efectul acesta al răspândirii faptelor pe toate piesele puzzle-ului.  

Pentru că n-am priceput intersecția, am rămas cu cele trei povești de până la ea. Și nici nu fu puțin. Deloc. 


Despre steluțe
Am avut mari așteptări de la Contaminare. Citisem un cronicar, în ale cărui opinii mă regăsesc ades, că romanul cel nou al lui Mihai Radu este mult mai bun decât Extraconjugal. Eu am iubit scriitura anterioară. Am povestit ACI pe îndelete. 

Volumul de astăzi l-am citit în câteva seri, imediat ce mi-o fost livrat. M-or prins poveștile sale. Acesta este motivul pentru care nu m-am oprit la 3 steluțe.  M-o dezamăgit finalul. Nu l-am priceput și tot am impresia că n-am terminat cartea și-n curând o să aflu cum s-or sfârșit poveștile. Au fost doar două notițe pe ciorna citatelor, în timp ce la Extraconjugal aș fi mutat toate filele pe Zambetania. Pe aceste baze aș fi rămas la 3 steluțe. 
Dacă ar fi să existe o lume de apoi, pentru asta ar trebui să existe: să se întâlnească părinții cu copiii morți înaintea lor. 
Ce copertă frumoasă! E o poză de pe Shutterstock. 

  • Contaminare / Mihai Radu, editura Polirom, 2019, 268 pagini. 
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)