19 #SCRISOARE PENTRU MOȘ CRĂCIUN

19/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile.

• Am mai mărturisit cum citind zilnic unele bloguri, o perioadă lungă de timp, am ajuns să-i simt pe respectivii scriitori de povești prieteni. Și că lipsa lor virtuală din prezent îmi iscă doruri. Unul dintre oamenii aceștia speciali este Ada. Am reușit să interacționez de câteva ori cu ea în afara domeniului public și a fost minunată.  Ada a avut mai mulți ani la rând, pe blog, un proiect magic. Avea o ștampilă cu Polul Nord și trimitea pruncilor scrisori din partea lui Moș Crăciun pe baza informațiilor pe care le primea de la părinții acestora. La un moment dat i-am scris pentru nepoțelul meu cel mare, mic atunci. Ada i-a trimis câteva rânduri din care cădeau steluțe de care Ștefănuț a fost fascinat multă vreme. Mi-am amintit episodul tot căutând inspirație pentru seria aceasta în arhiva scrisorilor virtuale. Ada a fost atunci încântată de epistolă și a publicat-o AICI. 

Ștefan are 3 ani, de la postarea ta nu am reușit să ajung la el  așa că am doar ce am reușit să vorbesc cu el prin telefon.

 

- Ştefănuţ, eu îi scriu lui Moş Crăciun pentru tine şi..

- Să-i spui să-mi trimită o maşină decapotabilă de la Clauflan la care să se deschidă geamurile şi...

- Trebuie să-i scriu o faptă bună şi una rea!

- Nu-i scrii niciuna rea că-mi aduce un băţ! Îi zici că am ascultat-o pe doamna şi că am ascultat-o pe doamna !

- Las că-i scriu de trenuleț..

- Mama, nu mai vreau să vorbesc cu Maria!

 

Deja am abuzat, dar scriu repede povestea trenulețului, nu atât să-l pârăsc pe Ștefan, cât pe mine nevrotica. L-am avut la mine câteva zile, eu nu am copii și pe el îl ador. Îl văd o dată pe lună și atunci era ziua lui. Am gândit să-i pregătesc din pastă de zahăr un trenuleț,  când  avea să doarmă de prânz. Taman în ziua aia n-o vrut! Am lucrat cu el lângă mine 4 ceasuri două vagoane (unul galben, unul albastru) și locomotiva (mov). După aste 4 ceasuri cu vagoanele puse la uscat și cu locomotiva aproape gata am dispărut 5 secunde la baie . Când m-am întors Ștefan o rupsese toată  "nu-mi place culoarea, Maria!". Alt impuls n-am avut decât  să arunc totul la coș și n-am mai putut  să o iau de la capăt.

Și nici măcar mie nu-mi plăcea locomotiva!

 

- Ștefan, te mai duci la Bacău?

- Nu mă mai ia Maria!

Deși eu nu i-am spus  asta.

 

Poza este tot de atunci, de  când o răvăşit  șifonierul și o ales doar toate mărgelele. Am puține, ce-i drept!