20/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile.
De 4 ani, de când te-am găsit întâia dată, mă tot gândesc la tine, Marie. Ca-n zilele astea însă niciodată până acum. După ce mi-ai aruncat toate ambalajele de prin casă, pentru ca imediat apoi să n-am în ce împacheta toate produsele pe care le-am vândut sau cărat în orașul cel nou, mi se cam zdruncinase credința în puterile tale miraculoase.
Eram de zece ore legate în mijlocul unei camere în care sortam cruciulițe - 1 kilogram, brățărici - o caserolă butoiaș, ceasuri - nu multe, doar 9, cabluri - 2 saci, agende - câte o avut librăria pe stoc, bilețele - 5 kile. Asta după ce zilele trecute făcusem același lucru cu 85 de fețe de pernă mici, 49 mari și 36 foarte mari, cu 48 de cearceafuri de pat, 69 de pilotă și 38 de perne pe dimensiunile fețelor, 126 de prosoape medii, 47 mici, 24 mari. Ziceam că eram în fund între mormane de gunoaie. Atât de apăsătoare a fost senzația de sufocare și de fără rost c-am vomat.
Apoi am trecut la geci, doar 26. Tricouri 463. Bocanci 19. Chiloți 54, ciorapi 47.
O casă cu 2 oameni, 69 de pahare, 46 de căni, 289 de tacâmuri, 73 oale. Și 159 de parfumuri, 31 periuțe pentru dinți, 92 de șampoane.
Mi-am cerut iertare că te-am boscorodit când m-ai lăsat doar cu 10 perechi de chiloți și că am dezlegare la achiziții noi, o pereche, doar când o altă pereche părăsește găurită lotul. Mustrarea venea din partea lui B., că el se trezește mai repede fără stoc în coșul curaților. Și te-am mai ocărât și astă vară că n-am avut lenjerii, nu de chiloți, de pat, pentru toți musafirii. Mă rog, oaspeții au avut, noi am rămas fără. Și fără pat, deci n-o mai contat.
Cred că ești minunată, Marie. Mi-ai ordonat să am pe noptieră doar o carte. Așa fu vreo 2 ani. Apoi mi-am dat voie la 10. Acum am 50 pe noptieră și 40 sub pat. Mi-ai arătat tu iară că boala mă biruie când scap hățurile.
Da, nici la napronașe nu te-am prea ascultat. Deși am îndepărtat atunci vreo 2 kile, amu am cantitate dublă. Da, știu, folosesc la poze cel mult 50 de grame. Același traseu îl bifează și farfuriile.
Dar alte păcate n-am și casa-n care lucru mă otrăvește cum nu te-am crezut că-i posibil.
Te-mbrățișez și abia aștept să-ți recitesc Biblia. Mi-s rătăcită.
Mă duc pân atunci la Jumbo să mă luminez cu niște farfurioare noi. Sunt unele dantelate, albe, minunate. Dacă le am în gând de 3 ani, înseamnă că le merit! De acord?
__________________
În arhiva seriei:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu