vineri, 11 decembrie 2020

11 #RUTINĂ

11/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile.
  • M-am tot sucit cum să cuprind în proiectul special bucuria lecturării unor bloguri. De vreo zece ani citesc două mâini de oameni în toate zilele. Între timp unii au dispărut virtual și mă gândesc adesea la ei ca la buni prieteni de la care nu mai am vești. Mă hotărâsem să fac un inventar al morților și al viilor, dar n-aș fi izbutit să-l umplu cu poveste oricât de oneste mi-ar fi fost mărturisirile. 
O citesc pe Mara Wagner de mulți ani, opt ori nouă. Blogul său este unul dintre cele puține care or rămas pe lista mea de favorite. Mara nu mai scrie astăzi cu frecvența anilor trecuți. Un alt fel pentru a spune că nu mai scrie deloc. Voi reveni pe îndelete, într-un alt episod al seriei, cu declarația mea de dragoste. Acum mărturisesc doar că datorită Marei și versurilor sale am început, după o foarte lungă pauză, de vreo douăzeci de ani, să citesc iară poezie. 

Rutina a fost publicată în volumul Renovări. Amenajări interioare, la pagina 71 (editura Litera, 2019).  Mi-am dorit  foarte mult să cuprind o poezie întreagă, nu doar câteva versuri, într-un text separat decât cel dedicat cărții. Mara scrie prin poezie povești, într-un stil pe care nu l-am mai întâlnit altundeva. După ce ajung la final nu mă doare mintea, nu mă întreb ce-o vrut să zică poetul, nu-i într-o limbă română inaccesibilă mie. Autoarea își adună pe blog poeziile în categoria Literatură sau nu, zic însă că doar se alintă. 


RUTINĂ

sună ceasul, mă ridic,
fac cafele, hrănesc mâțele,
trezesc copiii, fac pachețele.

tu te întinzi ca un motan
languros după mirosul cafelei,
la fereastră, în soare,
silueta ta în contre-jour.
mă opresc o clipă,
te privesc și mă gândesc
cât sunt de norocoasă.

și aleg hăinuțe,
umplu boluri cu cereale,
spăl dinți și fețe mici,
umplu ghiozdane, torn sucuri.

tu tragi leneș din țigară
și fumul te învăluie
și desenează forme senzuale
care amintesc de iubiri vechi
și pasiuni pierdute.

și îmbrac și încalț,
pregătesc, aranjez,
dojenesc, consolez.

tu răsfoiești presa pe telefon,
ești liniște, calm,
ești echilibrul meu și stâlp și stâncă,
suspin și mă gândesc
ce bine că exiști.

“bună dimineața, iubito”,
scrii tu apoi zâmbind
și trimiți mesajul
către un număr necunoscut.


Dintre cele peste 80 de poezii ale Renovărilor am ales-o pe aceasta pentru că am citit-o întâi, c-un an în urmă, pe blog și m-am gândit multă vreme la ea. Habar n-am ce-o răvășit în mine. O poezie mai casnică îi zice Mara ACOLO. Nu am gânduri prea limpezi despre infidelitate. Am acceptat-o în relațiile mele trecute ca pe ceva firesc și în cea prezentă nu știu cum aș reacționa. Mi-i imposibil să-l văz pe B. de partea aceea a adevărului. Mai degrabă pentru mine n-aș băga mâini în foc.

 

_____________
În arhiva seriei:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu