joi, 24 decembrie 2020

24 #DRAGONUL

 

24/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile.
  • Iară nu-i vreme de povești. Când fu? După trei luni de trudă ne-am întors la viețile noastre și pornim pe drumul celor 1500 de kilometri iară. Doar scriind asta, ș-am ostenit. Când nu-mi aud gândurile din cap, de obosită ce mi-s, povestesc despre pisici. Încă e tema mea preferată. 


I-am spus Gina pentru că s-a născut de Sfântul Gheorghe. Îmi fu gândul la o întâmplare neuitată. O Gina umană își dorea mult în familia cea nouă să-și petreacă onomastica, așa trăise la mama ei 25 de ani. Nu fu chip să convingă. Doamna casei a decretat că Gina nu-i Gheorghe și așa s-au stins toate dorințele. Gina noastră e foarte Gheorghe, am zis! 

B. dă cu aspiratorul în camera de alături și se ceartă cu ea pentru că sare pe geamul deschis. 

Pruncii uliței n-au ținut multă vreme minte numele ei. Parcă-i ziceau Geanina. Apoi cineva a făcut o legătură, ca pe Gina Pistol adică?!, și n-o mai uitat nimeni, niciodată. Ștefănuț i-a spus în vară Pistolaș. Eu îi zic Țiganca. 

- Maria, de ce vorbești atât de urât cu ea?
- Cum urât?
- S-o faci țigan e foarte urât!

Nu-i mai spun de față cu odrasla, de vreme ce n-am știut să-i dovedesc frumusețea. Doar când suntem noi două și-i trag urechile în spate, de nu-și poate mișca gura, îi zic: Țiganco, te iubesc! Atunci seamănă leit cu un dragon pe care l-am făcut cu niște ani în urmă, ACI, pentru fratele lui Ștefănuț. 



Când e musai să mă trezesc foarte dimineață, o iau cu noi în cameră. Știu sigur că la cinci va mieuna să-i deschid ușile spre nisipul din curte  și gata somnul. Este singurul pisoi care până acum nu m-o trimis cu niciun cearceaf la mașina de spălat. Cam singurul care mai capătă, din ăst motiv, accesul în casă mai multe ceasuri legate. Și-mi mai place mult la ea că înainte să plece, în zori dară, își ia la revedere de la picioarele lui B., de la degetele ce nu-s pitite sub iorgane. În secunda aia, ca și când aș apăsa pe un buton, B. chiaun de somn zbiară: GINA! Ea toată noaptea doarme la picioarele noastre și doar la plecare face contactul ce mă amuză teribil. 

Este încă pui, încă se alintă și-i place drăgălitul. Șose și Griu, seniorii, au niște moace când îi mângâi de juri că-s răsfățați cu urzică verde. Nu i-am făcut cunoștință cu bradul căci sperăm să-l prindă Moșul întreg. Pe la Paște poate, ca să ajute cu despodobitu, va căpăta acces. 

O mai apărut în curte o pisică identică ei. Uneori sunt gură la gură. Străina păstrează distanța de siguranță față de noi, dar într-o seară ori eu ori ea am fost atât de buimace de situația în care am luat-o în brațe, crezând că-i Gina Regina, încât o stat o secundă întreagă s-o mângâi. Abia când o tăiat-o m-am prins că făcusem pact cu Dușmanul. 


Tihnă, prieteni, în sfinte zile!
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)