- Tot scotocesc printre scrisori virtuale căutând inspirație pentru proiectul acesta special. Cum nu-i vreme pentru cuvinte noi, le scot de la naftalină pe cele trecute. Textul ce urmează l-am scris în 2008 unui bărbat a cărui dată de naștere o am și eu în buletin. Nu-mi amintesc de-n noaptea respectivă am împărțit, printre altele, și cea mai cruntă beție din viața mea.
Oameni de fum
Îi frumos locul acesta. Și muzica.
Nichita
mă privește din două laturi. Îmi place mai mult colțul din care îi simt
și mirosul țigării ce o ține în vârful buzelor. Mi-s dor în frumusețea versurilor sale "Femeie, spune-mi, dacă am să te întâlnesc într-o
zi și am să-ți sărut talpa piciorului nu-i așa că după aceea o să șchiopătezi
puțin de teamă să nu-mi strivești sărutul?". Îi răspund lui Nichita la
temere că-i zadarnică. Femeile de aci fie șchiopatează din cauza alcoolului, fie peste lungimea celor 10 centimetri de toc sărutul îi protejat veșnic.
Din
oameni iese fum și intră spumă. Mult fum. Multă spumă. Mă-ntreb de nu cumva au conducte prin care se scurge tot ce intră și le hrănește
rădăcinile făcându-i prizonierii locului.
Ei scot
fum. Ne imaginez pe funia din fumugeria bunicii unde slanele puse
la afumat se scurg in secunde, slanele sau oasele, după caz.
Spuma ce intră îi înrădăcinează. Fumul ce iese îi înalță.
Am
văzut și femei de două luate câte două. Nu asta mi-o rămas pe retină, oamenii
fără mască îs frumoși oricum, ci privirile celorlalți ca la circ. Nu-mi place
circul. Nu-mi plac măștile. Și nu ca la circ privitu, ci ca pe gaura cheii.
Vorba
din popor zice "nu beau, nu fumez, dar suma viciilor este constantă".
Cum
s-ar traduce asta? Dacă nu beau, nu fumez, fac altceva așa încât cumulat să ajung
la dimensiunea alcoolului și a țigărilor consumate de cel de lângă mine? De el renunță la țigară va crește un alt viciu așa încât nivelul sumei
sale să fie cel anterior? Adică, cum dracu se echivalează? Cât sex tre să fac să
am suma egală cu cel care fumează trei pachete de țigări și bea șase beri? Cred că
timpul e unitatea de măsură corectă, deși subiectivă. Dacă o persoană
face asta în 5 ore fac sex 5 ore, da' dacă o alta lichidează aceeași
măsură în două zile?!
Viciul
e orice dependență (poate imorală, nesănătoasă, ilegală) de ceva și nu doar
de cei trei sfinți: alcoolul, sexul, țigara. Cum ar zice artistu: "Că
strângi timbre, sau că tragi pe nas, / Că nu poți fără femei, sau că pui ierburi
în atlas./ Poți să le spui oricum, eu le numesc vicii. / Atâta timp cât cantitatea
îți provoacă delicii."
Îs
dependentă de nimic. Aș aștepta etern, eventual cu mâinile încrucișate pe
chept, să-mi pice para mălăiață...
Mai
am un singur gând. Cum am arăta după sevrajul viciilor
constante or ba?Zdrobiți? Luminoși? Albi or negri?
Rezultatul
ar fi ca și fără de aste rele inima tot fumurie ne crește.
Hai, noroc!
__________________
În arhiva seriei:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu