- Astăzi prezint ultima carte a anului. Nu-i ultima citită, ci doar ultima despre care am vreme să povestesc.
De ce astă carte
L-am întâlnit în acest an întâia dată pe Dorin David. uși, ferestre și alte proze, despre care am povestit ACI, fu o lectură năucitoare. Imediat mi-am trecut pe liste de dorințe și restul operei. Mi-am cumpărat volumul de astăzi în Vinerea Marilor Reduceri cu fabuloasa scădere a prețului de 0%. Atât de mult mi l-am dorit!
De când mi-a sosit coletul comandat pe 13 noiembrie din cele 9 volume am terminat 7 și început numărul 8, cinci kile de poezie. Mi se dovedește iară cât de mult contează să citesc doar cărțile selectate. Slavă Cerului însă c-am și ajutoare pentru timpii în care n-am stocuri personale.
****Despre speranța nu moare ultima, speranța nu moare niciodată!
Primii pași e un roman foarte ușor de citit. L-am terminat în două seri. Pare lejer scris, e doldora-n dialoguri, cele mai multe dintre ele simpatice și antrenante între personaje prietene pe viață. Pare o carte pentru fetițe cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene.
Urmează un text haotic, mai haotic decât celelalte, pentru că-mi doresc mult să scriu acum când am citit ultimul punct al cărții și-s cam vraiște.
La prima vedere păru o carte superficială. Câteva povești cu personaje pozitive și sentimente asemeni. Ana și Amanda sunt prietene bune în Brașov. Sunt în ultimul an de liceu. Se îndrăgostesc de Mircea și Ioan și poveștile lor sunt zugrăvite în nuanțe rozulii. Primii secși se petrec tot cu fluturi în stomac și multe inimioare zburătoare. Sunt adolescenți responsabili cu vise mărețe, pe care și le împlinesc pe măsură. Ana este studentă la medicină în Zurich și devine prietenă bună cu o irakiană, tot studentă la medicină, Azade. Amanda este prietenă de-o viață și cu Maria. Maria are o relație de iubire cu Cezara. Azade este îndrăgostită de un american, tot medic, Bryan. Cam astea-s perechile studiate de la tinerețe pân la bătrânețe. Mă rog, până-n 2016. Un 2016 care pentru personajele din România o-nsemnat ultimele decese cauzate de incendiul de la Colectiv, din octombrie 2015. Pentru Bryan a fost anul în care s-a petrecut încă un atac armat într-un club american soldat cu numeroase victime.
M-o năucit cartea asta pentru că nu are încrâncenare, ci foarte multă delicatețe. Nici nu mai știu de când n-am mai avut o astfel de lectură. Anul ăsta parcă nu fu o alta. Deși are foarte multe bucăți de realitate, sunt detaliate zone geografice și istorii reale ale locurilor prin care oamenii ăștia din carte ajung, pare un volum pentru adormit pruncii. Doar acolo la rău se răspunde cu bine și ăsta din urmă întotdeauna învinge. Finalul cărții o făcut și mai fantezistă întreaga acțiune, dar cam înțeleg de ce ar trebui promovate și astfel de mesaje optimiste în aste timpuri războinice.
Nici nu știi cum să citești un personaj de ăsta făr de traume, zău! Îs toți liberi și vindecați ca un nou-născut ce o beneficiat la ieșire de ora magică. Și-n poveștile de Crăciun cele siropoase se mai petrece câte ceva care complică acțiunea. Și chiar de știi că finalul îi unu fericit musai tot te mai-nervezi că unui prea orgolios și ălălaltu prea orb. Aci îs toți Adami și Eve în rai înainte de marea evadare.
Sunt câteva pagini negre, nu-s toate roz cum le exagerez eu amuș. Îi un negru ireal însă. Durerea, teroarea, suferințele toate pălesc înaintea dragostei față de aproapele și credinței că toți oamenii sunt buni și ăia răi tot buni îs! Ăsta-i și crezul meu. De aia și-s atât de furioasă pe tăntălăii ăștia care cred în cai verzi pe pereți când viața arată la tot pasul că există un Rău și că-i incurabil.
Nu mi-am apropiat niciun personaj, chiar de-s toți amuzanți, devotați, profesioniști. Îs prea perfecți, bre! Dar mi-a plăcut mult o credință a lui Azade, personajul care a suferit cel mai mult în carte. La un moment dat ea vorbește despre faptul că se spune adesea că zona x a lumii e-n teroare ori țara y sau cartierul z. Se vorbește despre geografie ca și când aceasta-i vinovată de atrocități și nu oamenii de-o populează. Gândul ei este că un om bun ajuns într-un astfel de loc poate începe schimbarea, poate porni primul pas. Teoretic pare a fi una dintre soluții. Practic, într-un context real, mă-ndoiesc că Azade ar fi avut soarta pe care i-a dedicat-o Dorin David.
Acesta nu este un volum. Acesta este un uragan. Imaginați-vă că vă aflați pe o pajiște, admirând florile de câmp si bucurându-vă de natură. Deodată cerul se întunecă si începe furtuna. Dar nu orice fel de furtună, ci una violentă, cu rafale de vânt care vă scutură și vă lovesc în față cu bucăți de realitate. Vă mai lasă din când în când, atât cât să vă puteți trage sufletul. Nu aveți unde să vă adăpostiți, nu există ieșire. Trebuie să înaintați, v-o doriți! Zăriți o lumină. Plini de speranță alergați spre ea. Totul se liniștește și iubirea, în toate poveștile ei, își face apariția. E bine, e cald, ați vrea să stați aici mereu. Însă realizați că nu e de fapt altceva decât ochiul furtunii, unde și oceanul se calmează. Greul abia acum începe, pentru că partea cealaltă este și mai necruțătoare. Însă speranța apare pagină cu pagină. Plângeți - poate, oricum, așteptați cu nerăbdare să terminați cartea. Pentru că doar atunci vă recăpătați liniștea... Speranța nu moare ultima, speranța nu moare niciodată! (Dorin David)
Despre steluțe
Am pornit Primii pași cu așteptările pân la ceruri. Am evaluat la tot pasul scriitura în raport cu primul volum și nu m-o prea bucurat rezultatul. Se adaugă la asta c-o ajuns în lectură taman după una dintre cele mai bune cărți ale anului, romanul lui Mo Yan, Femeia cu buchetul de flori și alte povestiri.
Înainte cu 10 pagini de final eram sigură că voi merge pe 3 steluțe, deși corecte erau trei jumate. Am bocit pe ultima sută de metri de mi-am murat pijamalele. Cele două cărți semnate Dorin David au primit fiecare dintre ele 4 steluțe și parcă nu-i drept, dar n-am știut altfel cum să recompensez emoțiile ultime ale Primilor pași.
- Primii pași. Luptă! Iubește! Plângi! Speră! - Dorin David, editura Eikon, 2017, 272 de pagini.
__________________
În arhiva seriei:
- Tătuță
- Brânză Buna
- Tort trusă de cosmetice
- Tort cu zmeură și ciocolată
- Vara în care mama
- Filă de jurnal pisicesc
- Cercuri
- Mozaicul Bucuriei
- Cartea de nisip
- Chestionar
- Rutină
- Suflete de sticlă
- Tort de iarnă
- Tort cu dovleac
- Biscuiți cu ceapă
- Copilă
- Frate-miu
- Dlagă
- Scrisoare pentru Moș Crăciun
- Marie
- Oameni de fum
- Vrăjitoarea
- Contaminare
- Dragonul
- Meniu
- Copilul-Fier
- Renovări. Amenajări interioare
- Femeia cu buchetul de flori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu