17/31 ➤ Provocarea lunii decembrie, 31 de povești pentru 31 de zile.
- Astăzi este ziua fratelui meu. Sunt atât de obosită încât nu mi-am amintit clipe multe anul nașterii. Am pornit cu 80, am trecut prin 87 și m-am oprit la 84. În 2015 pentru un episod special Virtual hug i-am dedicat cel mai frumos la mulți ani. ĂSTA. De atunci lista faptelor pentru care-i sunt recunoscătoare s-a lungit mult și temeinic. La mulți ani-ul a rămas identic.
Cum am câștigat la loto potul cel mare
Am reuşit un titlu de tabloid!
Bravos, Mărie!
Astăzi este ziua de naştere a fratelui meu, nu ştiu câţi ani împlineşte, parcă e născut în '84, eu în '78 sigur.
Tatăl meu şi-o dorit băiat. Mama i-o făcut o fată, pe mine. La fel de corect ar fi de aş scrie: tata şi-o făcut dintâi o fată. Şi din a doua tot fată, soră mea. Mama zice că-i fu teamă a doua oară să-i spună sexu copchilului. L-o trimis să-l lumineze moaşa, că ea, mama, nu ştie încă ce-i. A treia oară fu băiat. DD de avea umor pân la capăt îi trimitea fete făr de număr.
Îmi amintesc bine seara în care femeia ce ne creştea ni-o anunţat că mama nu va ajunge să ne ia acasă. Mi-l amintesc şi pe tata băut. Ne voia acasă, femeia nu ne-o dat. Ştiu c-am plâns şi mi-am şters mucii de furoul movuliu al fumeii, nu-mi amintesc deloc de ce am bocit atunci cu sughiţuri, probabil că mă gândeam că e ceva cumplit să naşti şi că mama va muri. N-o murit.
A doua zi de dimineaţă, la spital, ne-o arătat mama un scutec roz cu faşă albastră în care era un bebeluş vişiniu. Ni l-o pus pe o fereastră îngustă de la parterul clădirii în care zăcea. Era cel mai urât bebeluş pe care-l văzusem vrodată. Cel mai probabil şi primul.
Când l-au adus acasă, l-au lăsat în pat. Bebeluşul o-nceput să scâncească. Tata o zis plânge băiete mai cu foc că aşa faci plămâni! Mama şi tata au plecat, eu şi soră mea am rămas să păzim bebeluşul. Când s-o-ntors mama se plângea pe trei voci, de ce plângeţi ne-o întrebat ea pentru că plânge bebeluşul am răspuns, doar eu şi soră mea am răspuns, bebe doar o continuat să urle.
Cel mai adesea îl adormeam pe picioare. Aveam o mie de scenarii în cap, dacă nu văd culoarea verde va adormi, dacă văd culoarea gri va muri, dacă mă gândesc la o maşină va muri. Țineam ochii închişi mereu şi vedeam maşini. În anii ăia am visat doar camioane. Când tata mă lovea aveam grijă să feresc bebeluşul şi să continuu să-l legăn. Nu ştiu de ce moartea fu Bau Baul anilor ălora. Bine că-ntre timp m-am lecuit!
Uram bebeluşul şi apoi băieţelul pentru că el nu încasa lovituri niciodată. Cu excepţia verilor în care-l căram după noi pe câmpuri, nu-mi amintesc nicio secundă de împreună. Nu-i ştiu jucăriile, nu ştiu ce fel de elev era, care-i erau prietenii. Parcă-mi zicea Ana, nici de asta nu-s sigură. Nu-mi amintesc nici anii lui de facultate, de venea acasă or de lipsea. Era un copil slăbuţ, mic de statură, cu ochelari groşi. Când a terminat liceul a hotărât că nu-i trebe facultate. A muncit doi ani cu ziua în construcţii. A crescut de doi metri şi de optzeci de kilograme. După cei doi ani s-o dus, făr de nicio pregătire, să dea examen la facultate. A terminat masterul. A muncit cu ziua trei ani până o găsit ceea ce şi-o dorit.
În urmă cu zece ani, l-am rugat să vină la fabrica în care lucram. A venit dimineaţă la şapte. La doişpe şi-a dat demisia. De ce pleci l-o întrebat directorul pentru că sunteţi prea mulţi şefi o răspuns tânărul.
Se spune că fetele îşi aleg partenerii de viaţă după profilul taţilor. Eu îi aleg după cel al fratelui mai mic: să fie geniali şi să posede tone de umor negru.
- E mai simplu să-ţi tai venele decât să te arunci de la etaj i-a spus iubitului meu, care doar ieşise la o ţigară pe casa scării şi pe care nu-l văzuse niciodată.
- Maria, sunteți familia Adams făr de-ndoială o răspuns într-un târziu fumătorul.
- Niţă, îmi cumperi şi mie un bilet până-n Belgia ?!
- Îţi cumpăr până oriunde-n lumea asta, doar DUS! m-o asigurat el.
Niţă l-o strigat Ştefănuţ când nu putea rosti Ionuţ. Asta după multă vreme de Onu. Io-i zic şi acuş Niţă. Îs singura.
Pe la începutul anului am primit de la frate miu un SMS îţi dau bani pentru şcoala de şoferi, pentru orice curs, dar nu de cofetar sau îţi cumpăr laptop? Laptop fu răspunsu-mi câştigător. În 5 minute suna la interfon. Nu-l mai văzusem de multe luni - munceşte în lumea largă, întotdeauna alta. A intrat, a lăsat laptopul şi dus o fost. Când mi-a confirmat că-mi achită biletul călător i-am răspuns nu-mi dai cinşpe milioane să-mi cumpăr un aparat foto ? Mi i-a trimis în cont. Înainte de toate astea mi-a mai achitat o şcoală de şoferi pe care am futut-o (pe bani i-am, nu pe şcoală). Şi s-o mai oferit să-mi achite un credit când nici măcar nu muncea da, bine, Niţă, eu achit şaptezeci de luni şi vii tu acuş la ultima rată, nici nu vreu să aud că-mi strici bucuria asta!
Primul telefon pe care mi l-am dorit foarte mult în viaţa asta o fost cu clăpiţă. Aveam trei contracte de muncă, câştigam cât mama şi tata împreună, dar nu aveam bani niciodată. Frate-miu mi l-a dăruit la un sfârşit de februarie, era roz. Singurul telefon pe care mi l-am dorit vrodată. Mi-o fost furat un an mai târziu.
M-am împotrivit multă vreme laptopului. Tableta pe care mi-a dăruit-o dintâi nu am atins-o niciodată. O spart-o nepotu d-un Revelion. Telefonul deştept l-am zgâriat prin geantă nefolosit până prima dată când n-am ştiut să apelez coşarul. E tot la Ştefănuţ, nespart la ultimul inventar. Laptopul l-am ţinut neatins vro jumătate de an.
- Îţi este de folos?!
- Îmi este, Niţă! Nici nu ştiu cum de-am trăit făr de el... Minţeam eu la fiecare interogare.
După vro şapte luni l-am sunat disperată:
- Niţăăăăăăă am uitat parola laptopului! Da, l-am folosit zilnic şi acuș am un gol în cap ...
Repet, frate miu fiind peste mări şi ţări şi parola fiind 12345. Avea T. urgentă nevoie de el că altfel şi acuş şedea negruţul în cutie.
În 2010 jucam la loto pentru prima dată, câştigam patru milioane. Mi-am luat prima săpunieră foto pentru Zambetania.
În 2008 gluma preferată a iubitului meu era:
- Mărie, am luat ce-i mai bun din familia ta!
- Asta pentru că nu te-ai fi putut însura niciodată cu Niţă! răspundeam io drăgăstoasă.
O adunat DD în el tot ceea ce o avut mai bun. Întotdeauna, de-o muncit or ba, o avut bani mai mulţi decât noi toţi. Nu-mi făcea niciun comision de nu era plătit, la el comision însemna şi să meargă după pâinea din care să se hrănească şi el. Ca şi mama are darul de a-şi înmulţi înzecit toţi talanţii. Îl am şi io şi soră mea pe ăla de a face din zece bani zero bani, invers nu ne prinde. Iniţial când i-am găsit prezervativele pe bon fiscal m-am bucurat iote, frate-miu nu-i virgin! apoi, după o meditaţie de 5 secunde, mi-am dat seama c-ar putea fi doar obiecte de trafic şi negoţ prin pustiurile pe care-şi petrece veacurile.
E ăl mai ordonat om de-l cunosc, cincizeci de cămăşi colorate aşezate la dungă, zece filme fiecare în caseta lui, fiecare şurubel, căblulel în cutiuţa lui, d' astea de te doare mintea numai enumerându-le. Ş-o tonă de cărţi citite, nu ca la alţii o tonă de restante. Şi acum îmi reciteşte cu plăcere scrisorile de dragoste din adolescenţă.
- Ce vrei de ziua ta? Îţi plătesc şcoala de şoferi, un curs, dar nu de cofetar ... A se observa cât de fixist e frate miu şi-n oferte de cadouri!
- Vreau să-mi plăteşti avansul la prima casă, Niţă!
Asta era-ntr-o joi, m-am trezit de ziua mea că am nevoie să mă înham la un credit pe decenii. Peste o săptămână mi-o scris frate-miu că-i trei zile în România disponibil pentru avans. Or mie îmi trebe cel puţin un an pentru a ajunge la instituţie să mă informez ...
Când o să mă fac mare vreau să fiu ca fratele meu mai mic!
La mulți ani, Niţă! Poți să-mi aduci un cadou de ziua ta ?!
Potul cel mare e infim în raport cu aste dimensiuni ale unui om.
Poate că nu întotdeauna ne alegem părinţii, ci uneori ne alegem doar fraţii care au aripi ...
N.B. Frate-miu, grozavă gluma cu biletu numa' dus! Fu o glumă, nu?!
În arhiva seriei:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu